ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prins sentința civilă nr. 103/F – Cont din 24 iunie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a hotărî astfel instanța, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., care prevăd analizarea cu prioritate a excepțiilor, a reținut, cu privire la excepția prescripției, că analiza ei nu poate fi realizată, atâta vreme cât aceasta nu este determinată și nici motivată sub aspectul actului normativ și termenului avut în vedere de pârâtă la invocarea excepției.

În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că între cele două părți a fost încheiat contractul nr. C 3 10601544000 102 din 3 ianuarie 2007 – Contract de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, având ca temei de drept Legea nr. 316/2001, iar după primirea primei tranșe de plată reclamanta a fost notificată cu privire la depășirea termenului limită de depunere a celei de a doua tranșe, astfel cum aceasta și-l asumase prin contract, încheindu-se în acest sens procesul verbal de constatare pentru suma de 68231,26 lei; în consecință, reclamanta a formulat cerere de prelungire a termenului de plată, solicitând totodată și acceptarea semnării unui act adițional cuprinzând modificări ale soluțiilor tehnice.

În raport de această situație de fapt instanța de fond a apreciat că, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada lipsei de culpă în nerespectarea clauzelor contractului, iar proiectul pentru care a primit nu mai respectă pe cel inițial acceptat în cadrul Programului SAPARD, măsurile dispuse de pârâtă sunt îndreptățite. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL. În motivarea recursului s-a arătat că, pe de o parte, instanța de fond s-a pronunțat numai asupra capătului de cerere privind contestația, și a omis să cerceteze capetele de cerere privind anularea procesului verbal de constatare și continuarea contractului dintre părți, iar pe de altă parte, nu a permis administrarea de probe în dovedirea contestației, respingând nota de probatorii solicitate de către reclamantă.

Recursul este fondat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În speță, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către recurentă a unor fonduri avansate din Fondul European de garantare Agricolă, în temeiul O.U.G. nr. 79/2007, debitul astfel calculat fiind de 68.231,26 lei așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat de intimată. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ „Cerințele bugetar rezultate din nereguli sunt asimilate cerințelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiat de autoritățile locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscal. Rezultă așadar că fiind vorba de recuperarea unor creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat. Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unui act administrativ ce privește o creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000 lei Înalta Curte constată că, instanța competentă să soluționeze, în fond, prezentul litigiu, este secția de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005.

Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, sentința atacată, va fi casată iar cauza va fi trimisă, spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 103/F/Cont din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.