ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11830

din 30 septembrie 2008 Judecătoria Timișoara a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială,

reținând că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

având în vedere calitatea de comerciant a pârâtei (regie autonomă) și prezumția

de comercialitate instituită de art. 4 C. com., aplicabilă și în privința

faptelor ilicite.

Prin sentința

civilă nr. 1184/P/I din 16 decembrie 2008 Tribunalul Timiș, secția comercială,

a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale, declinând pricina

Judecătoriei Timișoara, apreciind că pentru a fi de competența sa, pe lângă

criteriul valoric, litigiul trebuie să aibă natură comercială; or, față de

obiectul cauzei, nu se poate reține că natura sa juridică ar fi una comercială.

Împotriva

sentinței tribunalului a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot

a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de necompetență.

Prin Decizia

civilă nr. 441 din 17 martie 2009 Curtea de Apel Timișoara, reținând calitatea

de comerciant a pârâtei, precum și prevederile art. 4 C. com., a apreciat că

prezenta cauză este una comercială și, în consecință, a admis recursul,

modificând hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii excepției de

necompetență materială a Tribunalului Timiș, secția comercială, pricina fiind

reînregistrată la tribunal sub Dosar nr. 938.1/325/2008.

Prin sentința

civilă nr. 1014/P/I din 13 octombrie 2009 Tribunalul Timiș, secția comercială,

a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC X.O.C. SRL

Timișoara în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R., Direcția Silvică Timiș având ca

obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 179.335 lei, reprezentând pagubă

cauzată de animalele sălbatice prin distrugerea recoltelor de porumb.

La termenul din

7 octombrie 2009 prima instanță a pus în discuție excepția lipsei procedurii

concilierii, invocată de pârâtă în fața Judecătoriei Timișoara.

Plecând de la

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac

de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Tribunalul a

analizat cu prioritate excepția menționată, reținând că, în speță, urmare a admiterii

recursului de către Curtea de Apel Timișoara, s-a stabilit, cu caracter

irevocabil, că natura prezentului demers judiciar este una comercială, nu

civilă, supusă, deci, jurisdicției comerciale a Tribunalului. Așa fiind, devin

incidente prevederile art. 720 din același cod, care statuează că în procesele

și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului

prin conciliere directă cu cealaltă parte. Altfel spus, în cazul litigiilor

evaluabile în bani, reclamantul trebuie să urmeze o procedură prealabilă, a

concilierii, în scopul de a rezolva litigiul fără concursul instanței de

judecată. Cum, în prezentul dosar, societatea reclamantă nu a făcut dovada inițierii

procedurii de conciliere, iar potrivit art. 109 alin. (2) din cod sesizarea

tribunalului putea fi făcută numai după parcurgerea procedurii reglementată de

art. 721

1

și urmat., acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva

sentinței civile de mai sus, a declarat recurs, care a fost recalificat ca

fiind apel, reclamanta SC X.O.C. SRL Timișoara, solicitând, în principal,

casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul admiterii

cererii sale de chemare în judecată ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli

de judecată.

Prin Decizia

nr. 6 de la 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a

admis apelul declarat de reclamanta SC X.O.C. SRL, a desființat hotărârea

atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că în mod

greșit judecătorul fondului a considerat că în speță acțiunea societății

reclamante este inadmisibilă întrucât partea nu ar fi respectat procedura de conciliere

directă impusă de dispozițiile art. 720 C. proc. civ., ceea ce constituie un

fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, raportat la art. 109 alin. (2)

din același cod.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - Direcția Silvică Timiș,

solicitând admiterea recursului și, pe fond, rejudecând cauza, respingerea

acțiunii ca prematur introdusă. Motivele de nelegalitate invocate sunt cele

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs pârâta a arătat că procedura concilierii directe fiind o

procedură prealabilă, ea trebuie făcută înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată și nu în cursul judecății, legea nepermițând ca actele

prealabile să fie îndeplinite în cursul judecății.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Natura

comercială a pricinii a fost stabilită la data de 17 martie 2009 prin Decizia

nr. 441 din 17 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara prin care a fost admis

recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 1184/P/I din 16 decembrie 2008

a Tribunalului Timiș, sentința de declinare fiind modificată în tot, în sensul

respingerii excepției de necompetență materială a tribunalului.

Ulterior

pronunțării acestei hotărâri și anterior înregistrării pe rolul Tribunalului

Timiș a continuării judecății cauzei (25 iunie 2009), prin notificarea din 2

aprilie 2009 reclamanta, în conformitate cu prevederile art. 720 C. proc. civ.,

a convocat pârâta prin intermediul B.E.J. M.S.R. și M.A.I., solicitându-i să se

prezinte la adresa din Timișoara, pentru a determina termenul și modalitatea de

plată a sumei de 179.335 lei reprezentând paguba suferită de societate.

La data de 22

aprilie 2009, ca urmare a convocării la conciliere, s-a încheiat procesul

verbal de conciliere, reprezentantul pârâtei achiesând în parte la pretențiile

reclamantei, respectiv declarând că este de acord să achite suma de 8.293,73

lei, stabilită prin expertiza extrajudiciară întocmită de dl. P.P. sau

despăgubind reclamanta în natură cu porumb, în cantitatea specificată în

lucrarea expertului agricol, (fila 4 dosar apel).

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că reclamanta a respectat întocmai dispozițiile

art. 720

1

C. proc. civ., convocând pârâta la conciliere anterior

înregistrării acțiunii introductive pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială,

cu respectarea tuturor formalităților presupuse de procedura prealabilă în

discuție, scopul urmărit prin instituirea procedurii prealabile fiind atins,

pârâtul nefiind prejudiciat prin realizarea procedurii concilierii prealabile

după stabilirea în mod irevocabil a naturii comerciale a prezentei cauze.

Ceea ce

instituie cu caracter obligatoriu legiuitorul prin art. 720 C. proc. civ. este

obligativitatea efectuării concilierii prealabile în litigii comerciale, or,

până la data pronunțării deciziei Curții de Apel Timișoara asupra caracterului

comercial sau civil al cauzei, nu se poate reține culpa reclamantei în

neîndeplinirea convocării la conciliere întrucât aceasta a susținut caracterul

civil al acțiunii introductive, conformându-se ulterior hotărârii judecătorești

intrate în puterea lucrului judecat.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.N.P.R. - Direcția Silvică

Timiș împotriva Deciziei nr. 6 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta R.N.P.R. - Direcția Silvică Timiș împotriva Deciziei nr. 6

din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 24 iunie 2010.