ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1404/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 9221 din 2 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.B.C. împotriva pârâtei S.A.A.T. SA Timișoara și a

obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 47.820 Euro cu titlu de

pretenții și 9.414 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 10/A din 18

aprilie 2008 a admis apelurile declarate de reclamantul M.B.C. și pârâta SC A.T.A.

SA prin sucursala Timișoara împotriva sentinței civile nr. 9221 din 2 octombrie

2007 a Judecătoriei Timișoara, a casat sentința apelată și a trimis cauza la Tribunalul Timiș pentru judecarea în primă instanță având în vedere că obiectul cererii de

chemare în judecată este de natură comercială și evaluabil în bani, iar

potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o

valoare de peste 100.000 lei.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 503/PI din 20

aprilie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.B.C. în

contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA București, sucursala Timișoara, în sensul

că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.820 Euro în

echivalent bănesc la data plății, actualizată cu indicii de inflație cu titlu

de despăgubiri.

A fost respinsă

cererea de obligare a pârâtei la plata taxei de staționare de 2850 lei, pentru

lipsa de folosință a autoturismului în cuantum de 18.200 lei și a impozitului

pe mașină de 2.400 lei.

În final a fost

obligată față de reclamant la plata sumei de 18.200 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că față de susținerile

pârâtei că probele administrate în primul ciclu procesual, respectiv că experții

care au întocmit primul raport de expertiză nu au stabilit cu certitudine

locația în care s-ar fi produs deteriorarea autoturismului, împrejurările și

cauzele care au condus la acest eveniment, se impune efectuarea unui experiment

judiciar (expertiză criminalistică) în ceea ce privește dinamica, locul și

împrejurările în care s-a produs accidentul, precum și legătura de cauzalitate

între avariile produse la autoturismul Jaguar GJ – și locul în care a avut loc

accidentul.

În Raportul Preliminar

de Expertiză Tehnică expertul arată că planșa foto nr. 1 (fila 115) prezintă

tronsonul de drum pe care se deplasa autoturismul Jaguar în momentele

premergătoare producerii impactului cu parapetul de pe partea dreaptă în raport

cu sensul său de deplasare iar în legătură cu neconcordanța sesizată de pârâtă

cu privire la stabilirea precisă a coordonatei longitudinale a locului

accidentului, din analiza materialului probator în integralitatea sa rezultă

că, toate fotografiile efectuate la locul declarat al accidentului indică

aceiași configurație geografică, chiar dacă există contradicții asupra

indicării în procesul verbal al organului constatator, respectiv de către

experții numiți în cauză a locației în care s-a produs evenimentul.

Referitor la

neconcordanța dintre constatările expertizei tehnice extrajudiciare efectuată

de ing. G.N. la data de 9 mai 2006, de către expertul numit de instanță ing.

Roman Ovidiu din data de 30 mai 2006 care nu s-a deplasat la fața locului și

constatările comisiei de experți formată din V.V., M.O. și M.S., prin această

expertiză efectuată de P.A. se dau lămuriri precise în sensul că locul declarat

de reclamant este același cu cel în care a fost produs accidentul soldat cu

avarierea autoturismului Jaguar proprietatea sa, la data efectuării acestui

experiment – 18 ianuarie 2010 găsindu-se fragmente care puteau proveni de la

autoturismul avariat (elemente de plastic, vopsea, fragmente caroserie, PVC, racord

furtun, pată ulei). Pe de altă parte, concluzionează expertiza, simularea cu

ajutorul softului Virtual Crash 2.2 a impactului luând în considerare poziția

și viteza declarată la impact indică o poziție finală de oprire a

autoturismului diferită față de cea declarată, pentru clarificarea acestor

neconcordanțe fiind necesară o examinare tehnică a autoturismului în cauză.

Analizând dinamica

accidentului declarată și cea posibilă, a compatibilității dimensionale dintre

autoturismul Jaguar și parapet conform principiului „mulajului” prin Raportul

Final expertiza a concluzionat că, în condițiile declarate ale accidentului,

respectiv a intrării autoturismului în parapetul de beton la o viteză de 90 Km/h iar din sens opus se apropria pe contrasens un autotir, care se află în depășirea unui alt

autoturism, ar fi fost de natură să conducă la un al doilea impact cu

autotirul.

