ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.T.

& I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare din 19 mai 2010 și a notei din 25 mai 2010 emise de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, la data de 21 decembrie 2006, contractul de finanțare nr. x, prin care autoritatea contractantă asigura finanțarea nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor, în condițiile O.U.G.

nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD. Prin adresa nr. 12.557 din 28 iunie 2007, la solicitarea autorității contractante, reclamanta a comunicat acordul său privind trecerea proiectului contractat de la cofinanțarea publică nerambursabilă aprobată prin O.U.G. nr. 59/2006, la finanțarea asigurată prin Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, prin adresa nr. 1170 din 6 iulie 2007 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin nota nr. x cu aceeași dată, fiind aprobată încetarea contractului inițial încheiat între părți.

Ulterior, la data de 31 iulie 2007, a fost încheiat între reclamantă și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, contractul cadru nr. y prin care se asigura finanțarea nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov", pentru linia de procesare a legumelor, în baza Legii nr. 316/2001. Valoarea totală a proiectului era de 26.561.571 RON, din care 14.062.735 RON cheltuieli eligibile, 7.031.366 RON finanțare nerambursabilă pentru realizarea secției de procesare a legumelor și 12.498.836 RON cheltuieli neeligibile SAPARD, pentru realizarea secției de procesare a peștelui.

Prin adresa nr. 615 din 19 iulie 2008 reclamanta a solicitat Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură clarificarea eligibilității investițiilor efectuate în cadrul proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov ", în conformitate cu prevederile în vigoare pentru măsura 2.6 din Fondul European pentru Pescuit.

Prin adresa nr. 4707 din 29 iulie 2008, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a acordat preavizul calificării cererii formulate de reclamantă, condiționat de: respectarea instrucțiunilor de achiziții servicii și produse, evitarea dublei finanțări, individualizarea cheltuielilor pentru linia de procesare a produselor din pește față de cele finanțate prin programul SAPARD, plata investițiilor de către reclamantă după 6 septembrie 2007, investițiile să fi fost începute după 1 ianuarie 2007, operațiunile cofinanțate să nu fi fost finalizate înainte de primirea notificării privind selectarea cererii de finanțare. La data de 10 mai 2009, ulterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 74/2009, reclamanta a înregistrat la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, sub nr. RP 2.6 11/05/09 10 25 0001, cererea de finanțare a proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov", pentru secția de procesare a peștelui.

Prin procesul-verbal încheiat ca urmare a vizitei în teren, înregistrat la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură sub nr. 4321 din 27 iulie 2009, reprezentanții autorizați ai instituției au reținut, cu privire la construcția pentru secția semiconserve de pește, că este în stadiul final, investițiile propuse pentru finanțarea Fondului European de Pescuit sunt complet delimitate de investițiile realizate cu finanțare SAPARD, spațiile tehnologice aferente secției de procesare pește sunt complet delimitate și separate de cele ale secției de legume cu finanțare SAPARD, fiind astfel declarată eligibilă, conform adresei Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nr. 4879 din 13 august 2009, așteptând următoarea etapă procedurală, a evaluării tehnice și financiare.

A mai precizat reclamanta că, începând din luna ianuarie 2009, a fost nevoită să sisteze lucrările la obiectivul ce face obiectul cererii, pentru a putea beneficia de dreptul conferit de lege, de accesare a fondurilor europene nerambursabile derulate prin Programul Operațional de Pescuit și pentru a întruni condițiile de eligibilitate impuse de art. 55 alin. (1) teza a doua din R(CE) nr. 1198/2006, respectiv, ca investiția să nu fie finalizată înainte de primirea notificării privind selectarea Cererii de Finanțare. Pentru respectarea acestei condiții, la data de 26 februarie 2010 reclamanta a fost nevoită să prelungească termenul de execuție a proiectului până la data de 30 aprilie 2010, cu consecința diminuării valorii totale eligibile a bugetului indicativ cu mai mult de jumătate din cuantumul cheltuielilor eligibile.

