ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5731/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta l.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare din 18 august 2009, prin care s-a dispus recuperarea față de reclamantă a sprijinului financiar nerambursabil, acordat acesteia prin contractul de finanțare din 19 august 2005 și a deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantă în data de 16 septembrie 2009. A mai solicitat reclamanta, să se constate că nu a intervenit rezoluțiunea contractului de finanțare, iar obligațiile reclamante aferente acestui contract au fost îndeplinite în mod corespunzător, însă contractul este suspendat din cauza stării de incompatibilitate înregistrate în urma alegerii ca primar al Comunei P. a rudei de gradul I, d-na.

B.R. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în calitate de persoană fizică autorizată, a încheiat contractul de finanțare din 19 august 2005, privind acordarea unui sprijin nerambursabil în cuantum de 46.067,50 RON, iar în baza acestui contract a achiziționat un tractor. A mai arătat reclamanta că, pentru a evita conflictul de interese în cauză, întrucât mama sa B.R. a fost aleasă primar al Comunei P., iar în desfășurarea activității PFA I.M., era necesară colaborarea cu administrația publică locală, a întrerupt temporar activitatea pe perioada mandatului de primar al numitei B.R., terenul fiind arendat către SC A.C. SRL. Reclamanta a mai arătat că în urma controlului efectuat în cauză de reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, s-a apreciat că reclamanta a încălcat prevederile contractuale cuprinse la art. 3, 14 și 17 din contractul de finanțare, prin încetarea temporară a activității.

Prin sentința nr. 181 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că incidența dispozițiilor C. proc. fisc. pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003. Raportat la aceste reglementări s-a reținut că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței fiind guvernată de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Prin sentința nr. H97/CA din 14 septembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unor acte administrative emis£de o autoritate publică centrală, respectiv procesul verbal de constatare din 18 august 2009 și decizia nr. 21986 din 16 septembrie 2009, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar criteriul valoric avut în vedere, este irelevant, atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscal.

Soluționând conflictul negativ ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului de utilizare de către reclamantă a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul verbal de constatare din 18 august 2009 de către pârâtă.

Prin acest proces verbal s-a constatat că PFA I.M. datorează pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 46.067,50 RON, reprezentând creanță principală, penalități și dobânzi conform contractului de finanțare din 19 august 2005, cu care a fost impus reclamantei în temeiul O.G. nr. 79/2003. Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către PFA I.M. a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată. Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul verbal de constatare din 18 august 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Din acest motiv, competența instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe l.M. și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2010.