ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Soluția instanței de fond.

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC D.P. SRL a chemat în

judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

(A.P.D.R.P), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea procesului-verbal de constatare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr.

5609 din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante

la restituirea sumei de 1.019.387,65 lei, reprezentând sprijin financiar

nerambursabil aferent contractului nr. 650 din 06 aprilie 2006 și a Deciziei nr.

11415 din 07 iunie 2010 de respingere a contestației formulate de reclamantă

împotriva procesului-verbal indicat mai sus.

La data de 22 septembrie 2010,

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat

întâmpinare, arătând că măsura constituirii debitului în cuantum de

1.019.387,65 lei a fost dispusă cu respectarea tuturor normelor legale

aplicabile, apreciind că acțiunea în anularea efectelor procesului-verbal de

constatare nr. 5609 din 26 martie 2010 și a Deciziei de soluționare nr. 11415

din 07 iunie 2010 este nefondată.

Prin Sentința nr. 164 din 18 mai

2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

a dispus anularea procesului verbal înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din

26 martie 2010 și a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., a

obligat pârâta la plata sumei de 13.544 lei către reclamantă, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxă

de timbru.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Între A.P.D.R.P., fosta Agenție S.A.P.A.R.D.,

în calitate de autoritate contractantă și SC D.P. SRL, în calitate de

beneficiar, s-a încheiat contractul din 12 septembrie 2005, având ca obiect

acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în cuantum de 3.980.954 lei,

pentru realizarea proiectului intitulat „Investiție nouă, fabrica de preparate

din carne în com. Mărgureni, jud. Prahova”.

Prin procesul-verbal de constatare

înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, s-a stabilit că

reclamanta SC D.P. SRL datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit un debit în valoare de 1.019.387,65 lei, din care creanța principală în

sumă de 1.019.387,65 lei, defalcată conform legislației în vigoare, după cum

urmează:

- bugetul U.E. 75%, reprezentând 764.540,74

lei;

- bugetul public național 25%,

reprezentând 254.846,91 lei.

Împotriva acestui proces-verbal,

reclamanta SC D.P. SRL a formulat, în termen legal, contestație înregistrată la

A.P.D.R.P. sub nr. 7611 din 22 aprilie 2010, contestație soluționată prin

Decizia nr. 11415 din 07 iunie 2010 în sensul respingerii acesteia, iar

împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta acțiune.

Instanța de fond a reținut că, în

speță, contractul nr. 650 din 06 aprilie 2006 s-a derulat în condiții corespunzătoare,

livrarea tuturor echipamentelor fiind făcută la termenele și la prețurile

contractate și în concordanță cu oferta făcută de firma declarată câștigătoare,

că primirea utilajelor este confirmată de documente vamale, precum și procese

verbale de recepție și punere în funcțiune de către beneficiar sub numerele:

257-270 din 16 iunie 2006 și 807-812 din 27 septembrie 2006.

Instanța a apreciat că investiția

finanțată din fonduri S.A.P.A.R.D. a fost realizată, utilajele contractate au

fost primite în totalitate, unitatea funcționează conform parametrilor din

contractul de finanțare, respectând obiectul de activitate inițial, astfel că

scopul finanțării a fost atins.

Curtea a arătat că nu poate reține

susținerile pârâtei, de vreme ce nu s-a demonstrat existența unui concern

fraudulos, la care să fie parte și reclamanta, la momentul organizării

licitației publice.

Pentru aceste considerente și în

temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța

de fond a admis acțiunea, a dispus anularea procesului-verbal de constatare

înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010 și a Deciziei nr.

11415 din 07 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., iar în baza art. 274 C.pr. civ., a

obligat pârâta la plata sumei de 13.544 lei către reclamantă, cu titlu de

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxă de

timbru.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că Sentința nr. 164/2011

a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale

incidente în cauză cât și a probatoriului administrat.

În motivarea căii de atac, se aduc,

în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- Soluția instanței de fond a fost

pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor contractului de

finanțare și anexelor acestuia, cât și a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr.