Prin actul adițional din 26 februarie 2010 la contractul-cadru, termenul de finalizare a fost convenit pentru data de 30 aprilie 2010, în prezent, proiectul fiind realizat în proporție de peste 90%, urmând a fi realizate racordurile la utilități în vederea punerii în funcțiune, însă acest aspect nu poate fi realizat tocmai datorită condiției de eligibilitate cerute pentru Fondul European de Pescuit, ce a determinat sistarea lucrărilor. După încheierea ultimului act adițional de prelungire a termenului de finalizare a proiectului, la data de 14 februarie 2010, prin adresa nr. 211.116 comunicată reclamantei prin e-mail, Autoritatea de management pentru Programul Operațional de Pescuit a solicitat retragerea cererilor de finanțare depuse, în vederea refacerii și completării în conformitate cu noile ghiduri ce urmează a fi aduse la cunoștință publică prin afișarea pe site-ul ministerului agriculturii.

Reclamanta a susținut că, deși au fost depuse toate documentele cerute de normele în vigoare, Autoritatea de management pentru Programul Operațional de Pescuit a refuzat în mod expres soluționarea cererii pe cale administrativă, materializat prin răspunsul la plângerea prealabilă din 31 martie 2010. La data de 27 mai 2010, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare din 19 mai 2010, prin care a fost obligată la restituirea sumei neeligibile de 3.938.127,79 RON, motivat de nedepunerea dosarului cererii de plată până la data de 30 aprilie 2010. Reclamanta a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare din 19 mai 2010, iar prin decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, contestația a fost respinsă.

În opinia reclamantei, decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este nelegală pentru următoarele considerente: - Nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora echipa de control trebuia să comunice structurii economice supuse controlului decizia directorului Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit de numire a comisiei de control, durata și mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea prejudiciului. Procesul-verbal a fost întocmit la sediul autorității, documentar, fără a se efectua o verificare a stadiului efectiv de utilizare a fondurilor în locația în care au fost învestite aceste fonduri, aspect ce atrage nulitatea actului; - A fost privată de dreptul conferit de art. 2 alin. (8) din Normele de aplicare a O.G.

nr. 79/2003, de a formula observații în cadrul procedurii de control și la momentul efectuării acestuia, procedura nefiind efectuată în cadrul structurii supuse controlului, ci exclusiv la sediul autorității, fără a fi invitat reprezentantul legal al societății reclamante să ia parte la activitatea de control, conform prevederilor menționate; - Procesul-verbal nu conține nicio mențiune cu privire la audierea beneficiarului, procedură obligatorie, conform art. 3 lit. o) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003; - Decizia contestată nu cuprinde toate elementele actului administrativ, conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că nu îndeplinește condițiile art. 211 C. proc.

fisc., nefiind semnată de directorul general al organului emitent. În aceste condiții, sub sancțiunea prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care atribuțiile funcției publice nu pot fi delegate decât prin act administrativ de același nivel cu cel de numire în funcția publică de conducere, pârâta va trebui să facă dovada învestirii cu astfel de atribuții a persoanei ce a semnat în numele conducătorului acestuia. Reclamanta a invocat și încălcarea condițiilor de fond prevăzute de O.G. nr. 79/2003 pentru validitatea actului de control, în sensul următor: - conform art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 79/2003, fundamentul creanței bugetare îl constituie numai modalitatea de utilizare a fondurilor de către beneficiar, iar nu termenul de depunere a cererii de plată, astfel cum s-a reținut în actul de constatare, cerere la care s-a renunțat prin acordul părților, prin actul adițional nr. x; - nu este întrunită nici cea de-a doua condiție, constând în proba prejudiciului cauzat bugetului general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei, precum și bugetelor din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită, deci a vinovăției societății reclamante și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și manifestarea expresă de voință a reclamantei.

Prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. 6813 din 13 aprilie 2010, reclamanta a solicitat prelungirea termenului de execuție prevăzut de art. 2 alin. (2) din contractul-cadru din 31 iulie 2007, însă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a formulat un răspuns, procedând, fără a încunoștiința societatea reclamantă și fără a-l audia pe reprezentantul său legal, astfel cum prevede H.G. nr. 1306/2007, la emiterea titlului de creanță.

