ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2837/2010

Prin sentința civilă nr. 5/PI/CC din 1

aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1070.2/325/2008 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială s-a stabilit

competența materială de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea a reținut că acțiunea promovată de reclamanta SC

R.I.P.S. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De Comerț,

Industrie și Agricultură Timișoara, având ca obiect anularea

hotărârii A.G.A., are o natură comercială și nu de

contencios administrativ, astfel că, raportat la dispozițiile art. 2 pct.

1 lit. a) și art. 1 C. proc. civ., competentă material să

soluționeze cauza este Judecătoria, instanța, și nici

părțile, nefiind în măsură să deroge de la aceste

norme.

Împotriva acestei sentințe pârâta Camera De

Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara a declarat

recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 8 și 9, solicitând casarea acesteia

și stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, în

favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ.

În motivarea recursului se invocă

soluționarea cauzei cu încălcarea competenței altei

instanțe, respectiv a secției de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Timișoara, interpretarea eronată a

actului juridic dedus judecății, litigiul având ca obiect anularea

unui act administrativ al unei organizații neguvernamentale de utilitate

publică, supusă reglementărilor O.G. nr. 26/2000, precum și

lipsa de temei legal a hotărârii, încălcarea și aplicarea

greșită a legii, respectiv a Legii nr. 335/2007 privind camerele de

comerț și industrie din România.

Analizând recursul se vor reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1070/325/2008

la Judecătoria Timișoara, reclamanta SC R.I.P.S. SA Timișoara a

chemat în judecată pe pârâta Camera De Comerț, Industrie și

Agricultură Timișoara solicitând instanței de judecată

să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 9 ianuarie 1998.

Prin sentința civilă nr. 13.868 din 5

noiembrie 2008 s-a declinat competența materială de soluționare

a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios

administrativ.

Această instanță învestită prin

declinator de competență a pronunțat încheierea din 4 februarie

2009 prin care a trimis cauza la completul comercial al aceleiași

instanțe, conform art. 99 alin. (2) din Regulamentul de organizare al

instanțelor judecătorești, reținând natura comercială

nepatrimonială a cauzei.

Împotriva acestei încheieri pârâta a declarat recurs,

care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 583 din 15

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ, reținându-se faptul că nu este posibil recursul

împotriva unei încheieri de declinare a cauzelor de la o secție la alta,

și că această soluție nu este una judiciară, ci

administrativă.

Prin decizia civilă nr. 935 din 18 iunie 2009 a

Curții de Apel Timișoara s-a respins contestația în anulare

formulată împotriva deciziei prin care s-a respins ca inadmisibil

recursul.

Astfel, cauza a continuat pe rolul Tribunalului

Timiș, secția comercială, care, prin sentința civilă nr.

57/C din 13 octombrie 2009 a admis excepția de necompetență

materială a Tribunalului Timiș, și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cererii formulată de

reclamanta SC R.I.P.S. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Camera De

Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, având ca obiect

anularea hotărârii A.G.A., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus

trimiterea dosarului pentru regulator de competență, în favoarea

Curții de Apel Timișoara, după rămânerea irevocabilă a

sentinței.

În motivare s-a reținut, în esență,

că acțiunea în anularea hotărârilor luate de adunarea

generală a persoanelor reglementate de dispozițiile art. 23 din O.G. nr.

26/2000, cum e și pârâta în speță este de competența

judecătoriei.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei

hotărâri, înregistrat la secția de contencios administrativ a

Curții de Apel Timișoara, care, prin încheierea nr. 2 din 18

februarie 2010 a scos cauza de pe rolul secției și a înaintat-o

secției comerciale ale aceleiași curți.

La termenul din 1 aprilie 2010, secția

comercială a Curții de Apel Timișoara, în camera de consiliu, în

complet compus dintr-un judecător, a pronunțat sentința

civilă nr. 5, criticată prin prezentul recurs.

Prin această hotărâre judecătorească,

deși Curtea de Apel Timișoara a fost învestită cu

soluționarea unei cereri de recurs s-a pronunțat printr-un regulator

de competență, statuând asupra conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Timiș și Judecătoria

Timișoara, înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii

prin care, în urma declinării de competență s-a constatat ivirea

conflictului de competență.

Conflictul negativ de competență apare în

fața instanței care s-a pronunțat ultima cu privire la

competență și numai în momentul în care hotărârea de

declinare a competenței a rămas irevocabilă.

Astfel, conflictul nu trebuie să fie constatat

prin hotărârea de declinare, întrucât este posibil ca această

hotărâre să fie casată în recurs.

De asemenea, procedura de soluționare a

conflictului negativ de competență este declanșată de

instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul, respectiv, de

instanța a cărei hotărâre a rămas irevocabilă ultima.

În speță, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1

și 4 C. proc. civ., sentința civilă nr. 57/CC din 13 octombrie

2009 a Tribunalului Timiș devenea irevocabilă fie prin nerecurare, la

împlinirea termenului prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., fie

prin hotărârea dată în recurs.

Or, pârâta a exercitat calea de atac a recursului

împotriva celei din urmă sentințe de declinare a competenței.

Ca atare, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

s-a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304

pct. 1 C. proc. civ., respectiv instanța nu a fost alcătuită

potrivit dispozițiilor legale, coroborate cu art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., conform căruia, soluționarea cauzei fără cercetarea

fondului trebuie înțeleasă și în situația în care

instanța s-a pronunțat cu privire la altceva decât i s-a cerut.

Astfel, deși a fost învestită cu

soluționarea unei căi de atac, în speță a recursului

declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 57/CC din 13

octombrie 2009 a Tribunalului Timiș, a soluționat în mod greșit

un conflict negativ de competență, în camera de consiliu, în complet

format dintr-un judecător, motiv de casare potrivit art. 304 pct. 1 C.

proc. civ.

În baza considerentelor de mai sus, având în vedere

motivul de ordine publică invocat din oficiu, se va admite recursul

declarat de pârâta Camera De Comerț, Industrie și Agricultură

Timișoara împotriva sentinței civile nr. 5/PI/CC din aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, care va fi casată, iar cauza se va trimite aceleiași

instanțe, în vederea soluționării recursului declarat de

pârâtă împotriva sentinței civile nr. 57/CC din 13 octombrie 2009 a

Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Camera De

Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara împotriva

sentinței nr. 5/PI/CC din 1 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează

și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea

recursului declarat de pârâta Camera De Comerț, Industrie și

Agricultură Timișoara împotriva sentinței nr. 57 /CC din 13

octombrie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.