79/2003, deși s-a dovedit că selecția de oferte pentru adjudecarea contractului

de achiziție a fost viciată și nu îndeplinește condițiile impuse prin Programul

S.A.P.A.R.D. referitoare la respectarea principiului liberei concurențe, al

transparenței, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor

achizițiilor și principiul eficienței utilizării fondurilor;

- La pronunțarea sentinței atacate

nu s-a ținut seama de toată documentația administrată ca probă în cauză și nici

de raportul O.L.A.F. care, în conformitate cu prevederile Regulamentului

Comisiei nr. 1073/ 1999, respectiv art. 3, 9 și 10 alin. (1) constituie o probă

admisibilă în procedurile administrative și judiciare ale statului membru,

fiind reținute doar concluziile raportului de expertiză prin care s-a evitat

abordarea conflictului de interese existent între societățile participante la

procedura de achiziție.

Se menționează că în cuprinsul notei

de control din 1 septembrie 2009 întocmită de O.L.A.F., s-a constatat un conflict

de interese cât și neîndeplinirea condițiilor esențiale pentru desfășurarea

licitației pentru că nu toate companiile care au participat la selecția de

oferte sunt furnizoare de echipamente, acestea neavând în obiectul de

activitate furnizarea de bunuri, echipamente procesare carne, echipamente

pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare și echipamente

laborator, astfel că aceste fapte au fost apreciate ca fiind intenționate,

încercându-se fraudarea bugetului comunității europene, solicitându-se, în

conformitate cu legislația europeană, recuperarea întregului ajutor financiar

acordat beneficiarului.

De asemenea, s-a stabilit că oferta

depusă de SC S.I.S. SRL este falsă.

Se arată că procesul-verbal a cărui

anulare s-a solicitat a fost corect emis, în aplicarea art. 11 alin. (1) din

H.G. nr. 1306/2007, date fiind și neregulile constatate de către Comisia

Europeană prin O.L.A.F., menționate și în nota de control.

Prin urmare, se susține că instanța

de fond, anulând actele administrative contestate a pronunțat o sentință

netemeinică și nelegală, solicitându-se admiterea recursului, modificarea

sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind

ca temeinică și legală sentința recurată.

S-a susținut, în esență, că nu a

existat niciun conflict de interese între societățile participante la selecția

de oferte pe care a organizat-o pentru achiziționarea de utilaje necesare desfășurării

activității pentru care a primit finanțare, iar din expertiza efectuată în

cauză și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că firmele participante

îndeplineau condițiile de eligibilitate legale la data efectuării selecției de

oferte, astfel că nu se poate reține vreo neregulă în sarcina sa.

Înalta Curte, analizând recursul în

raport de motivele și criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei,

de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, în raport de criticile

formulate, se impune a se stabili dacă selecția de oferte pentru adjudecarea

contractului de achiziție bunuri, echipamente procesare carne, echipamente

pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare și echipamente de

laborator, îndeplinește condițiile impuse prin Programul S.A.P.A.R.D..

Dispozițiile legale privind

desfășurarea activității de implementare a programului S.A.P.A.R.D., respectiv

Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările

ulterioare, cât și clauzele contractului de finanțare din 12 septembrie 2005,

respectiv art. 3, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă

verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului care se

întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.

Prin urmare, controlul a fost

realizat în perioada de valabilitate a contractului de finanțare.

Potrivit art. 4 din contractul de

finanțare, este impusă beneficiarului obligația de a adopta o conduită care va

evita conflictul de interese.

De asemenea, conform pct. 1 teza

finală din cap.I, prevederi generale, din anexa IV la contract, instrucțiuni de

achiziții, „atribuirea contractelor trebuie să fie în strictă concordanță cu

principiul liberei concurențe, al transparenței, al respectării parametrilor de

calitate a obiectelor achizițiilor și principiul eficientei utilizări a

fondurilor”.

Conform situației de fapt ce rezultă

din înscrisurile depuse la dosar, la selecția de oferte au participat

următoarele societăți comerciale: SC R.K. GmbH, SC E. SRL și SC S.I.S. SRL.

