ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Timișoara,

reclamanta SC F.A.I. SRL, în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Timiș, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

dreptul de a încasa sprijinul financiar pentru producția de grâu aferentă anului

2005 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea parțială a adresei emisă

de pârâtă, cu avizarea favorabilă a cererii, precum și obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere.

Judecătoria Timișoara,

prin sentința nr. 7951 din 21 mai 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ, reținând faptul

că în raport de obiectul cererii deduse judecății, ce vizează anularea unui act

emis de o autoritate publică competența în materie de contencios administrativ aparține

Tribunalului.

Tribunalul Timiș, prin

sentința nr. 58 din 13 ianuarie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că adresa emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Timișoara nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ, cererea de anulare a acestui act având caracter subsidiar al cererii

de recunoaștere a dreptului reclamantei de a beneficia de sprijinul financiar pentru

producția de grâu a anului 2005.

Instanța a constatat că

obiectul cererii deduse judecății este acela al unei acțiuni în constatare pentru

care competența este stabilită de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în favoarea

Judecătoriei Timișoara.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, Tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea

soluționării acestuia.

Prin sentința nr. 4 din

16 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de apel a constatat

că acțiunea reclamantei este în materia contenciosului administrativ, iar competența

de soluționare a cauzei este stabilită expres de dispozițiile art. 10 al Legii

nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a apreciat că obiectul litigiului este reprezentat de refuzul pârâtei

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș de aplicare a dispozițiilor

legale cuprinse în H.G. nr. 65/2005 și a aplicat criteriul privind poziționarea

autorității publice în sistemul administrației publice în stabilirea competenței

de soluționare a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală întrucât instanța de fond

a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului,

motivul de recurs și avându-se în vedere obiectul acțiunii introductive, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat prin sentința civilă

nr. 4/2010 într-un conflict negativ de competență.

Recurenta a intentat acțiunea

inițială la Judecătoria Timișoara, care prin sentința civilă nr. 7951/2009 și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția

contencios administrativ, apreciind că în speță este vorba despre anularea unui

act administrativ, emis de o autoritate publică - Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Timiș.

Tribunalul, prin sentința

civilă nr. 58/2009, a admis excepția de necompetență materială și a declinat, la

rândul său, competența în favoarea Judecătoriei, constatând ivit conflictul negativ

de competență.

Curtea de Apel Timișoara

a constatat că adresa emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Timiș este act administrativ, acțiunea fiind formulată conform Legii nr. 554/2004.

Într-adevăr, așa cum și-a

formulat acțiunea recurenta, este fără putință de tăgadă că ne aflăm în prezența

unui litigiu de drept administrativ, competentă să judece pricina fiind o instanță

de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă este

de fapt nemulțumită de refuzul nejustificat al autorității administrative locale

de a-i recunoaște drepturile solicitate menționate în H.G. nr. 65/2005.

Conform art. 10, Legea

nr. 554/2004, face distincție în stabilirea competenței instanțelor de contencios

administrativ. Se distinge astfel între acte administrative emise de autoritățile

publice locale, aceste litigii fiind date spre competentă soluționare tribunalelor

administrativ-fiscale, și acte administrative încheiate de autoritățile administrative

centrale - date spre competentă soluționare Curților de apel, secția contencios

administrativ și fiscal.

De asemenea, legea distinge

și referitor la actele administrative care privesc taxe, impozite, datorii vamale

de până la 500.000 RON și peste această sumă, în ceea ce privește competența de

judecare a lor conform aceluiași art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cazul de față, obiectul

litigiului este refuzul pârâtei de a pune în aplicare dispozițiile unei hotărâri

de Guvern la cererea reclamantei-recurente, astfel încât corect instanța de fond

a ținut seama de criteriul privind poziționarea autorității publice (centrale sau

locale) și a stabilit competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului

Timiș, secția de contencios administrativ, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală fiind o autoritate publică locală.

Față de aceste considerente

mai sus invocate și de dispozițiile art. 10 al Legii nr. 554/2004, Înalta Curte

de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care

va respinge recursul declarat de SC F.A.I. SRL Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC F.A.I. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4 din 16 februarie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.