ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2837/2010

Prin sentința civilă nr. 5/PI/CC din 1 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1070.2/325/2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că acțiunea promovată de reclamanta SC R.I.P.S. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A., are o natură comercială și nu de contencios administrativ, astfel că, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 C. proc. civ., competentă material să soluționeze cauza este Judecătoria, instanța, și nici părțile, nefiind în măsură să deroge de la aceste norme.

Împotriva acestei sentințe pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 8 și 9, solicitând casarea acesteia și stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ. În motivarea recursului se invocă soluționarea cauzei cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății, litigiul având ca obiect anularea unui act administrativ al unei organizații neguvernamentale de utilitate publică, supusă reglementărilor O.G. nr. 26/2000, precum și lipsa de temei legal a hotărârii, încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a Legii nr. 335/2007 privind camerele de comerț și industrie din România.

Analizând recursul se vor reține următoarele: Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1070/325/2008 la Judecătoria Timișoara, reclamanta SC R.I.P.S. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara solicitând instanței de judecată să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 9 ianuarie 1998. Prin sentința civilă nr. 13.868 din 5 noiembrie 2008 s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ. Această instanță învestită prin declinator de competență a pronunțat încheierea din 4 februarie 2009 prin care a trimis cauza la completul comercial al aceleiași instanțe, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de organizare al instanțelor judecătorești, reținând natura comercială nepatrimonială a cauzei.

Împotriva acestei încheieri pârâta a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 583 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, reținându-se faptul că nu este posibil recursul împotriva unei încheieri de declinare a cauzelor de la o secție la alta, și că această soluție nu este una judiciară, ci administrativă. Prin decizia civilă nr. 935 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibil recursul. Astfel, cauza a continuat pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială, care, prin sentința civilă nr. 57/C din 13 octombrie 2009 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC R.I.P.S.

SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A., în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus trimiterea dosarului pentru regulator de competență, în favoarea Curții de Apel Timișoara, după rămânerea irevocabilă a sentinței. În motivare s-a reținut, în esență, că acțiunea în anularea hotărârilor luate de adunarea generală a persoanelor reglementate de dispozițiile art. 23 din O.G. nr. 26/2000, cum e și pârâta în speță este de competența judecătoriei. Pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, înregistrat la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, care, prin încheierea nr. 2 din 18 februarie 2010 a scos cauza de pe rolul secției și a înaintat-o secției comerciale ale aceleiași curți.

La termenul din 1 aprilie 2010, secția comercială a Curții de Apel Timișoara, în camera de consiliu, în complet compus dintr-un judecător, a pronunțat sentința civilă nr. 5, criticată prin prezentul recurs. Prin această hotărâre judecătorească, deși Curtea de Apel Timișoara a fost învestită cu soluționarea unei cereri de recurs s-a pronunțat printr-un regulator de competență, statuând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș și Judecătoria Timișoara, înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care, în urma declinării de competență s-a constatat ivirea conflictului de competență. Conflictul negativ de competență apare în fața instanței care s-a pronunțat ultima cu privire la competență și numai în momentul în care hotărârea de declinare a competenței a rămas irevocabilă.

Astfel, conflictul nu trebuie să fie constatat prin hotărârea de declinare, întrucât este posibil ca această hotărâre să fie casată în recurs. De asemenea, procedura de soluționare a conflictului negativ de competență este declanșată de instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul, respectiv, de instanța a cărei hotărâre a rămas irevocabilă ultima. În speță, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ., sentința civilă nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș devenea irevocabilă fie prin nerecurare, la împlinirea termenului prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., fie prin hotărârea dată în recurs. Or, pârâta a exercitat calea de atac a recursului împotriva celei din urmă sentințe de declinare a competenței.

Ca atare, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. s-a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, coroborate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia, soluționarea cauzei fără cercetarea fondului trebuie înțeleasă și în situația în care instanța s-a pronunțat cu privire la altceva decât i s-a cerut. Astfel, deși a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac, în speță a recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș, a soluționat în mod greșit un conflict negativ de competență, în camera de consiliu, în complet format dintr-un judecător, motiv de casare potrivit art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. În baza considerentelor de mai sus, având în vedere motivul de ordine publică invocat din oficiu, se va admite recursul declarat de pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara împotriva sentinței civile nr. 5/PI/CC din aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, care va fi casată, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe, în vederea soluționării recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara împotriva sentinței nr. 5/PI/CC din 1 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara împotriva sentinței nr. 57 /CC din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.