Aceste concluzii au

însă o latură subiectivă, fiind necesară corelarea lor cu parametrii inițiali

pentru reconstituirea accidentului, detalii legate de suspensii, pneuri,

condiții de drum, modul de conducere și frânare, viteza reală la data

impactului iar distanța dintre marginea carosabilului și urmele de frânare, în

programul virtual Crah este una ipotetică, care nu putea fi stabilită cu exactitate.

Avariile produse

reprezintă o daună totală, existând o vădită legătură între accidentul de

circulație produs la data de 7 februarie 2006 în care a fost implicat

autoturismul Jaguar cu nr. și avariile produse acestuia, care se ridică la suma

de 62.431 Euro, pârâta urmând a plăti suma asigurată de 47.820 Euro conform

poliței de asigurare nr. 1564901 din 17 noiembrie 2005 în temeiul art. 9 din

Legea nr. 136/1995.

Au fost respinse

celelalte pretenții ale reclamantului câtă vreme el este proprietarul mașinii

și care nu a fost radiată din evidențele administrației fiscale.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul M.B. și pârâta SC A.T.A. SA București

împotriva sentinței civile nr. 503/PI din 20 aprilie 2010 pronunțată de

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind

preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei

nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

au promovat recurs atât reclamantul M.B.C. cât și pârâta SC A.T.A. SA București

prin Sucursala Timișoara care au criticat aceiași hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.

Recurentul-reclamant M.B.C.

a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului și

modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în întregime a

acțiunii formulate, prin acordarea contravalorii contractelor de prestări

servicii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 în cuantum de 34.350 lei precum și a plății

impozitului pentru autoturism în cuantum de 10.870,80 lei.

La rândul ei,

recurenta-pârâtă SC A.T.A. SA București prin sucursala Timișoara a solicitat în

baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și schimbarea în

tot a deciziei criticate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că greșit instanța nu a înlăturat

probele administrate de Judecătoria Timișoara cu motivarea că potrivit art. 160

C. proc. civ. în cazul declarării necompetenței dovezile administrate în

instanța necompetentă rămân câștigate cauzei, în realitate fiind o încălcare a

competenței materiale, hotărârea judecătoriei fiind anulată.

Nu este suficient și

convingător argumentul instanței că la pronunțarea hotărârii au fost avute în

vedere acele probe care se coroborează între ele, adică expertizele

extrajudiciare, expertiza efectuată de cei 3 experți, la care se adaugă

declarația reclamantului, înlăturându-se greșit concluziile expertului P.A., ca

fiind subiective.

Greșit a fost

obligată pârâta la plata despăgubirilor în limita sumei asigurate, respectiv de

47.820 Euro, soluție care încalcă prevederile art. 46 din contractul CASCO.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenți, urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantului și a

respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat

că autoturismul marca Jaguar V8 cu număr de înmatriculare, proprietatea

reclamantului M.B.C. a fost asigurat pentru avarii și furt (CASCO) la pârâta SC

A.T.A. SA București cu polița de asigurare nr. 1564901, pentru o perioadă de 12

luni, interval de timp cuprins între 18 noiembrie 2005 – 17 noiembrie 2006,

pentru suma asigurată de 47.820 Euro.

La data de 7

februarie 2006, în jurul orei 01

00

reclamantul M.B.C., în timp ce se

deplasa cu autoturismul proprietatea sa, marca Jaguar cu nr., pe DN6 dinspre

Orșova înspre Băile Herculane, datorită unei curbe duble a drumului, nu a redus

corespunzător viteza în localitatea Topleț, iar în momentul în care s-a

apropiat de un autotir ce circula din sens opus, a luat volan dreapta pentru a

evita o eventuală coliziune, acroșând frontal capătul unui parapet de protecție

de pe marginea drumului pe sensul său de mers, producând avarierea

autoturismului, situație care se regăsește și în procesul verbal seria AT nr. 0093995

din 7 februarie 2006 întocmit de organele de poliție din cadrul Postului de

Poliție Topleț, județul Caraș-Severin.

