ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5618/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și hotărârea supusă revizuirii

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC D.P.

SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit (A.P.D.R.P), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare,

înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, prin care s-a

stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 1.019.387,65

RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil aferent Contractului nr. 650

din 6 aprilie 2006 și a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 de respingere a

contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal indicat mai

sus.

Prin Sentința nr. 164

din 18 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, a dispus anularea Procesului-verbal înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr.

5609 din 26 martie 2010 și a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 emisă de

A.P.D.R.P., a obligat pârâta la plata sumei de 13.544 RON către reclamantă, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 2044

din 26 aprilie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 164 din 18 mai 2011

a Curții de Apel Ploiești, a casat sentința recurată și a respins acțiunea

reclamantei SC D.P. SRL Măgureni, ca neîntemeiată.

Pentru hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că dispozițiile legale

privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD,

respectiv Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și

completările ulterioare, cât și clauzele Contractului de finanțare nr.

C1220133100034 din 12 septembrie 2005, respectiv art. 3, prevăd că

eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei

de valabilitate a contractului care se întinde pe maxim 2 ani, la care se

adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.

De asemenea, instanța

de recurs a constatat că în raport de actele de la dosar referitoare la

selecția de oferte, în speță nu s-a asigurat un cadru concurențial adecvat,

încălcându-se principiul liberei concurențe, al transparenței în utilizarea

fondurilor, iar ofertele nu pot fi apreciate ca întocmite obiectiv și

imparțial, existând conflict de interese între două din cele trei societăți

participante la selecție.

S-a mai arătat în

considerentele deciziei atacate că în cauză, firma câștigătoare nu avea obiect

de activitate adecvat pentru a desfășura activitatea dobândită prin selecția de

oferte, acționând conform traducerii furnizate de A.P.D.R.P. în domeniul

producerii de condimente și sosuri, fabricare de preparate chimice și alte

activități, diferite de fabricarea/comerțul cu echipamente de procesare a

cărnii, astfel că nu putea participa la selecția de oferte organizată de

reclamantă pentru implementarea proiectului „Investiție nouă, fabrică de

preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova”, prin urmare oferta

declarată câștigătoare nu a putut fi apreciată ca fiind a unui furnizor, cheltuiala

fiind astfel neeligibilă.

Conform raportului

OLAF, a cărui valoare probantă nu a fost contestată, cât și corespondenței

derulate cu autoritatea pârâtă cu privire la investigația asupra ofertelor

false depuse și utilizate de către societăți în cadrul finanțării din fonduri

SAPARD, printre care este enumerată și reclamanta, ofertele emise în numele

companiei italiene S.I.S. SRL, sunt false.

În consecință, toate

aceste fapte, dovedite de recurentă și care au condus la emiterea actelor

contestate, constituie „nereguli” și „neregularități” în accepțiunea art. 2

lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și art. 17 alin. (1) din contractul de finanțare

Anexa I - Prevederi generale -.

În fine, instanța de

recurs a constatat că pot fi reținute ca fondate argumentele reclamantei în

justificarea temeiniciei și legalității acțiunii formulate, întemeiate pe

concluziile expertizei judiciare întocmită în cauză.

revizuire

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire SC D.P. SRL invocând motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că instanța de recurs și-a motivat soluția pornind de la

raportul OLAF și de la faptul că există o investigație asupra ofertelor false,

soluție ce nu este conformă cu realitatea, împrejurare ce rezultă din oferta pe

care SC S.I.S. SRL a făcut-o către SC M.P. SRL.

Revizuenta a mai

arătat că actul de care se prevalează este probant prin el însuși întrucât

atestă o situație contrară celei avute în vedere de către instanța de recurs,

fiind descoperit după pronunțarea hotărârii.

Totodată, revizuenta

a arătat înscrisul a existat la data pronunțării hotărârii a cărei retractare

se cere, dar a fost ascuns de partea potrivnică întrucât cuprindea o situație

contrară celei pe care a susținut-o în fața instanței.

În fine, revizuenta a

precizat că actul invocat în sprijinul susținerilor sale, dovedește faptul că

cele două acte supuse controlului judecătoresc sunt nelegale întrucât selecția

de oferte pe care a organizat-o a respectat dispozițiile legale.

În opinia

revizuentei, la organizarea licitației s-a respectat cadrul concurențial,

întrucât societatea italiană S.I.S. SRL a depus o ofertă identică în anul 2008

la licitația organizată de SC M.P. SRL și a fost declarată câștigătoare, această

ofertă fiind actul de care se folosește în cadrul prezentei căi de atac.

Astfel, susține revizuenta, este clar că oferta aflată la dosarul licitației pe

care a organizat-o, aparține SC S.I.S. SRL și că refuzul reprezentantului

acesteia de a recunoaște această împrejurare ar trebui să facă obiectul unei

cercetări din partea organelor abilitate.

Mai mult, această

ofertă identică cu cea transmisă societății revizuentei, a fost declarată

câștigătoare, ceea ce înseamnă că SC S.I.S. SRL îndeplinea condițiile pentru a

fi distribuitor de utilaje de procesare de carne. În acest sens, revizuenta a

arătat că instanța nu a cunoscut că SC M.P. SRL care a achiziționat unelte de

la SC S.I.S. SRL, nu a fost obligată de către Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit să restituie fondurile europene primite.

Conchizând,

revizuenta precizează că actul invocat dovedește că intimata cu rea-credință a

prezentat instanței o situație de fapt eronată pentru a o convinge de

caracterul fondat al cererii de recurs.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea în

condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac

formulate de revizuentă pentru următoarele motive.

relevante

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în

condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C.

proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă

interpretare.

Cererea de revizuire

se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în

judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii,

potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazul în

care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților.

Examinând conținutul

înscrisului invocat de revizuentă, respectiv așa zisă ofertă către SC M.P. SRL,

Înalta Curte constată că acest înscris nu îndeplinește condițiile legale impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, contrar

susținerilor revizuentei, înscrisul invocat nu poate fi apreciat ca fiind un

înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

întrucât, chiar dacă ar fi fost cunoscut de către instanța a cărei hotărâre se

atacă, acesta nu ar fi putut conduce la pronunțarea unei alte soluții, nefiind

determinant, în sensul că nu atestă o altă situație de fapt decât aceea

cuprinsă în actele anterioare analizate de instanță.

Pe de altă parte,

înscrisul invocat de revizuentă nu poate fi apreciat ca fiind înscris nou în

sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 întrucât nu este îndeplinită

condiția privind imposibilitatea de prezentare a acestuia, în cauză nefiind

dovedit nici faptul că ar fi fost reținut de partea potrivnică și nici vreo

împrejurare mai presus de voința părții, ceea ce este echivalent cu forța

majoră, care trebuie dovedită.

De altfel, însăși

revizuenta susține că actul invocat este o ofertă emisă chiar de SC S.I.S. SRL

către SC M.P. SRL, prin urmare în cauză nu sunt probate aspectele referitoare

la existența unei împrejurări mai presus de voința revizuentei, care să nu-i fi

permis acesteia să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării

procesului.

Prin urmare, în cauză

nu sunt demonstrate aspectele referitoare la depunerea de noi înscrisuri de

natură a infirma, pe fond, legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 2044 din 26

aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Temeiul legal al

soluției adoptate

Pentru considerentele

arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 cu referire la art. 326

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de SC D.P. SRL cu privire la Decizia nr. 2044 din 26

aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire de SC D.P. SRL prin administrator judiciar A.I. IPURL împotriva

Deciziei nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM