ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

24 iunie 2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a

solicitat anularea deciziei nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a

fost admis recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 394 din

21 septembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ și a fost modificată hotărârea atacată, în sensul

admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul F.A.G. și a obligării

pârâtului la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei

de 50.000 Euro cu titlu de daune morale și a sumei de 3.800.000 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației în anulare

s-a învederat că dezlegarea dată recursului, prin decizia nr. 2037/2005, a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, este rezultatul unei greșeli materiale în legătură cu examinarea

recursului, instanța de recurs confundând sintagma „altor drepturi” din

cuprinsul art. 278 C. proc. civ., cu dreptul intimatului de a fi reîncadrat pe

funcția de conducere.

Această confuzie a dus la dezlegarea

dată recursului, în sensul admiterii acțiunii intimatului, pe considerentul că

acesta era pe funcția de conducere, la momentul formulării cererii de asigurare

a condițiilor necesare reluării activității pe această funcție, și anume, 12

ianuarie 2004.

Contestația în anulare este

nefondată și va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art.

318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Greșeala materială la care se referă

art. 318 teza I C. proc. civ., trebuie să fie săvârșită de către instanța de

recurs, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale

importante, determinante pentru soluționarea căi de atac. Acest text vizează

numai greșeli de text involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare

a unui incident procedural.

Mai mult, textul în discuție se

referă la erori materiale evidente săvârșite în legătură cu aspectul formal al

judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca

netimbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că acesta a fost

depus în termen sau a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este

necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

În speță nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată

recursului, prin decizia nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este

rezultatul unei greșeli materiale.

Într-adevăr, prin decizia atacată,

urmare a admiterii recursului declarat de F.A.G., s-a evocat fondul pricinii și

a fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei de

50.000 Euro, cu titlu de daune morale, nefiind, așadar, rezolvată calea de

atac, în temeiul unor aspecte formale.

Prin motivele invocate de

contestator, care se referă, în esență, la greșita interpretare de către

instanța de recurs, a dispozițiilor art. 278 C. proc. civ., se tinde la

deschiderea unui nou recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, iar o

atare situație este incompatibilă cu caracterul de excepție al căii

extraordinare de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, se va respinge contestația

în anulare formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, iar contestatorul va fi obligat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la

plata în favoarea intimatului F.A.G., a sumei de 1289,70 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva

deciziei civile nr. 2037 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la 1289,70 RON

cheltuieli de judecată către intimatul F.A.G.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.