Este adevărat că

referitor la producerea acestui accident au fost efectuate mai multe expertize

tehnice de specialitate auto și anume raportul de expertiză tehnică

extrajudiciară întocmit de ing. G.N. la solicitarea SC A.T.A.I SA, raportul de

expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de ing. R.O. la cererea asiguratului M.B.C.,

raportul de expertiză dispus de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9511/325/2006

întocmit de trei experți tehnici: ing. V.V., ing. M.O. și ing. M.S. precum și

raportul preliminar de expertiză tehnică și raportul final de expertiză tehnică

întocmite de conf. Ing. dr. P.A. întocmite în dosarul nr. 2402.1/30/2008 al

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Nu poate fi primită

critica recurentei pârâte potrivit căreia trebuiau înlăturate probele

administrate de Judecătoria Timișoara, deoarece a fost admisă excepția

necompetenței materiale invocate de pârâtă și care a condus la anularea în

totalitate a sentinței pronunțate.

Potrivit

dispozițiilor art. 160 C. proc. civ., în cazul declarării necompetenței,

dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și

instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Din această

perspectivă apare o derogare de la principiul nemijlocirii care impune ca

probele să fie administrate înaintea instanței care soluționează pricina.

Corect au apreciat

instanțele anterioare că dovezile administrate în faza procesuală desfășurată

pe rolul Judecătoriei Timișoara rămân câștigate cauzei, existând motive

temeinice de a nu fi înlăturate, mai ales că expertiza tehnică judiciară

întocmită de cei trei experți M.S., M.O. și V.V. corespunde exigențelor

profesionale de a oferi răspunsuri complete la obiectivele propuse.

Contrar celor

susținute de recurentă că argumentele instanței de apel nu sunt suficiente și

îndestulătoare pentru adoptarea soluției date, apare cât se poate de evident că

în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ.,

respectiv că atunci când apare necesitatea de a fi lămurite împrejurări de fapt

se impune cunoașterea părerii unor specialiști.

Amplu documentat și

bine argumentat, cei trei experți care au întocmit raportul de expertiză

tehnică auto depus la Judecătoria Timișoara, au stabilit că impactul

autoturismului cu parapetele pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers al

autoturismului a fost inevitabil în condițiile desfășurării traficului rutier

iar coliziunea autoturism parapet este indubitabil probată de confirmarea

apartenenței unui subansamblu de la instalația de spălare a farurilor și care a

fost găsit la locul accidentului de colectivul de experți.

Prin obligarea

pârâtei la plata sumei de 47.820 Euro în echivalent bănesc la data plății,

actualizată cu indicii de inflație, cu titlu de despăgubiri au fost respectate

clauzele contractuale, deoarece polița de asigurare are precizată suma

asigurată de 47.820 Euro, în condițiile în care raportul de expertiză tehnică

auto expus anterior a evidențiat că valoarea de reparație a autoturismului

avariat este de 62.431 Euro, valoarea la data accidentului era de 28.076 Euro

iar reparația nu era rentabilă din punct de vedere al criteriilor economice,

întrucât valoarea devizului de reparație depășește de aproximativ 2,22 ori

valoarea autoturismului.

Deși recurentul M.B.C.

a fost legal citat pentru termenul din 31 martie 2011 cu mențiunea depunerii

taxei judiciare de timbru în valoare de 822,5 lei conform dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997

modificată și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei stabilit conform art. 3

alin. (2) al O.G. nr. 32/1995, nu s-a conformat acestor recomandări, care atrag

regimul sancționator al anulării ca netimbrat a recursului.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantului M.B.C. și a

respinge ca nefondat recursul pârâtei SC A.T.A. SA București prin sucursala

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțate

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în cauză nefiind îndeplinită

nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamantul M.B.C. împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11

noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în

dosarul nr. 2402.1/30/2008.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.T.A. SA București prin sucursala Timișoara

împotriva deciziei civile nr. 192/A din 11 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială, în dosarul nr. 2402.1/30/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 31 martie 2011.