ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2771/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 13717 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr. 6536/325/2008

al Judecătoriei Timișoara s-a admis excepția necompetenței materiale și în

consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii

formulată de reclamanta SC H.I.E. SRL Timișoara împotriva pârâtei SC A.A. SRL

Liebling în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut că solicitarea reclamantei de a se constata rezilierea

contractului încheiat cu pârâta la data de 21 iulie 2006, ca efect al pactului

comisoriu expres de gradul IV, califică cererea de chemare în judecată ca având

un caracter comercial în considerarea calității de comerciant a părților, și

raportat la obiectul litigiului, respectiv acela de acțiune în constatarea

rezilierii de drept a contractului, rezultă că, în speță sunt incidente

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în sensul că revine

tribunalului competența materială a soluționării cauzei în primă instanță.

Sesizat în acest mod, Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 537 din 2

iunie 2009, a admis excepția necompetenței materiale și în temeiul art. 1 alin.

(1) și art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., precum și a Deciziei nr. 32/2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în

interesul legii în legătură cu interpretarea acestor texte legale, a dispus

declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara,

cu motivarea că litigiul are un caracter patrimonial și raportat la valoarea

pretențiilor, inferioare cuantumului de 100.000 lei, acestei instanțe îi revine

competența de soluționare.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ

de competență, cauza a fost înaintată conform art. 20-22 C. proc. civ. Curții

de Apel Timișoara pentru soluționare.

Prin sentința civilă nr. 28 din 12 august

2009 Curtea de Apel Timișoara a stabilit că Judecătoria Timișoara este

competentă material să soluționeze cauza deoarece prin decizia nr. 32/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiile de acest gen au fost calificate

ca fiind patrimoniale, indiferent dacă se solicită sau nu și restabilirea

situației anterioare, iar evaluarea reclamantei în legătură cu obiectul

litigiului, face incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A.A. SRL Liebling criticând-o

pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

derivat din aplicarea retroactivă a Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a

fost înregistrată la data de 21 aprilie 2008 la Judecătoria Timișoara, astfel

încât, în mod corect această instanță a admis excepția necompetenței materiale

prin sentința din 4 noiembrie 2008, dată la care decizia în interesul legii nu

a fost publicată în Monitorul Oficial.

Analizând recursul prin prisma motivului

invocat și raportat la textul legal menționat, Curtea constată că este

întemeiat deoarece Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., avută în vedere de Curtea de Apel Timișoara, a fost

publicată în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.

Astfel, în speță, raportat la obiectul

litigiului, respectiv constatarea rezilierii de drept a contractului, fără a se

solicita și repunerea părților în situația anterioară, judecătoria, în

considerarea caracterului nepatrimonial al litigiului, a admis excepția

necompetenței materiale, prin sentința pronunțată la data de 4 noiembrie 2008,

adică anterior momentului la care Decizia nr. 32/2008 a dobândit caracter

obligatoriu.

De menționat și că împotriva sentinței de

declinare nu au fost exercitate căile de atac astfel încât, tribunalul, care la

rândul său a fost legal investit la data de 8 decembrie 2008, respectiv, tot

anterior publicării evocatei decizii în Monitorul Oficial, în mod greșit, după

mai multe termene de judecată a invocat, din oficiu, excepția necompetenței

sale materiale, în considerarea Deciziei nr. 32/2008, provocând conflictul

negativ de competență, pe care, la rândul său, pentru aceleași considerente,

curtea de apel l-a soluționat în mod greșit.

În concluzie recursul este întemeiat și

va fi admis, ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința

modificării sentinței recurate în sensul stabilirii competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC A.A. SRL Liebling, împotriva sentinței nr. 28

din 12 august 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

schimbă sentința, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2009.