Prin declarația pe proprie răspundere a reprezentantului societății reclamante, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la 8 decembrie 2009, s-a arătat, înainte de încheierea ultimului act adițional, că termenul de finalizare a proiectului, 30 aprilie 2010, va fi respectat în condițiile rambursării în timp util a sumei de 2.981.944,73 RON aferentă cheltuielilor eligibile efectuate până la data de 30 octombrie 2009. Din moment ce, prin actul adițional nr. x, autoritatea administrativă a impus renunțarea la suma mai sus precizată, iar reclamanta a renunțat la suma cuvenită potrivit bugetului inițial, legea acordând posibilitatea prelungirii contractului de finanțare, rezultă că actul contestat se circumscrie abuzului de drept și excesului de putere.

Totodată, în ceea ce privește condițiile de fond instituite prin art. 3 și anexa la H.G. nr. 1306/2008 pentru valabilitatea actului de constatare, acesta trebuie să conțină obligatoriu baza legală a verificării, din analiza Cap. II din procesul-verbal de constatare, rezultând că baza legală a verificării o constituie manualul de proceduri din 18 iunie 2009 - Manualul de proceduri de înregistrare și recuperare datorii, act administrativ cu caracter normativ. Mai arată reclamanta că principiul publicării actelor administrative normative este prevăzut de art. 11, art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, actul administrativ emis cu încălcarea acestor prevederi legale fiind nul absolut, iar sancțiunea nepublicării actului administrativ normativ fiind aceea a inexistenței actului astfel emis.

Odată cu cererea de anulare a deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare înregistrat la 19 mai 2010 și a notei înregistrate la 25 mai 2010 emise de pârâta de rang II, reclamanta a depus la dosar și cerere de suspendare a executării actelor administrative sus-menționate, întemeiată pe dispozițiile art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, urmând ca pe fondul cauzei să își facă apărarea în funcție de soluția pronunțată pe excepție. A formulat întâmpinare și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, întrucât în cauza de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii, în mod cumulativ, a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, societatea reclamantă fiind cea care poartă culpa nediligenței de a se angaja într-un proiect cu două componente, pentru care cunoștea și trebuia să respecte două seturi de reglementări diferite, clar individualizate, finanțările fiind pe două Programe distincte: pe de o parte Programul SAPARD care reglementează un fond de preaderare și care se află în perioada de închidere și pe de altă parte, Programul Operațional de Pescuit care reglementează Fondul European de Pescuit, fond alocat României în calitate de stat membru UE și care se află în faza incipientă de lansare. Prin încheierea de ședință de la 15 decembrie 2010, Curtea a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, iar prin încheierea de ședință de data de 16 februarie 2010, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 3894 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Între reclamantă și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a încheiat inițial contractul de finanțare nerambursabilă din 21 decembrie 2006, în condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 59/2006, pentru Proiectul "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă - Vidra, județul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor. Prin adresa nr. 12557 din 28 iunie 2007, reclamanta și-a dat acordul pentru trecerea la finanțarea prevăzută de Legea nr. 316/2001, motiv pentru care, prin nota din 6 iulie 2007, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a aprobat încetarea contractului inițial. În continuare, între părți a fost încheiat contractul-cadru nr. x din 31 iulie 2007, în condițiile Legii nr. 316/2001.

