ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat anularea deciziei nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 394 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și a fost modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul F.A.G. și a obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei de 50.000 Euro cu titlu de daune morale și a sumei de 3.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației în anulare s-a învederat că dezlegarea dată recursului, prin decizia nr. 2037/2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este rezultatul unei greșeli materiale în legătură cu examinarea recursului, instanța de recurs confundând sintagma „altor drepturi” din cuprinsul art. 278 C. proc. civ., cu dreptul intimatului de a fi reîncadrat pe funcția de conducere. Această confuzie a dus la dezlegarea dată recursului, în sensul admiterii acțiunii intimatului, pe considerentul că acesta era pe funcția de conducere, la momentul formulării cererii de asigurare a condițiilor necesare reluării activității pe această funcție, și anume, 12 ianuarie 2004. Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Greșeala materială la care se referă art. 318 teza I C. proc. civ., trebuie să fie săvârșită de către instanța de recurs, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante pentru soluționarea căi de atac. Acest text vizează numai greșeli de text involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Mai mult, textul în discuție se referă la erori materiale evidente săvârșite în legătură cu aspectul formal al judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca netimbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că acesta a fost depus în termen sau a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată recursului, prin decizia nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este rezultatul unei greșeli materiale.

Într-adevăr, prin decizia atacată, urmare a admiterii recursului declarat de F.A.G., s-a evocat fondul pricinii și a fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, nefiind, așadar, rezolvată calea de atac, în temeiul unor aspecte formale. Prin motivele invocate de contestator, care se referă, în esență, la greșita interpretare de către instanța de recurs, a dispozițiilor art. 278 C. proc. civ., se tinde la deschiderea unui nou recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, iar o atare situație este incompatibilă cu caracterul de excepție al căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, se va respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar contestatorul va fi obligat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata în favoarea intimatului F.A.G., a sumei de 1289,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva deciziei civile nr. 2037 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă contestatoarea la 1289,70 RON cheltuieli de judecată către intimatul F.A.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.