ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Într-un

prim ciclu procesual derulat în cauză, Judecătoria Timișoara prin sentința nr. 6450

din 21 iunie 2006 a respins acțiunea reclamantei ca prematur introdusă

apreciind că nu au fost respectate de reclamantă dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. cu privire la modul de îndeplinire a procedurii convocării

prealabile la concilierea directă.

Sentința Judecătoriei Timișoara a fost

casată de instanța de recurs prin Decizia nr. 35/ R din 2 februarie 2007 a

Tribunalului Timiș, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu

motivarea că, rezultă incontestabil din înscrisurile administrate în cauză

încercarea de conciliere directă prealabilă introducerii acțiunii prin

notificarea transmisă pârâtei, căreia aceasta nu i-a dat curs.

În rejudecare, Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 4524 din 3 mai 2004 și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Timiș competent material să soluționeze

litigiul dintre părți al cărui obiect are o valoare de peste un miliard lei

vechi

Tribunalul Timiș, secția comercială și

de contencios administrativ, astfel învestit prin încheierea de ședință din

data de 21 martie 2008 a respins excepția prematuri tații introducerii cererii,

excepție reiterată de pârâtă, reținând că această chestiune a fost rezolvată cu

putere de lucru judecat în primul ciclu procesual derulat în cauză, de instanța

de recurs, care a apreciat-o ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 206 din 4

aprilie 2008 Tribunalul a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și

în consecință a constatat intervenită între părți compensația legală pentru

suma de 50.720,2 Ron reprezentând datorii reciproce și a obligat pârâta la

plata sumei de 95.082,86 lei sumă rămasă neachitată din contravaloarea

serviciilor prestate plus dobânda legală începând cu data introducerii cererii

- 27 februarie 2006 - și până la achitarea integrală a debitului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin Decizia nr. 146/ A din 8 septembrie 2008, sentința fiind schimbată în tot

în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

Instanța de control judiciar a

constatat că în cauză nu s-a îndeplinit procedura concilierii prealabile impusă

de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. deoarece potrivit

notificării nr. 19 din 1 februarie 2006 transmisă prin executorul judecătoresc

data convocării la conciliere este anterioare datei de 1 februarie 2006,

respectiv 15 ianuarie 2006.

Totodată instanța apreciază că

reclamanta nu a respectat nici termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (5) al art.

720

1

C. proc. civ., introducând acțiunea la data de 24 februarie

2006 înaintea expirării celor 30 zile prin raportare la data de 1 februarie

2006 data primirii notificării de către pârâte.

Sub un ultim aspect, instanța reține

că apărarea reclamantei în sensul dezlegării acestei chestiuni prin Decizia nr.

402/2007 a Tribunalului Timiș, este neîntemeiată, decizia invocată, pronunțată

într-o contestație în anulare, nu putea analiza aspecte ce țin de fondul

litigiului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

SC W.T. SA a declarat recurs la data de 8 octombrie 2008, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de

pârâtă și menținerii ca legală și temeinică a sentinței fondului.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora a susținut următoarele:

- soluționarea excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile instituită de art. 720

1

C.

proc. civ. a făcut obiectul Deciziei nr. 35/ R din 2 februarie 2007 pronunțată

în primul ciclu procesual în sensul respingerii ei, situație în care nu mai

poate fi repusă în discuție;

- pârâta, deși necontestat a primit

notificarea transmisă prin executorul judecătoresc la data de 1 februarie 2006,

nu a dat nici un răspuns solicitării de rezolvare amiabilă, atitudine care

demonstrează refuzul realizării concilierii în scopul enunțării litigiului;

- motivarea instanței de apel dată în

admiterea excepției prematuritătii nu are în vedere rațiunea reglementării

instituite prin art. 720

1

C. proc. civ., de soluționare mai rapidă a

litigiilor comerciale, interpretarea dată fiind excesiv de rigidă și în

defavoarea creditorului.

Intimata - pârâtă prin întâmpinarea

formulată în această fază procesuală a solicitat respingerea recursului ca

nefondat susținând în esență că, recurenta prin modul de redactare al

notificării a eludat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., iar

conform art. 109 C. proc. civ. sancțiunea care se impune este cea statuată de

instanța de apel prin decizia atacată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin Decizia 942 din 20 martie 2009 a admis recursul reclamantei cu

consecința casării deciziei recurate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

a apelului la aceeași instanță, reținându-se în considerente, în esență, că

pârâta în al doilea ciclu procesual nu numai că nu a răspuns notificării, dar

nici nu și-a formulat întâmpinare, apărarea pârâtei având un caracter pur

formal iar admiterea excepției în cel de¬al doilea ciclu procesual după doi ani

de la introducerea acțiunii este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor

legale incidente în speță.

În rejudecare, prin Decizia nr. 164

din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca

nefondat apelul pârâtei constatând că hotărârea pronunțată de tribunal este

legală și temeinică și constatând culpa procesuală a pârâtei a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 2.087 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs reinterând aceleași motive de recurs ca și în apel.

Recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu

dispune altfel.

Din examinarea textului de lege

enunțat rezultă că termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea deciziei

atacate a fost imperativ instituit iar nerespectarea lui atrage sancțiunea

decăderii. în acest sens sunt dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit

cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de

procedură în termenul legal atrage decăderea părții, exceptând cazul în are

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

În cauză, dovada de comunicare a

deciziei pronunțate în apel a fost înaintată recurentei la data de 7 decembrie

2009 - fila 25 dosar apel iar cererea de recurs a fost depusă la instanța supremă

și registrată la data de 20 ianuarie 2010.

Cum recurenta nu a invocat motive

obiective independente de voința sa, privind neexercitarea căii de atac al

recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este formulat

cu depășirea termenului prevăzut în textul de lege evocat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

recursul pârâtei este tardiv introdus, și îl va respinge ca atare.

Având în vedere dispozițiile art. 274 C.

proc. civ. urmează ca recurenta să fie obligată la plata sumei de 685 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv declarat recursul

declarat de recurenta - pârâtă SC X.A.C.T. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr.

164 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă recurenta să plătească

intimatei reclamante SC W.T. SRL reșița suma de 685 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2010.