ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1485/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal reclamanta SC

A. SRL Satu-Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, să se constate încetarea anticipată a

contractului din 30 ianuarie 2007 de acordare a ajutorului financiar

nerambursabil, în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură

și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. - România, potrivit art. 11 din acesta,

pentru caz excepțional și temeinic dovedit, fără a fi cerută plata finanțării

nerambursabile în sumă de 177.538,78 lei; anularea Deciziei nr. 18.496/2009 și,

pe cale de consecință, admiterea contestației formulate în sensul anulării

procesului-verbal de constatare nr. x/2009 privind obligarea la restituirea

sumei de 177.538,78 lei și a majorărilor de întârziere de 10.297,25 lei.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de folosință gratuită a

construcțiilor zootehnice dezafectate și terenului aferent Fermei 4 aparținând

SC S. SA în temeiul Contractului de atribuire în folosință gratuită a

construcțiilor zootehnice dezafectate, a terenului de sub acestea și incintelor

aferente nr. 176 din 27 iunie 2003 încheiat în condițiile O.U.G. nr. 168/2001

aprobată și modificată prin Legea nr. 387/2002.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actelor administrative atacate

ca fiind legale și temeinice.

instanțe

Prin

sentința nr.

231/

CA din 9 iulie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

Satu-Mare în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit 6 Satu Mare.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în mod corect s-a

dispus de către pârâta A.P.D.R.P. încetarea contractului de finanțare din 30

ianuarie 2007 în temeiul art. 11 alin. (3) și în mod legal s-a stabilit

obligația de rambursare a sumei de 177.538,78 lei, prin procesul - verbal de constatare

din 19 iunie 2009.

Astfel, a constatat

că solicitările reclamantei privind încetarea contractului în temeiul art. 11 alin.

(1) invocând că la data contractării finanțării nu avea cunoștință de

deschiderea procedurii de insolvență față de SC S. SA și nici de situația că

această societate nu va obține certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, deoarece acesta a fost revendicat în temeiul

Legii nr. 10/2001 de foștii proprietari, sunt aspecte ce nu reprezintă cazuri

excepționale care să atragă incidența prevederilor art. 11 alin. (1) din

contractul de finanțare.

Referitor la temeinicia

procesului verbal de constatare nr. 4376 din 19 iunie 2009, prima instanță a

reținut că echipa de control și obiectul verificării au fost stabilite prin

decizie emisă de directorul general al A.P.D.R.P., cu respectarea dispozițiilor

art. 2 lit. e) din O.G. nr. 79/2003, conform cărora autoritatea cu competențe

în gestionarea fondurilor comunitare e A.P.D.R.P. și cu respectarea art. 2 din

H.G. nr. 1306/2007, conform cărora conducerea autorității cu competențe în

gestionarea fondurilor comunitare stabilește comisia și obiectul verificărilor.

Procesul verbal de

control a evidențiat faptul că există nereguli constând în nerespectarea

prevederilor contractuale, respectiv neexecutarea proiectului de către

beneficiar, situație în care în mod corect a stabilit în sarcina acestuia

obligația de plată a sumei de 177.538,78 lei.

Totodată, prima

instanță a reținut că prin solicitarea de încetare anticipată a contractului,

reclamanta a recunoscut faptul că obiectul contractului de finanțare nu mai

poate fi îndeplinit, iar nerealizarea obiectului contractului de finanțare

reprezintă o nerespectare a prevederilor contractuale.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctele 7 și 9 și art. 312 alin. (5)

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii și conține motive contradictorii. Astfel,

prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, a ingnorat prevederile art. 129

alin. (4) - (6) C. proc. civ., neraportându-se la situația de fapt și de drept,

iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conținând

motive străine de natura pricinii.

intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea

formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate

motivul de ordine publică invocat de recurentă,

Înalta Curte reține că soluția atacată

a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a primei instanțe.

Obiectul acțiunii

formulate de reclamantă îl constituie anularea procesului verbal de constatare nr.

4376 din 19 iunie 2009 privind obligarea la restituirea sumei de 177.538,78 lei

și a majorărilor de întârziere de 10.297,25 lei, pentru nerealizarea obiectului

contractului de finanțare de către reclamantă, ceea ce reprezintă o nerespectare

a prevederilor contractuale.

Astfel, suma în

litigiu a fost calculată în urma controlului efectuat, și atât echipa de

control cât și obiectul verificării au fost stabilite prin decizie emisă de

directorul general al A.P.D.R.P., cu respectarea dispozițiilor art. 2 lit. e)

din O.G. nr. 79/2003, conform cărora autoritatea cu competențe în gestionarea

fondurilor comunitare e A.P.D.R.P. și cu respectarea art. 2 din H.G. nr. 1306/2007,

conform cărora conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor

comunitare stabilește comisia și obiectul verificărilor.

Procesul verbal de

control a evidențiat faptul că există nereguli constând în nerespectarea

prevederilor contractuale, respectiv neexecutarea proiectului de către

beneficiar, situație în care în mod corect a stabilit în sarcina acestuia

obligația de plată a sumei de 177.538,78 lei.

Potrivit art. 4 alin.

(2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt

asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare

comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul verbal de

constatare atacat în cauză reprezintă, conform art. 3 alin. (2) lit. a) din

O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar conform alin. (4),

constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ

fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Conform art. 3 alin. (6)

din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

C. proc. fisc.

Prim urmare, fiind

vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a

instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10

din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementează

competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu

prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă

dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond

în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al

contribuției contestate de reclamant.

În cazul în care

litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii

ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se

recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu

prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de

poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a

autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care

se judecă reclamantul, tribunalele soluționează în fond cererile având ca

obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în

fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.

Cum în speță

cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la

500.000 de lei, competența materială a instanței de contencios administrativ se

stabilește în funcție de criteriul valoric și potrivit art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, revine Secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Satu-Mare.

în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate, va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Satu Mare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de

SC A. SRL Satu Mare împotriva sentinței nr. 231/ CA din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.