ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2010

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta l.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare

din 18 august 2009, prin care s-a dispus recuperarea față de reclamantă a sprijinului

financiar nerambursabil, acordat acesteia prin contractul de finanțare din 19

august 2005 și a deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantă

în data de 16 septembrie 2009.

A mai solicitat reclamanta, să se constate

că nu a intervenit rezoluțiunea contractului de finanțare, iar obligațiile reclamante

aferente acestui contract au fost

îndeplinite în mod corespunzător,

însă contractul este suspendat din cauza stării de incompatibilitate înregistrate

în urma alegerii ca primar al Comunei P. a rudei de gradul I, d-na. B.R.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în calitate de

persoană fizică autorizată, a încheiat contractul de finanțare din 19 august 2005,

privind acordarea unui sprijin nerambursabil în cuantum de 46.067,50 RON, iar în

baza acestui contract a achiziționat un tractor.

A mai arătat reclamanta că, pentru a evita

conflictul de interese în cauză, întrucât mama sa B.R. a fost aleasă primar al Comunei

P., iar în desfășurarea activității PFA I.M., era necesară colaborarea cu administrația

publică locală, a întrerupt temporar activitatea pe perioada mandatului de primar

al numitei B.R., terenul fiind arendat către SC A.C. SRL.

Reclamanta a mai arătat că în urma controlului

efectuat în cauză de reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, s-a apreciat că reclamanta a încălcat prevederile contractuale cuprinse

la art. 3, 14 și 17 din contractul de finanțare, prin încetarea temporară a activității.

Prin sentința nr. 181 din 30 martie 2010

Curtea de Apel Timișoara a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut în esență că incidența dispozițiilor C. proc. fisc. pentru recuperarea

fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din

O.G. nr. 79/2003.

Raportat la aceste reglementări s-a reținut

că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia

contenciosului fiscal, competența materială a instanței fiind guvernată de criteriul

valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Prin sentința nr. H97/CA din 14 septembrie

2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal

a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara

și a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Curtea

de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

a apreciat că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unor acte administrative

emis£de o autoritate publică centrală, respectiv procesul verbal de constatare

din 18 august 2009 și decizia nr. 21986 din 16 septembrie 2009, sunt incidente dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, iar criteriul valoric avut în vedere, este irelevant, atâta timp cât

se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva

titlului de creanță fiscal.

Soluționând conflictul negativ ivit între

Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

După cum se constată din înscrisurile existente

la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului

de utilizare de către reclamantă a unor fonduri avansate din Fondul European de

Garantare Agricolă, în

temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente,

utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul verbal de constatare din 18

august 2009 de către pârâtă.

Prin acest proces verbal s-a constatat

că PFA I.M. datorează pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

suma de 46.067,50 RON, reprezentând creanță principală, penalități și dobânzi conform

contractului de finanțare din 19 august 2005, cu care a fost impus reclamantei în

temeiul O.G. nr. 79/2003.

Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată

în urma verificării modului de utilizare de către PFA I.M. a unor fonduri avansate

din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente,

utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță,

creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în

sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe

în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul verbal de constatare din 18

august 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezintă,

potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță,

iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr.

79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație

la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc.

Prin urmare, fiind vorba de recuperarea

unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin

aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea

nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența instanței de

contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei

administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție

de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului

emitent al cărui act este atacat în instanță.

Având în vedere considerentele expuse cât

și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență, în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe l.M. și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în

favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

17 decembrie 2010.