ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

primă instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC S.T. & I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, anularea deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare

din 19 mai 2010 și a notei din 25 mai 2010 emise de pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, la data de 21 decembrie 2006, contractul de

finanțare nr. x, prin care autoritatea contractantă asigura finanțarea

nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului "Unitate de

producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă,

Vidra - județul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor, în condițiile

O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării

publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului

SAPARD.

Prin adresa nr.

12.557 din 28 iunie 2007, la solicitarea autorității contractante, reclamanta a

comunicat acordul său privind trecerea proiectului contractat de la

cofinanțarea publică nerambursabilă aprobată prin O.U.G. nr. 59/2006, la

finanțarea asigurată prin Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului

multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților

Europene, prin adresa nr. 1170 din 6 iulie 2007 emisă de Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin nota nr. x cu aceeași dată, fiind

aprobată încetarea contractului inițial încheiat între părți.

Ulterior, la data de

31 iulie 2007, a fost încheiat între reclamantă și Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, contractul cadru nr. y prin care se asigura

finanțarea nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Proiectului

"Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare,

investiție nouă, Vidra - județul Ilfov", pentru linia de procesare a

legumelor, în baza Legii nr. 316/2001.

Valoarea totală a

proiectului era de 26.561.571 RON, din care 14.062.735 RON cheltuieli

eligibile, 7.031.366 RON finanțare nerambursabilă pentru realizarea secției de

procesare a legumelor și 12.498.836 RON cheltuieli neeligibile SAPARD, pentru

realizarea secției de procesare a peștelui.

Prin adresa nr. 615

din 19 iulie 2008 reclamanta a solicitat Agenției Naționale pentru Pescuit și

Acvacultură clarificarea eligibilității investițiilor efectuate în cadrul

proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate

alimentare, investiție nouă, Vidra - județul Ilfov ", în conformitate cu

prevederile în vigoare pentru măsura 2.6 din Fondul European pentru Pescuit.

Prin adresa nr. 4707

din 29 iulie 2008, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a acordat

preavizul calificării cererii formulate de reclamantă, condiționat de:

respectarea instrucțiunilor de achiziții servicii și produse, evitarea dublei

finanțări, individualizarea cheltuielilor pentru linia de procesare a

produselor din pește față de cele finanțate prin programul SAPARD, plata

investițiilor de către reclamantă după 6 septembrie 2007, investițiile să fi

fost începute după 1 ianuarie 2007, operațiunile cofinanțate să nu fi fost

finalizate înainte de primirea notificării privind selectarea cererii de

finanțare.

La data de 10 mai

2009, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 74/2009, reclamanta a

înregistrat la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, sub nr. RP 2.6

11/05/09 10 25 0001, cererea de finanțare a proiectului "Unitate de

producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă,

Vidra - județul Ilfov", pentru secția de procesare a peștelui.

Prin procesul-verbal

încheiat ca urmare a vizitei în teren, înregistrat la Agenția Națională pentru

Pescuit și Acvacultură sub nr. 4321 din 27 iulie 2009, reprezentanții

autorizați ai instituției au reținut, cu privire la construcția pentru secția

semiconserve de pește, că este în stadiul final, investițiile propuse pentru

finanțarea Fondului European de Pescuit sunt complet delimitate de investițiile

realizate cu finanțare SAPARD, spațiile tehnologice aferente secției de

procesare pește sunt complet delimitate și separate de cele ale secției de

legume cu finanțare SAPARD, fiind astfel declarată eligibilă, conform adresei

Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nr. 4879 din 13 august 2009,

așteptând următoarea etapă procedurală, a evaluării tehnice și financiare.

A mai precizat

reclamanta că, începând din luna ianuarie 2009, a fost nevoită să sisteze

lucrările la obiectivul ce face obiectul cererii, pentru a putea beneficia de

dreptul conferit de lege, de accesare a fondurilor europene nerambursabile

derulate prin Programul Operațional de Pescuit și pentru a întruni condițiile

de eligibilitate impuse de art. 55 alin. (1) teza a doua din R(CE) nr.

1198/2006, respectiv, ca investiția să nu fie finalizată înainte de primirea

notificării privind selectarea Cererii de Finanțare.

Pentru respectarea

acestei condiții, la data de 26 februarie 2010 reclamanta a fost nevoită să

prelungească termenul de execuție a proiectului până la data de 30 aprilie

2010, cu consecința diminuării valorii totale eligibile a bugetului indicativ

cu mai mult de jumătate din cuantumul cheltuielilor eligibile.

Prin actul adițional

din 26 februarie 2010 la contractul-cadru, termenul de finalizare a fost

convenit pentru data de 30 aprilie 2010, în prezent, proiectul fiind realizat

în proporție de peste 90%, urmând a fi realizate racordurile la utilități în

vederea punerii în funcțiune, însă acest aspect nu poate fi realizat tocmai

datorită condiției de eligibilitate cerute pentru Fondul European de Pescuit,

ce a determinat sistarea lucrărilor.

