ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5618/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și hotărârea supusă revizuirii Prin acțiunea formulată, reclamanta SC D.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 1.019.387,65 RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil aferent Contractului nr. 650 din 6 aprilie 2006 și a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 de respingere a contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal indicat mai sus.

Prin Sentința nr. 164 din 18 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a dispus anularea Procesului-verbal înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 5609 din 26 martie 2010 și a Deciziei nr. 11415 din 7 iunie 2010 emisă de A.P.D.R.P., a obligat pârâta la plata sumei de 13.544 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 2044 din 26 aprilie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 164 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, a casat sentința recurată și a respins acțiunea reclamantei SC D.P.

SRL Măgureni, ca neîntemeiată. Pentru hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD, respectiv Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, cât și clauzele Contractului de finanțare nr. C1220133100034 din 12 septembrie 2005, respectiv art. 3, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că în raport de actele de la dosar referitoare la selecția de oferte, în speță nu s-a asigurat un cadru concurențial adecvat, încălcându-se principiul liberei concurențe, al transparenței în utilizarea fondurilor, iar ofertele nu pot fi apreciate ca întocmite obiectiv și imparțial, existând conflict de interese între două din cele trei societăți participante la selecție. S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că în cauză, firma câștigătoare nu avea obiect de activitate adecvat pentru a desfășura activitatea dobândită prin selecția de oferte, acționând conform traducerii furnizate de A.P.D.R.P.

în domeniul producerii de condimente și sosuri, fabricare de preparate chimice și alte activități, diferite de fabricarea/comerțul cu echipamente de procesare a cărnii, astfel că nu putea participa la selecția de oferte organizată de reclamantă pentru implementarea proiectului „Investiție nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, județul Prahova”, prin urmare oferta declarată câștigătoare nu a putut fi apreciată ca fiind a unui furnizor, cheltuiala fiind astfel neeligibilă. Conform raportului OLAF, a cărui valoare probantă nu a fost contestată, cât și corespondenței derulate cu autoritatea pârâtă cu privire la investigația asupra ofertelor false depuse și utilizate de către societăți în cadrul finanțării din fonduri SAPARD, printre care este enumerată și reclamanta, ofertele emise în numele companiei italiene S.I.S.

SRL, sunt false. În consecință, toate aceste fapte, dovedite de recurentă și care au condus la emiterea actelor contestate, constituie „nereguli” și „neregularități” în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și art. 17 alin. (1) din contractul de finanțare Anexa I - Prevederi generale -. În fine, instanța de recurs a constatat că pot fi reținute ca fondate argumentele reclamantei în justificarea temeiniciei și legalității acțiunii formulate, întemeiate pe concluziile expertizei judiciare întocmită în cauză. 2. Cererea de revizuire Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC D.P. SRL invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că instanța de recurs și-a motivat soluția pornind de la raportul OLAF și de la faptul că există o investigație asupra ofertelor false, soluție ce nu este conformă cu realitatea, împrejurare ce rezultă din oferta pe care SC S.I.S.

SRL a făcut-o către SC M.P. SRL. Revizuenta a mai arătat că actul de care se prevalează este probant prin el însuși întrucât atestă o situație contrară celei avute în vedere de către instanța de recurs, fiind descoperit după pronunțarea hotărârii. Totodată, revizuenta a arătat înscrisul a existat la data pronunțării hotărârii a cărei retractare se cere, dar a fost ascuns de partea potrivnică întrucât cuprindea o situație contrară celei pe care a susținut-o în fața instanței. În fine, revizuenta a precizat că actul invocat în sprijinul susținerilor sale, dovedește faptul că cele două acte supuse controlului judecătoresc sunt nelegale întrucât selecția de oferte pe care a organizat-o a respectat dispozițiile legale.

În opinia revizuentei, la organizarea licitației s-a respectat cadrul concurențial, întrucât societatea italiană S.I.S. SRL a depus o ofertă identică în anul 2008 la licitația organizată de SC M.P. SRL și a fost declarată câștigătoare, această ofertă fiind actul de care se folosește în cadrul prezentei căi de atac. Astfel, susține revizuenta, este clar că oferta aflată la dosarul licitației pe care a organizat-o, aparține SC S.I.S. SRL și că refuzul reprezentantului acesteia de a recunoaște această împrejurare ar trebui să facă obiectul unei cercetări din partea organelor abilitate. Mai mult, această ofertă identică cu cea transmisă societății revizuentei, a fost declarată câștigătoare, ceea ce înseamnă că SC S.I.S.

SRL îndeplinea condițiile pentru a fi distribuitor de utilaje de procesare de carne. În acest sens, revizuenta a arătat că instanța nu a cunoscut că SC M.P. SRL care a achiziționat unelte de la SC S.I.S. SRL, nu a fost obligată de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit să restituie fondurile europene primite. Conchizând, revizuenta precizează că actul invocat dovedește că intimata cu rea-credință a prezentat instanței o situație de fapt eronată pentru a o convinge de caracterul fondat al cererii de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă pentru următoarele motive.

1. Argumente relevante Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Examinând conținutul înscrisului invocat de revizuentă, respectiv așa zisă ofertă către SC M.P. SRL, Înalta Curte constată că acest înscris nu îndeplinește condițiile legale impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, contrar susținerilor revizuentei, înscrisul invocat nu poate fi apreciat ca fiind un înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât, chiar dacă ar fi fost cunoscut de către instanța a cărei hotărâre se atacă, acesta nu ar fi putut conduce la pronunțarea unei alte soluții, nefiind determinant, în sensul că nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare analizate de instanță.

Pe de altă parte, înscrisul invocat de revizuentă nu poate fi apreciat ca fiind înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 întrucât nu este îndeplinită condiția privind imposibilitatea de prezentare a acestuia, în cauză nefiind dovedit nici faptul că ar fi fost reținut de partea potrivnică și nici vreo împrejurare mai presus de voința părții, ceea ce este echivalent cu forța majoră, care trebuie dovedită. De altfel, însăși revizuenta susține că actul invocat este o ofertă emisă chiar de SC S.I.S. SRL către SC M.P. SRL, prin urmare în cauză nu sunt probate aspectele referitoare la existența unei împrejurări mai presus de voința revizuentei, care să nu-i fi permis acesteia să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului.

Prin urmare, în cauză nu sunt demonstrate aspectele referitoare la depunerea de noi înscrisuri de natură a infirma, pe fond, legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC D.P. SRL cu privire la Decizia nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire de SC D.P. SRL prin administrator judiciar A.I. IPURL împotriva Deciziei nr. 2044 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM