ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5097/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Consilil Local al Comunei I. a chemat

în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând instanței ca

în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea Deciziei nr. 3584 din 21 iunie

2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit precum

și a procesului verbal de constatare nr. 6128 din 1 aprilie 2010 întocmit de aceeași

pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la data de 8 aprilie 2010 i-a fost comunicat procesul-verbal

din 1 aprilie 2010 prin care s-a stabilit că se reziliază contractul de finanțare

și că trebuie să restituie toate fondurile ce i-au fost acordate în baza contractului.

Împotriva procesului verbal

reclamanta a formulat contestație iar prin decizia a cărei anulare se solicită contestația

a fost respinsă cu motivarea că Agenția de plăți are dreptul și obligația de a exercita

supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsuri preventive

și sancționatorii stabilite în legislația specială și în clauzele contractului de

finanțare, oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare,

aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 25 din 25 ianuarie 2011 a admis contestația formulată de reclamant în sensul

că a anulat decizia de soluționare a plângerii reclamantului și procesul-verbal

de constatare din 1 aprilie 2010 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit privind recuperarea în integralitate a sprijinului financiar nerambursabil

în sumă de 3.191.386,21 RON plus dobânzile și penalitățile de întârziere.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că în cauză nu există suficiente dovezi pentru a se

constatat nereguli determinate de rezilierea contractului de finanțare, fondurile

fiind folosite în mod legal și corect în realizarea proiectului, proiect care există

fizic și faptic astfel că nu există nicio justificare pentru a se restitui niște

sume comisiei europene, primite într-un program de preaderare.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a legii și art. 304

1

din C. proc. civ.

Se arată că prin hotărârea

atacată instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legislației

care reglementează implementarea și gestionarea fondurilor comunitare, având în

vedere raportul dintre recurentă în calitate de autoritate coordonatoare pe plan

național a derulării programului SAPARD și Oficiul European de Luptă Antifraudă,

care are atribuții privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene

și combaterea fraudei, corupției și a altor activități ilegale.

În acest sens, recurenta

a invocat prevederile art. 4 din capitolul II privind constatarea creanțelor bugetare

din H.G. nr. 1306/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003 susținând că actele contestate respectiv procesul-verbal de constatare

din 1 aprilie 2010 cât și decizia din 21 iunie 2010 au fost emise în conformitate

cu aceste dispoziții legale cât și cu prevederile contractului de finanțare încheiat

cu intimatul-reclamant; ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către

acesta și a neregulilor semnalate de către Departamentul de luptă antifraudă.

Apreciază recurenta că

în mod greșit instanța de fond a reținut că abaterile constatate cu privire la executarea

contractului de finanțare au mai făcut obiectul unui control anterior, finalizat

prin decizia din 6 martie 2008 și că faptele de natură penală pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale sunt diferite de neregulile administrative constatate

prin procesul-verbal din 1 aprilie 2010 cât și în cuprinsul notei de control din

2007.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ. și Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător

și Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1306/2007

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

din C. proc. civ. Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Contrar celor susținute

de recurenta-pârâtă, instanța de fond a concluzionat în mod corect că procesul-verbal

de constatare din 1 aprilie 2010 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit cât și decizia din 21 iunie 2010 prin care a fost respinsă contestația

reclamantei sunt nelegale și în consecință a dispus anularea acestora, reținând

că nu există suficiente dovezi pentru a se constata nereguli determinante pentru

rezilierea contractului de finanțare, fondurile acordate fiind folosite în mod legal

și corect în realizarea proiectului.

Totodată, instanța d fond

a apreciat și reținut în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză,

faptul că anterior întocmirii procesului verbal de constatare care a făcut obiectul

cauzei de față proiectul de finanțare a fost verificat de instituțiile cu atribuții

în domeniu, rezultând legalitatea plăților efectuate cât și realizarea cantitativă

și calitativă a lucrărilor care au fost executate cu respectarea parametrilor tehnici

agreați, la momentul controlului lucrarea fiind recepționată.

Astfel cum rezultă chiar

din susținerile recurentei-pârâte, neregulile privind nerespectarea clauzelor contractului

de finanțare au fost semnalate de către Departamentul de luptă antifraudă prin nota

de informare din 16 decembrie 2007, nereguli care constau în faptul că ofertanții

câștigători de la licitațiile organizate pentru proiectare, verificare proiect și

dirigenție de șantier nu erau eligibile la momentul contractării întrucât înregistrau

datorii la bugetul statului sau au făcut dovada că nu au datorii la bugetul de stat

cu o întârziere de câteva zile. Potrivit aceleiași note sau reținut o serie de nereguli

privind declarațiile membrilor comisiei de evaluare, existând suspiciuni de fals

și uz de fals.

Urmare a acestei note

s-a întocmit procesul verbal de constatare din data de 11 martie 2008 emis de Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin care s-a reținut drept debit de

recuperat suma de 274.835,35 RON.

În urma admiterii în parte

a contestației intimatei-reclamante, prin decizia din 5 iunie 2008 s-a stabilit

în sarcina acesteia debitul în sumă de 96.280,25 RON considerat cheltuială neeligibilă,

reprezentând servicii de proiectare, sumă care a fost restituită conform ordinului

de plată din 23 ianuarie 2009.

Pe de altă parte, urmare

a verificării efectuate cu privire la suspiciunile de fals și uz de fals reținute

prin aceeași notă de informare, a fost comunicată autorității recurente rezoluția

de neîncepere a urmării penale.

Instanța de control judiciar

constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că pe de o parte,

contractul de finanțare a mai fost verificat anterior, conform procesului-verbal

din 18 martie 2008 pentru aceleași nereguli semnalate prin nota de informare a Departamentului

de luptă antifraudă din 2007, și pentru care nu s-a propus rezilierea acestuia.

Astfel fiind, emiterea

procesului-verbal de constatare din 1 aprilie 2010 prin care se rețin aceleași nereguli

verificate, propunerea de reziliere a contractului de finanțare apare ca fiind nelegală,

în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte prejudicierea fondurilor comunitare

acordate și în condițiile în care acestea au fost folosite în realizarea proiectului

pentru care a fost contractat.

Invocarea recomandărilor

conținute în adresele Departamentului de luptă antifraudă din 3 februarie 2010,

din 22 octombrie 2009 și din 19 martie 2010 potrivit cărora trebuie recuperate integral

sumele acordate conform contractului de finanțare, în lipsa unor probe concrete

din care să rezulte neregularitățile și încălcările prevederilor contractuale de

către intimata-reclamantă, nu pot constitui temei legal pentru rezilierea contractului.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de către instanța

de fond este legală și temeinică și în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.,

va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 25 din 25 ianuarie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2011.