Prin actul adițional din 26 februarie 2010, s-a stabilit termenul maxim de finalizare (respectiv, pentru execuție finalizată 100% a proiectului și obținerea tuturor autorizațiilor de funcționare) la data de 30 aprilie 2010. Prima instanță a reținut că reclamanta a semnat fără rezerve clauza de la art. 2 alin. (3) introdusă în contractul-cadru prin actul adițional mai sus menționat, unde se prevedea expres: "Termenul până la care beneficiarul este obligat să finalizeze proiectul și să depună ultimul dosar al cererii de plată care va cuprinde toate documentele justificative și toate autorizațiile de funcționare impuse de legislația în vigoare și prin Programul SAPARD este de 30 aprilie 2010. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu va deconta sumele aferente acestei cereri de plată, beneficiarul având obligația de a le finanța integral din fonduri proprii." Prin urmare, peste termenul limită de 31 decembrie 2009 până la care Statul Român putea solicita, conform O.U.G.

nr. 213/2008, plăți de la Comunitatea Europeană (termenul limită corelativ pentru depunerea cererilor de finanțare de către solicitanți fiind stabilit la 30 octombrie 2009), pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a acordat un termen de grație pentru finalizarea proiectului (fără rezilierea contractului și a restituirii sumelor deja plătite) sub condiția diminuării corespunzătoare a ajutorului financiar nerambursabil prin susținerea din fondurile proprii ale beneficiarului a ultimei tranșe de plată.

Or, în acțiunea sa, reclamanta arată că "în prezent, proiectul este realizat în proporție de peste 90%". În plus, proiectul avea două componente distincte (așa cum însăși reclamanta arată), doar linia de procesare a legumelor fiind finanțată prin Programul SAPARD și trebuind să fie, deci, finalizată în termenul prevăzut, astfel că apărarea reclamantei privind faptul că proiectul a fost sistat pentru că accesarea Fondului European de Pescuit presupunea condiția nefinalizării investiției până la data primirii notificării de selectare a cererii de finanțare nu poate fi primită, această condiție vizând exclusiv secția de procesare a peștelui.

Față de clauza contractuală asumată ulterior memoriului justificativ și notei explicative din 20 octombrie 2009 transmise de reclamantă, prima instanță a reținut că, în mod temeinic și legal pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a constatat, prin procesul-verbal din 19 mai 2010, că au fost încălcate prevederile contractului cadru (în sensul nedepunerii dosarului cererii de plată în termenul stabilit), astfel că devin aplicabile dispozițiile Cap. IV art. 11 alin. (2) din Anexa nr. I "Prevederi generale" a actului adițional nr. x (potrivit cărora, în cazul nerespectării termenului și condițiilor contractului de finanțare, autoritatea contractantă poate înceta executarea contractului, solicitând restituirea completă a sumelor deja plătite în cadrul contractului) și a notificat-o pe reclamantă în sensul restituirii debitului calculat.

Cât privește aspectele de nelegalitate de ordin procedural invocate de reclamantă în ceea ce privește procesul-verbal de constatare, acestea nu pot fi reținute ca întemeiate. Astfel, în primă fază, controlul a fost anunțat și s-au creat condițiile asigurării dreptului la apărare al reclamantei, astfel cum rezultă din scrisoarea de informare, precum și din procesul-verbal purtând număr de înregistrare la societatea reclamantă și mențiunea că a fost încheiat la sediul acesteia, după vizitarea obiectivului, actul fiind semnat fără obiecțiuni de reprezentantul legal și reprezentantul tehnic al proiectului și precedând ca parte integrantă raportul de control. În plus, art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007 prevede inclusiv posibilitatea derulării controlului fără comunicare prealabilă, în cazuri justificate.

De asemenea, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată susținerea privind neregularitatea semnării deciziei date în soluționarea contestației administrative a reclamantei, în raport cu matricea de înlocuire a personalului în situații speciale la nivelul conducerii Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (pct. 7 din Manualul de management elaborat în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 și aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 643/2008). Cât privește renunțarea reclamantei la plata ultimei tranșe de ajutor nerambursabil, judecătorul fondului a constatat că aceasta nu a făcut dovada că, mai înainte de pretinsa renunțare, ar fi depus în termenul limită de 30 octombrie 2009 vreo cerere de decontare la care să poată ulterior renunța, această susținere fiind deci irelevantă în cauză.