A fost declarată câștigătoare firma SC

R.K. GmbH, încheindu-se cu aceasta contractul de furnizare nr. 650 din 6

aprilie 2006.

Societatea SC R.K. GmbH Germania

este acționar cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% la G.

K&M G. SRL G., județul Ilfov, alături de M.Ș.C. (persoană fizică cu o cotă

de participare la beneficii și pierderi de 50%), acesta din urmă fiind asociat

cu cotă de participare la beneficii/pierderi de 75% și la SC E. SRL.

Or, în raport de această situație,

nu s-a asigurat un cadru concurențial adecvat, încălcându-se principiul liberei

concurențe, al transparenței în utilizarea fondurilor.

De asemenea, ofertele nu pot fi

apreciate ca întocmite obiectiv și imparțial, existând conflict de interese

între două din cele trei societăți participante la selecție.

Pe de altă parte, potrivit art. 4, „Eligibilitatea

cheltuielilor, din Secțiunea B, Managementul, Monitorizarea și Evaluarea

Programului, din Acordul Multianual de finanțare a Programului S.A.P.A.R.D.,

ratificat prin Legea nr. 316/2001, „Cheltuiala va fi eligibilă pentru sprijinul

comunitar pentru S.A.P.A.R.D. dacă este în conformitate și cu acest acord,

numai în cazul în care utilizarea asistenței S.A.P.A.R.D. este în concordanță

cu principiile managementului financiar adecvat și în special ale economiei și

eficienței costurilor”.

Intimata-reclamantă și-a însușit și

asumat respectarea prevederilor contractului de finanțare din 12 septembrie 2005,

care prevăd, la art. 1 alin. (1) din anexa I, prevederi generale, că „Regulile

privind achizițiile realizate de către organismele private sunt emise de către

autoritatea contractantă, iar beneficiarul finanțării nerambursabile este

obligat să le respecte conform anexei IV, instrucțiuni de achiziții pentru

beneficiarii privați. Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și

lucrări care depășesc echivalentul în RON a 10.000 de euro pentru care

beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori”.

Conform art. 1 alin. (2) din anexa I,

prevederi generale, din același contract de finanțare: „Beneficiarul trebuie să

implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și diligență, în

concordanță cu acest contract”.

Potrivit art. 14 - Eligibilitatea

cheltuielilor, alin. (1) lit. e) din anexa I, prevederi generale, la contractul

de finanțare „Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru finanțarea U.E.

în cadrul Programului conform Acordului Multianual de Finanțare: Costurile

oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în

RON a 10.000 de euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel

puțin 3 furnizori”.

În raport de toate aceste dispoziții

legale și contractuale se impunea ca ofertele să fie obținute de la furnizori

și să fie reale.

Or, în cauză, firma câștigătoare nu

avea obiect de activitate adecvat pentru a desfășura activitatea dobândită prin

selecția de oferte, acționând conform traducerii furnizate de A.P.D.R.P. în

domeniul producerii de condimente și sosuri, fabricare de preparate chimice și

alte activități, diferite de fabricarea/comerțul cu echipamente de procesare a

cărnii, astfel că nu putea participa la selecția de oferte organizată de

reclamantă pentru implementarea proiectului „Investiție nouă, fabrică de

preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova”.

Prin urmare, oferta declarată

câștigătoare nu poate fi apreciată ca fiind a unui furnizor, cheltuiala fiind

astfel neeligibilă.

Mai mult, deși, conform pct. 20 din cap.VI,

adjudecarea contractelor de achiziții, anexa IV din contractul de finanțare,

intimatei-reclamante îi revenea asumarea răspunderii pentru corectitudinea

traducerii ofertelor, aceasta nu a prezentat argumente și dovezi concludente și

verosimile referitoare la neconcordanțele de traducere prezentate și analizate

cu ocazia controlului, menționate și în cuprinsul procesului-verbal de

constatare întocmit de autoritatea recurentă în cauză.

