ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Timișoara, reclamanta SC F.A.I. SRL, în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de a încasa sprijinul financiar pentru producția de grâu aferentă anului 2005 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea parțială a adresei emisă de pârâtă, cu avizarea favorabilă a cererii, precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere. Judecătoria Timișoara, prin sentința nr. 7951 din 21 mai 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ, reținând faptul că în raport de obiectul cererii deduse judecății, ce vizează anularea unui act emis de o autoritate publică competența în materie de contencios administrativ aparține Tribunalului.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 58 din 13 ianuarie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că adresa emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timișoara nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ, cererea de anulare a acestui act având caracter subsidiar al cererii de recunoaștere a dreptului reclamantei de a beneficia de sprijinul financiar pentru producția de grâu a anului 2005. Instanța a constatat că obiectul cererii deduse judecății este acela al unei acțiuni în constatare pentru care competența este stabilită de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării acestuia. Prin sentința nr. 4 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Curtea de apel a constatat că acțiunea reclamantei este în materia contenciosului administrativ, iar competența de soluționare a cauzei este stabilită expres de dispozițiile art. 10 al Legii nr. 554/2004. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat că obiectul litigiului este reprezentat de refuzul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș de aplicare a dispozițiilor legale cuprinse în H.G.

nr. 65/2005 și a aplicat criteriul privind poziționarea autorității publice în sistemul administrației publice în stabilirea competenței de soluționare a cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivul de recurs și avându-se în vedere obiectul acțiunii introductive, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 4/2010 într-un conflict negativ de competență.

Recurenta a intentat acțiunea inițială la Judecătoria Timișoara, care prin sentința civilă nr. 7951/2009 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ, apreciind că în speță este vorba despre anularea unui act administrativ, emis de o autoritate publică - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 58/2009, a admis excepția de necompetență materială și a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei, constatând ivit conflictul negativ de competență. Curtea de Apel Timișoara a constatat că adresa emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș este act administrativ, acțiunea fiind formulată conform Legii nr. 554/2004.

Într-adevăr, așa cum și-a formulat acțiunea recurenta, este fără putință de tăgadă că ne aflăm în prezența unui litigiu de drept administrativ, competentă să judece pricina fiind o instanță de contencios administrativ. Recurenta-reclamantă este de fapt nemulțumită de refuzul nejustificat al autorității administrative locale de a-i recunoaște drepturile solicitate menționate în H.G. nr. 65/2005. Conform art. 10, Legea nr. 554/2004, face distincție în stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ. Se distinge astfel între acte administrative emise de autoritățile publice locale, aceste litigii fiind date spre competentă soluționare tribunalelor administrativ-fiscale, și acte administrative încheiate de autoritățile administrative centrale - date spre competentă soluționare Curților de apel, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, legea distinge și referitor la actele administrative care privesc taxe, impozite, datorii vamale de până la 500.000 RON și peste această sumă, în ceea ce privește competența de judecare a lor conform aceluiași art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În cazul de față, obiectul litigiului este refuzul pârâtei de a pune în aplicare dispozițiile unei hotărâri de Guvern la cererea reclamantei-recurente, astfel încât corect instanța de fond a ținut seama de criteriul privind poziționarea autorității publice (centrale sau locale) și a stabilit competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală fiind o autoritate publică locală.

Față de aceste considerente mai sus invocate și de dispozițiile art. 10 al Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC F.A.I. SRL Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F.A.I. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.