Neîntemeiată s-a dovedit a fi și susținerea reclamantei potrivit căreia procesul-verbal de constatare și verificarea însăși nu aveau bază legală, având în vedere că obligația recuperării fondurilor în caz de neregularitate este reglementată în Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și C.E.E. aprobat prin Legea nr. 316/2001, iar în plan intern procedura de recuperare este cea aplicabilă creanțelor bugetare, respectiv C. proc. fisc., coroborat cu O.G. nr. 79/2003 și H.G. nr. 1306/2007 3. Recursul reclamantei Reclamanta SC S.T. & I. SRL a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța a confundat două acte de control și a nesocotit prevederile O.G.

nr. 79/2003 și ale H.G. nr. 1306/2007, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ce reglementează activitatea de control și recuperare a fondurilor comunitare, atât în ceea ce privește aspectele procedurale, cât și cele de fond privind actele administrative supuse cenzurii, conform celor expuse detaliat la pct. I.1. din prezenta decizie. O altă critică formulată de recurenta-reclamantă constă în aceea că sentința cuprinde motive contradictorii, pentru că instanța a reținut greșit, ca fundament al legalității actelor contestate, faptul că societatea nu a făcut dovada depunerii unei cereri de plată la care ulterior să fi renunțat, cu toate că aceasta a fost condiția încheierii ultimului act adițional la contractul de finanțare, în ideea că Statul Român nu mai putea solicita plăți de la Uniunea Europeană după data de 31 decembrie 2009, conform O.U.G.

nr. 213/2008, dar putea prelungi termenul de finalizare peste această dată, cu condiția diminuării ajutorului nerambursabil. În acest context, recurenta-reclamantă a reluat susținerile făcute la judecata în fond a cauzei, în sensul că, prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu nr. 6813 din 13 aprilie 2010, a solicitat prelungirea termenului de execuție prevăzut la art. 2 alin. (2) din contractul cadru din 31 iulie 2007, dar Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a răspuns solicitării sale, ci a emis titlul de creanță fără să respecte prevederile H.G. nr. 1306/2007, ceea ce constituie un abuz de drept. În fine, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea principiului publicării actelor administrative prevăzute în art. 11 și art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, cu referire la Manualul de proceduri IRD din 18 iunie 2009, aprobat printr-un ordin de ministru republicat în M. Of.

4. Apărările intimaților 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat că în recurs nu se critică soluția de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive, și a solicitat să se ia act că, sub acest aspect, sentința atacată a intrat în puterea lucrului judecat. 4.2. Prin întâmpinarea sa, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample și detaliate față de motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, atât în ceea ce privește derularea contractelor de finanțare încheiate de aceasta în cadrul Programului SAPARD și Programului Operațional pentru Pescuit, cât și cu privire la procedura de verificare efectuată în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal procesul-verbal de constatare din 19 mai 2010, notificarea din 25 mai 2010 și decizia de soluționare a contestației administrative din 11 iunie 2010, acte emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în cadrul unei proceduri derulate în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, soldate cu stabilirea unui debit principal în cuantum de 3.936.503,76 RON, din care 2.952.377,82 RON, reprezentând 75%, către bugetul Uniunii Europene, și 984.125,94 RON, reprezentând 25%, către bugetul public național.

Verificările au vizat contractul cadru din 31 iulie 2007, încheiat pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (SAPARD - România), având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov", motivul stabilirii pentru recuperarea sumei acordate fiind acela nerespectării termenului limită de finalizare a proiectului (30 aprilie 2010), stabilit prin actul adițional din 26 februarie 2010. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare, rezultă că, la data întocmirii lui (19 mai 2010), stadiul de implementare a proiectului era de 88,64%, pe care partea nu l-a contestat.

Pornind de la această bază factuală, instanța de control judiciar constată că sentința curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de procedură administrativă și de drept material incidente raportului juridic litigios, în motivarea sentinței fiind identificate considerentele de fapt și de drept apte să fundamenteze soluția consemnată în dispozitiv, cu respectarea exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Existența unor considerente greșite sau contradictorii, în ipoteza în care situația din speță ar confirma-o, nu constituie, în sine, un motiv de reformare a sentinței, pentru că instanța de control judiciar poate păstra o soluție corectă, completând sau substituind motivarea.

