ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1404/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 9221 din 2 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.B.C. împotriva pârâtei S.A.A.T. SA Timișoara și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 47.820 Euro cu titlu de pretenții și 9.414 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 10/A din 18 aprilie 2008 a admis apelurile declarate de reclamantul M.B.C. și pârâta SC A.T.A. SA prin sucursala Timișoara împotriva sentinței civile nr. 9221 din 2 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara, a casat sentința apelată și a trimis cauza la Tribunalul Timiș pentru judecarea în primă instanță având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este de natură comercială și evaluabil în bani, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 503/PI din 20 aprilie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.B.C. în contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA București, sucursala Timișoara, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.820 Euro în echivalent bănesc la data plății, actualizată cu indicii de inflație cu titlu de despăgubiri. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata taxei de staționare de 2850 lei, pentru lipsa de folosință a autoturismului în cuantum de 18.200 lei și a impozitului pe mașină de 2.400 lei.

În final a fost obligată față de reclamant la plata sumei de 18.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că față de susținerile pârâtei că probele administrate în primul ciclu procesual, respectiv că experții care au întocmit primul raport de expertiză nu au stabilit cu certitudine locația în care s-ar fi produs deteriorarea autoturismului, împrejurările și cauzele care au condus la acest eveniment, se impune efectuarea unui experiment judiciar (expertiză criminalistică) în ceea ce privește dinamica, locul și împrejurările în care s-a produs accidentul, precum și legătura de cauzalitate între avariile produse la autoturismul Jaguar GJ – și locul în care a avut loc accidentul.

În Raportul Preliminar de Expertiză Tehnică expertul arată că planșa foto nr. 1 (fila 115) prezintă tronsonul de drum pe care se deplasa autoturismul Jaguar în momentele premergătoare producerii impactului cu parapetul de pe partea dreaptă în raport cu sensul său de deplasare iar în legătură cu neconcordanța sesizată de pârâtă cu privire la stabilirea precisă a coordonatei longitudinale a locului accidentului, din analiza materialului probator în integralitatea sa rezultă că, toate fotografiile efectuate la locul declarat al accidentului indică aceiași configurație geografică, chiar dacă există contradicții asupra indicării în procesul verbal al organului constatator, respectiv de către experții numiți în cauză a locației în care s-a produs evenimentul.

Referitor la neconcordanța dintre constatările expertizei tehnice extrajudiciare efectuată de ing. G.N. la data de 9 mai 2006, de către expertul numit de instanță ing. Roman Ovidiu din data de 30 mai 2006 care nu s-a deplasat la fața locului și constatările comisiei de experți formată din V.V., M.O. și M.S., prin această expertiză efectuată de P.A. se dau lămuriri precise în sensul că locul declarat de reclamant este același cu cel în care a fost produs accidentul soldat cu avarierea autoturismului Jaguar proprietatea sa, la data efectuării acestui experiment – 18 ianuarie 2010 găsindu-se fragmente care puteau proveni de la autoturismul avariat (elemente de plastic, vopsea, fragmente caroserie, PVC, racord furtun, pată ulei).

Pe de altă parte, concluzionează expertiza, simularea cu ajutorul softului Virtual Crash 2.2 a impactului luând în considerare poziția și viteza declarată la impact indică o poziție finală de oprire a autoturismului diferită față de cea declarată, pentru clarificarea acestor neconcordanțe fiind necesară o examinare tehnică a autoturismului în cauză. Analizând dinamica accidentului declarată și cea posibilă, a compatibilității dimensionale dintre autoturismul Jaguar și parapet conform principiului „mulajului” prin Raportul Final expertiza a concluzionat că, în condițiile declarate ale accidentului, respectiv a intrării autoturismului în parapetul de beton la o viteză de 90 Km/h iar din sens opus se apropria pe contrasens un autotir, care se află în depășirea unui alt autoturism, ar fi fost de natură să conducă la un al doilea impact cu autotirul.

Aceste concluzii au însă o latură subiectivă, fiind necesară corelarea lor cu parametrii inițiali pentru reconstituirea accidentului, detalii legate de suspensii, pneuri, condiții de drum, modul de conducere și frânare, viteza reală la data impactului iar distanța dintre marginea carosabilului și urmele de frânare, în programul virtual Crah este una ipotetică, care nu putea fi stabilită cu exactitate. Avariile produse reprezintă o daună totală, existând o vădită legătură între accidentul de circulație produs la data de 7 februarie 2006 în care a fost implicat autoturismul Jaguar cu nr. și avariile produse acestuia, care se ridică la suma de 62.431 Euro, pârâta urmând a plăti suma asigurată de 47.820 Euro conform poliței de asigurare nr. 1564901 din 17 noiembrie 2005 în temeiul art. 9 din Legea nr. 136/1995.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului câtă vreme el este proprietarul mașinii și care nu a fost radiată din evidențele administrației fiscale. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul M.B. și pârâta SC A.T.A. SA București împotriva sentinței civile nr. 503/PI din 20 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, au promovat recurs atât reclamantul M.B.C. cât și pârâta SC A.T.A.

SA București prin Sucursala Timișoara care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează. Recurentul-reclamant M.B.C. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, prin acordarea contravalorii contractelor de prestări servicii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 în cuantum de 34.350 lei precum și a plății impozitului pentru autoturism în cuantum de 10.870,80 lei. La rândul ei, recurenta-pârâtă SC A.T.A. SA București prin sucursala Timișoara a solicitat în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și schimbarea în tot a deciziei criticate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că greșit instanța nu a înlăturat probele administrate de Judecătoria Timișoara cu motivarea că potrivit art. 160 C. proc. civ. în cazul declarării necompetenței dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate cauzei, în realitate fiind o încălcare a competenței materiale, hotărârea judecătoriei fiind anulată. Nu este suficient și convingător argumentul instanței că la pronunțarea hotărârii au fost avute în vedere acele probe care se coroborează între ele, adică expertizele extrajudiciare, expertiza efectuată de cei 3 experți, la care se adaugă declarația reclamantului, înlăturându-se greșit concluziile expertului P.A., ca fiind subiective.

Greșit a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor în limita sumei asigurate, respectiv de 47.820 Euro, soluție care încalcă prevederile art. 46 din contractul CASCO. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți, urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantului și a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că autoturismul marca Jaguar V8 cu număr de înmatriculare, proprietatea reclamantului M.B.C. a fost asigurat pentru avarii și furt (CASCO) la pârâta SC A.T.A. SA București cu polița de asigurare nr. 1564901, pentru o perioadă de 12 luni, interval de timp cuprins între 18 noiembrie 2005 – 17 noiembrie 2006, pentru suma asigurată de 47.820 Euro.

La data de 7 februarie 2006, în jurul orei 01 00 reclamantul M.B.C., în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietatea sa, marca Jaguar cu nr., pe DN6 dinspre Orșova înspre Băile Herculane, datorită unei curbe duble a drumului, nu a redus corespunzător viteza în localitatea Topleț, iar în momentul în care s-a apropiat de un autotir ce circula din sens opus, a luat volan dreapta pentru a evita o eventuală coliziune, acroșând frontal capătul unui parapet de protecție de pe marginea drumului pe sensul său de mers, producând avarierea autoturismului, situație care se regăsește și în procesul verbal seria AT nr. 0093995 din 7 februarie 2006 întocmit de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Topleț, județul Caraș-Severin.

Este adevărat că referitor la producerea acestui accident au fost efectuate mai multe expertize tehnice de specialitate auto și anume raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de ing. G.N. la solicitarea SC A.T.A.I SA, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de ing. R.O. la cererea asiguratului M.B.C., raportul de expertiză dispus de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9511/325/2006 întocmit de trei experți tehnici: ing. V.V., ing. M.O. și ing. M.S. precum și raportul preliminar de expertiză tehnică și raportul final de expertiză tehnică întocmite de conf. Ing. dr. P.A. întocmite în dosarul nr. 2402.1/30/2008 al Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Nu poate fi primită critica recurentei pârâte potrivit căreia trebuiau înlăturate probele administrate de Judecătoria Timișoara, deoarece a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă și care a condus la anularea în totalitate a sentinței pronunțate. Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. civ., în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. Din această perspectivă apare o derogare de la principiul nemijlocirii care impune ca probele să fie administrate înaintea instanței care soluționează pricina. Corect au apreciat instanțele anterioare că dovezile administrate în faza procesuală desfășurată pe rolul Judecătoriei Timișoara rămân câștigate cauzei, existând motive temeinice de a nu fi înlăturate, mai ales că expertiza tehnică judiciară întocmită de cei trei experți M.S., M.O.

și V.V. corespunde exigențelor profesionale de a oferi răspunsuri complete la obiectivele propuse. Contrar celor susținute de recurentă că argumentele instanței de apel nu sunt suficiente și îndestulătoare pentru adoptarea soluției date, apare cât se poate de evident că în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ., respectiv că atunci când apare necesitatea de a fi lămurite împrejurări de fapt se impune cunoașterea părerii unor specialiști.

Amplu documentat și bine argumentat, cei trei experți care au întocmit raportul de expertiză tehnică auto depus la Judecătoria Timișoara, au stabilit că impactul autoturismului cu parapetele pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers al autoturismului a fost inevitabil în condițiile desfășurării traficului rutier iar coliziunea autoturism parapet este indubitabil probată de confirmarea apartenenței unui subansamblu de la instalația de spălare a farurilor și care a fost găsit la locul accidentului de colectivul de experți.

Prin obligarea pârâtei la plata sumei de 47.820 Euro în echivalent bănesc la data plății, actualizată cu indicii de inflație, cu titlu de despăgubiri au fost respectate clauzele contractuale, deoarece polița de asigurare are precizată suma asigurată de 47.820 Euro, în condițiile în care raportul de expertiză tehnică auto expus anterior a evidențiat că valoarea de reparație a autoturismului avariat este de 62.431 Euro, valoarea la data accidentului era de 28.076 Euro iar reparația nu era rentabilă din punct de vedere al criteriilor economice, întrucât valoarea devizului de reparație depășește de aproximativ 2,22 ori valoarea autoturismului. Deși recurentul M.B.C.

a fost legal citat pentru termenul din 31 martie 2011 cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în valoare de 822,5 lei conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997 modificată și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei stabilit conform art. 3 alin. (2) al O.G. nr. 32/1995, nu s-a conformat acestor recomandări, care atrag regimul sancționator al anulării ca netimbrat a recursului. Pentru aceste rațiuni, urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantului M.B.C. și a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC A.T.A. SA București prin sucursala Timișoara împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în cauză nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul M.B.C. împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în dosarul nr. 2402.1/30/2008. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T.A. SA București prin sucursala Timișoara împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în dosarul nr. 2402.1/30/2008. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2011.