ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
14 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr.
2350/2005, a fost respinsă cererea formulată de numitul F.A.G., pentru
obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la plata
unor daune pe zi de întârziere până la executarea sentinței civile nr. 439/2003
a Curții de Apel Timișoara.
Prin decizia civilă nr.
5340 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în
dosarul nr. 1759/2005, a fost constatat nul, recursul reclamantului împotriva
sentinței sus menționate, pentru nemotivarea sa în termen, înlăuntrul
termenului de 15 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004.
Împotriva acestei decizii a
formulat în termen contestație în anulare de față, recurentul, cererea fiind
legal timbrată.
În drept sunt invocate dispozițiile
art. 318 teza I C. proc. civ., contestatorul susținând că instanța de recurs a
comis o eroare materială evidentă, neobservând că din dosar lipsește un act de
procedură obligatoriu - dovada de îndeplinire a comunicării hotărârii și
pronunțând, astfel, o soluție greșită.
În mod concret arată
contestatorul, că hotărârea recurată a fost pronunțată la 17 mai 2005, iar
recursul a fost declarat la 19 mai 2005, dar motivarea acestuia nu se putea
formula decât după comunicarea hotărârii, conform art. 302 alin. (1) C. proc.
civ., astfel încât termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la
comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, în
conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
Consideră contestatorul că
înregistrarea cererii de recurs obligă instanța a cărei hotărâre este recurată,
să comunice hotărârea, deoarece termenul pentru depunerea motivelor se calculează
de la data comunicării.
Susține contestatorul că, pe
acest temei, a solicitat la instanța de executare, la data de 24 mai 2005, să-i
comunice sentința motivată, dar Curtea de Apel Timișoara a nesocotit această
obligație legală, înaintând dosarul în recurs înaintea împlinirii termenului de
recurs și fără să existe dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a
hotărârii.
Invocă contestatorul,
punctul de vedere al doctrinei, conform căruia, în cazul în care termenul de
recurs curge de la comunicarea hotărârii, există un singur termen, atât pentru
introducerea recursului, cât și pentru motivarea lui (art. 301 C. proc. civ.),
iar în cazul în care termenul de recurs curge de la pronunțarea hotărârii,
există două termene, unul pentru declararea recursului, altul pentru motivarea
acestuia, având aceeași durată ca și primul.
Susține contestatorul că și
Înalta Curte de Casație și Justiție a nesocotit dispozițiile art. 308 alin. (1)
C. proc. civ., potrivit cărora președintele instanței va fixa termen de judecată
și va dispune citarea părților și comunicarea motivelor de recurs, numai după
ce va constata că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită, în
fapt fixând termenul de judecată la 20 septembrie 2005, deși recurentul nu
primise sentința motivată.
În fine, arată contestatorul
că, urmare a acestor nesocotiri ale dispozițiilor Codului de procedură civilă,
de către instanța de fond și cea de recurs, deopotrivă, a solicitat la Curtea
de Apel Timișoara, o copie a sentinței recurate, primind-o la 27 iunie 2005 și
depunând motivele de recurs la 29 iunie 2005, înlăuntrul termenului de recurs.
Contestația nu se fondează.
Motivele invocate de
contestator și argumentarea cu privire la interpretarea termenului de declarare
și a celui de motivare a recursului nu se circumscriu noțiunii de „eroare
materială” prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ.
Soluția pronunțată de
instanța de recurs este rezultatul interpretării, în limitele conferite puterii
judecătorești, textelor care reglementează termenul de declarare a recursului
și pe cel de depunere a motivelor (art. 303 C. proc. civ.), iar nu rodul unei
greșeli de natură materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de F.A.G. împotriva deciziei civile nr. 5340 din 8 noiembrie 2005 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 octombrie 2006.