De aceea, înlăturarea considerentelor privind procedura de înștiințare a beneficiarului, prin referire la acte și demersuri efectuate anterior, în luna iunie 2009, ori lipsa unei cereri de decontare care să fi precedat renunțarea reclamantei la plata ultimei tranșe de ajutor nerambursabil, în privința cărora instanța de control judiciar consideră întemeiate criticile recurentei, vizând calitatea motivării sentinței, nu este în măsură să ducă, prin ea însăși, la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

Verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate procedurală invocate de recurenta-reclamantă sunt neîntemeiate, pentru că: art. 11 alin. (2) din Anexa nr. I - Prevederi Generale - a contractului de finanțare permite autorității contractante ca, în cazul încălcării contractului de către beneficiar, să aplice măsuri fără a-i trimite în prealabil o înștiințare; procesul-verbal care constituie titlul de creanță conține elementele prevăzute în art. 3 din O.G. nr. 79/2003 și în art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, are structura-tip stabilită prin anexa hotărârii de guvern și a fost aprobat de directorul general al Autorității; anterior finalizării procesului-verbal de constatare înregistrat la 19 mai 2010 a avut loc, la data de 17 mai 2010, din inițiativa SC S.T.

& I. SRL, o ședință de conciliere în cadrul căreia reprezentanții societății au expus punctul lor de vedere asupra situației contractului de finanțare și a stadiului implementării proiectului. De asemenea, cu toate că recurenta-reclamantă susține că autoritatea publică nu a răspuns solicitării de prelungire a termenului de finalizare a proiectului, transmisă prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, la dosarul primei instanțe a fost depusă copia adresei de răspuns nr. 7884 din 26 aprilie 2010, expediată prin poștă, cu confirmare de primire la data de 30 aprilie 2010. Referitor la motivele de drept material invocate, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că neregula reținută în sarcina ei, în sensul art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/203, constând în depășirea duratei limită de execuție a investiției, a avut drept cauză modul în care beneficiarul finanțării a implementat proiectul, care se depărtează de coordonatele trasate prin art. 1 alin. (2) din Anexa nr. I a contractului de finanțare ("Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract"), cu toate că durata de execuție a contractului mai fusese prelungită prin act adițional, conform art. 12 din anexa contractului cadru.

În contextul faptic prezentat la pct. I al prezentei decizii, refuzul Autorității de a rezolva favorabil cererea nr. 1304 din 12 aprilie 2010 nu poate fi considerat în expresie a unui exces de putere, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întreaga argumentație a recurentei-reclamante constând în combinarea, fără suport legal, a unor elemente ținând de finanțarea și implementarea proiectului supus verificărilor prin actele administrative contestate în cauza de față, proiect derulat în cadrul Programului SAPARD - România, cu demersurile efectuate pentru a obține finanțarea unui alt proiect distinct, în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit.

Or, principiul forței obligatorii a contractelor se impune și în materia contractelor care au ca obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil în cadrul Programului SAPARD, cum este cel din prezenta cauză, nerespectarea prevederilor contractuale de către recurenta-reclamantă antrenând aplicarea prevederilor art. 17 alin. (3) din Anexa contractului de finanțare, în vederea înapoierii sumelor deja plătite în cadrul contractului. Atât procedura de verificare, cât și măsura dispusă în sarcina recurentei-reclamante se întemeiază pe prevederi ale O.G. nr. 79/2003, ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 și ale contractului de finanțare, asumate de părți prin încheierea contractului, astfel că nu poate fi reținută, ca motiv de nulitate a actelor administrative contestate, nepublicarea Manualului de proceduri IRD G8 din 18 iunie 2009, menționat în procesul-verbal de constatare ca bază a verificării.

2. Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.T. & I. SRL Ilfov prin administrator judiciar M. & A.R. & I. S.P.R.L. împotriva Deciziei nr. 3894 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS