ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prins

sentința civilă nr. 103/F – Cont din 24 iunie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit.

Pentru a hotărî astfel

instanța, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., care

prevăd analizarea cu prioritate a excepțiilor, a reținut, cu

privire la excepția prescripției, că analiza ei nu poate fi

realizată, atâta vreme cât aceasta nu este determinată și nici

motivată sub aspectul actului normativ și termenului avut în vedere

de pârâtă la invocarea excepției.

În ceea ce privește fondul

cauzei s-a reținut că între cele două părți a fost

încheiat contractul nr. C 3 10601544000 102 din 3 ianuarie 2007 – Contract de

finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, având ca

temei de drept Legea nr. 316/2001, iar după primirea primei tranșe de

plată reclamanta a fost notificată cu privire la depășirea

termenului limită de depunere a celei de a doua tranșe, astfel cum

aceasta și-l asumase prin contract, încheindu-se în acest sens procesul

verbal de constatare pentru suma de 68231,26 lei; în consecință,

reclamanta a formulat cerere de prelungire a termenului de plată,

solicitând totodată și acceptarea semnării unui act

adițional cuprinzând modificări ale soluțiilor tehnice.

În raport de această

situație de fapt instanța de fond a apreciat că, atâta vreme cât

reclamanta nu a făcut dovada lipsei de culpă în nerespectarea

clauzelor contractului, iar proiectul pentru care a primit nu mai respectă

pe cel inițial acceptat în cadrul Programului SAPARD, măsurile

dispuse de pârâtă sunt îndreptățite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL.

În motivarea recursului s-a

arătat că, pe de o parte, instanța de fond s-a pronunțat

numai asupra capătului de cerere privind contestația, și a omis

să cerceteze capetele de cerere privind anularea procesului verbal de

constatare și continuarea contractului dintre părți, iar pe de

altă parte, nu a permis administrarea de probe în dovedirea

contestației, respingând nota de probatorii solicitate de către

reclamantă.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

În speță, suma în litigiu

a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de

către recurentă a unor fonduri avansate din Fondul European de

garantare Agricolă, în temeiul O.U.G. nr. 79/2007, debitul astfel calculat

fiind de 68.231,26 lei așa cum rezultă din procesul verbal de

constatare încheiat de intimată.

Conform art. 4 alin. (2) din acest

act normativ „Cerințele bugetar rezultate din nereguli sunt asimilate

cerințelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care

revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea

asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza

I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau

încheiat de autoritățile locale și județene, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscal.

Rezultă așadar că

fiind vorba de recuperarea unor creanțe fiscale asimilate, competența

materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului

valoric prevăzut de textul legal citat.

Cum solicitarea reclamantului are ca

obiect anularea unui act administrativ ce privește o creanță al

cărei cuantum nu depășește 500.000 lei Înalta Curte

constată că, instanța competentă să soluționeze,

în fond, prezentul litigiu, este secția de contencios administrativ a

tribunalului, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2005.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi admis, sentința atacată, va fi casată iar cauza va fi

trimisă, spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de SC M.C. SRL

împotriva sentinței civile nr. 103/F/Cont din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 martie 2010.