Față de cele reținute, apărările

formulate în acest sens de intimata-reclamantă nu pot fi apreciate ca

întemeiate.

În altă ordine, conform adresei de

răspuns nr. 20205 din 22 septembrie 2009 a O.L.A.F. către recurentă, nici

cealaltă societate care a participat la selecția de oferte, SC S.I.S. SRL nu

este distribuitor de utilaje de procesare carne, echipamente de ambalare,

marcare, etichetare, igienizare și de laborator, fiind producător de agregate

frigorifice civile și industriale, astfel că nu putea participa la selecția de

oferte menționată.

În consecință, nici această ofertă

nu poate fi considerată ca provenind de la un furnizor de echipamente supuse

selecției de oferte lansată de reclamantă în calitate de beneficiar, cum

impuneau prevederile contractuale și legale menționate.

Mai mult, ofertele nu satisfac nici

cerința de a fi transmise de entități economice reale, conform cap I pct. 1 din

anexa IV, Instrucției de achiziții din contractul de finanțare.

Conform raportului O.L.A.F., a cărui

valoare probantă nu a fost contestată (filele 104-109 dosar fond), cât și

corespondenței derulate cu autoritatea pârâtă cu privire la investigația asupra

ofertelor false depuse și utilizate de către societăți în cadrul finanțării din

fonduri S.A.P.A.R.D., printre care este enumerată și reclamanta (filele 74-82

dosar fond), ofertele emise în numele companiei italiene SC S.I.S. SRL, sunt

false.

În consecință, toate aceste fapte,

dovedite de recurentă și care au condus la emiterea actelor contestate,

constituie „nereguli” și „neregularități” în accepțiunea art. 2 lit. a) din

O.G. nr. 79/2003 și art. 17 alin. (1) din contractul de finanțare anexa I, prevederi

generale.

Potrivit acestor dispoziții legale

și contractuale, „neregula” reprezintă „orice abatere de la legalitate,

regularitate și conformitate, în raport de dispozițiile legale naționale și/

sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente

legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general

al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acesta ori în numele

ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o

cheltuială necuvenită”.

Prin „neregularitate” se înțelege

„orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice

nerespectarea prevederilor memorandumurilor de finanțare privind asistența

financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și

a prevederilor contractului de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau

omisiune de către beneficiar care printr-o cheltuială neeligibilă are ca efect

prejudicierea Comunității Europene și a României”.

Aceste nereguli constatate au condus,

evident, potrivit art. 17 alin. (3) și (4) din anexa I la contractul de

finanțare asumat, la declanșarea procedurii de recuperare a debitului, fiind

întocmite procesul-verbal și decizia, acte administrative fiscale contestate în

cauză și apreciate ca legale de instanța de recurs.

Față de toate considerentele expuse,

instanța de recurs apreciază că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, în

cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind netemeinică și nelegală sentința recurată prin care s-a confirmat

legalitatea actelor administrative contestate, acțiunea formulată de reclamantă

fiind neîntemeiată.

Nu pot fi reținute ca fondate

argumentele reclamantei în justificarea temeiniciei și legalității acțiunii

formulate, întemeiate pe concluziile expertizei judiciare întocmită în cauză.

Expertiza contabilă dispusă potrivit

art. 201 alin. (1) C. proc. civ., are rolul de a oferi instanței o opinie de

specialitate asupra documentației financiar-contabile supusă analizei, dar

concluziile acesteia pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea

probelor intervine raționamentul judecătorului, care o poate corela cu toate

celelalte probe administrate și o analizează prin prisma normelor juridice

aplicabile în materie.

Astfel, raportul de expertiză

întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce privește

situația de fapt și de drept, față de cele reținute de instanța de recurs, în

raport de toate celelalte probe administrate.

Mai mult, cum s-a statuat, atributul

aplicării dispozițiilor legale incidente în cauză, revine instanței de judecată,

nu expertului.

În concluzie, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va

respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 164 din 18

mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge

acțiunea reclamantei SC D.P. SRL Măgureni, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2012.