ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5053/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 2009, reclamanta SC M. SRL comuna T., județul Vaslui a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 24 decembrie 2008 și a deciziei nr. 7 din 30 ianuarie 2009 emise de pârâta A.P.D.R.P. cu privire la rambursarea fondurilor europene și a fondurilor de cofinanțare în sumă de 107.603,50 RON. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin actele administrative contestate au fost în mod greșit constatate nereguli în legătură cu încheierea contractelor de arendă și a proceselor- verbale de licitație, fiind obligată să restituie suma de 107.603,50 RON primită în baza contractului nr. PP încheiat cu agenția pârâtă pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 112.312 RON pentru realizarea proiectului „Achiziție de tractor și utilaje agricole pentru ferma vegetală în comuna T.”.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 32/CA din 8 februarie 2010, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, în baza prevederilor contractului nr. PP din 26 iunie 2006, reclamanta datorează suma stabilită prin actele administrative întocmite de pârâtă, întrucât la licitația organizată în vederea achiziționării de utilaje a acceptat participarea unor societăți comerciale care se încadrează în situația reglementată de pct. 16 lit. e) și f) din capitolul V al contractului de finanțare, anexa IV. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC M. SRL, solicitând casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, ignorând că ofertele depuse de cei care au participat la licitație au fost declarate conforme, respectând instrucțiunile reprezentanților agenției pârâte. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra situației de dubiu prezentată de intimată în procesul-verbal și a confundat bugetul consolidat al statului cu bugetul local al unei primării, ceea ce a determinat calificarea greșită a ofertei depusă de SC I. SA. Recurenta a criticat și omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra apărărilor sale privind informațiile nereale cuprinse în procesul-verbal întocmit de intimată și soluția de respingere fără temei a cererii de probe, inclusiv interogatoriul agenției intimate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția de ordine publică invocată din oficiu la acest termen în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Procesul-verbal de constatare din 24 decembrie 2008 și decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2009 întocmite de A.P.D.R.P. au ca obiect obligația recurentei SC M. SRL de a rambursa creanța bugetară în sumă de 107.603,50 RON, reprezentând cheltuială declarată neeligibilă din ajutorul nerambursabil acordat prin contractul nr. PP încheiat la 26 iunie 2006 pentru realizarea proiectului „Achiziție de tractor și utilaje agricole pentru ferma vegetală în comuna T. județul Vaslui”.

Soluționând fondul pricinii, Curtea de Apel Iași a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal în raport de valoarea debitului contestat de societatea recurentă. Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența materială a Curților de Apel de a soluționa în primă instanță litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Pentru litigiile în care debitul este inferior sumei de 500.000 RON, competența aparține în primă instanță tribunalelor. Debitul stabilit prin actele administrative contestate reprezintă o creanță bugetară, care poate fi contestată în condițiile prevăzute de C. proc.

fisc., potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 79/2003. În consecință, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat eronat că este determinant criteriul competenței funcționale a autorității publice chemate în judecată, deși erau incidente prevederile legale referitoare la determinarea competenței materiale după criteriul valorii sumei contestate. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC M. SRL împotriva sentinței civile nr. 32/CA din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.