După încheierea

ultimului act adițional de prelungire a termenului de finalizare a proiectului,

la data de 14 februarie 2010, prin adresa nr. 211.116 comunicată reclamantei

prin e-mail, Autoritatea de management pentru Programul Operațional de Pescuit

a solicitat retragerea cererilor de finanțare depuse, în vederea refacerii și

completării în conformitate cu noile ghiduri ce urmează a fi aduse la

cunoștință publică prin afișarea pe site-ul ministerului agriculturii.

Reclamanta a susținut

că, deși au fost depuse toate documentele cerute de normele în vigoare,

Autoritatea de management pentru Programul Operațional de Pescuit a refuzat în

mod expres soluționarea cererii pe cale administrativă, materializat prin

răspunsul la plângerea prealabilă din 31 martie 2010.

La data de 27 mai

2010, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare din 19 mai

2010, prin care a fost obligată la restituirea sumei neeligibile de

3.938.127,79 RON, motivat de nedepunerea dosarului cererii de plată până la

data de 30 aprilie 2010.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva procesului-verbal de constatare din 19 mai 2010, iar prin

decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, contestația a fost respinsă.

În opinia

reclamantei, decizia din 11 iunie 2010 emisă de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit este nelegală pentru următoarele considerente:

- Nu au fost

respectate prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de

aplicare a O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora echipa de control trebuia să

comunice structurii economice supuse controlului decizia directorului Agenției

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit de numire a comisiei de control, durata

și mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea prejudiciului.

Procesul-verbal a

fost întocmit la sediul autorității, documentar, fără a se efectua o verificare

a stadiului efectiv de utilizare a fondurilor în locația în care au fost

învestite aceste fonduri, aspect ce atrage nulitatea actului;

- A fost privată de

dreptul conferit de art. 2 alin. (8) din Normele de aplicare a O.G. nr.

79/2003, de a formula observații în cadrul procedurii de control și la momentul

efectuării acestuia, procedura nefiind efectuată în cadrul structurii supuse

controlului, ci exclusiv la sediul autorității, fără a fi invitat

reprezentantul legal al societății reclamante să ia parte la activitatea de

control, conform prevederilor menționate;

- Procesul-verbal nu

conține nicio mențiune cu privire la audierea beneficiarului, procedură

obligatorie, conform art. 3 lit. o) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003;

- Decizia contestată

nu cuprinde toate elementele actului administrativ, conform art. 3 alin. (4)

din O.G. nr. 79/2003, în sensul că nu îndeplinește condițiile art. 211 C. proc.

fisc., nefiind semnată de directorul general al organului emitent. În aceste

condiții, sub sancțiunea prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

în condițiile în care atribuțiile funcției publice nu pot fi delegate decât

prin act administrativ de același nivel cu cel de numire în funcția publică de

conducere, pârâta va trebui să facă dovada învestirii cu astfel de atribuții a

persoanei ce a semnat în numele conducătorului acestuia.

Reclamanta a invocat

și încălcarea condițiilor de fond prevăzute de O.G. nr. 79/2003 pentru

validitatea actului de control, în sensul următor:

- conform art. 3

alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2003, fundamentul creanței bugetare îl constituie numai

modalitatea de utilizare a fondurilor de către beneficiar, iar nu termenul de

depunere a cererii de plată, astfel cum s-a reținut în actul de constatare,

cerere la care s-a renunțat prin acordul părților, prin actul adițional nr. x;

- nu este întrunită

nici cea de-a doua condiție, constând în proba prejudiciului cauzat bugetului

general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta sau în

numele ei, precum și bugetelor din care provine cofinanțarea aferentă printr-o

cheltuială necuvenită, deci a vinovăției societății reclamante și a raportului

de cauzalitate între prejudiciu și manifestarea expresă de voință a

reclamantei.

Prin adresa nr. 1304

din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit sub nr. 6813 din 13 aprilie 2010, reclamanta a solicitat prelungirea

termenului de execuție prevăzut de art. 2 alin. (2) din contractul-cadru din 31

iulie 2007, însă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a

formulat un răspuns, procedând, fără a încunoștiința societatea reclamantă și

fără a-l audia pe reprezentantul său legal, astfel cum prevede H.G. nr.

1306/2007, la emiterea titlului de creanță.

Prin declarația pe

proprie răspundere a reprezentantului societății reclamante, înregistrată la Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la 8 decembrie 2009, s-a arătat,

înainte de încheierea ultimului act adițional, că termenul de finalizare a

proiectului, 30 aprilie 2010, va fi respectat în condițiile rambursării în timp

util a sumei de 2.981.944,73 RON aferentă cheltuielilor eligibile efectuate

până la data de 30 octombrie 2009.

Din moment ce, prin

actul adițional nr. x, autoritatea administrativă a impus renunțarea la suma

mai sus precizată, iar reclamanta a renunțat la suma cuvenită potrivit

bugetului inițial, legea acordând posibilitatea prelungirii contractului de

finanțare, rezultă că actul contestat se circumscrie abuzului de drept și

excesului de putere.

Totodată, în ceea ce

privește condițiile de fond instituite prin art. 3 și anexa la H.G. nr.

1306/2008 pentru valabilitatea actului de constatare, acesta trebuie să conțină

obligatoriu baza legală a verificării, din analiza Cap. II din procesul-verbal

de constatare, rezultând că baza legală a verificării o constituie manualul de proceduri

din 18 iunie 2009 - Manualul de proceduri de înregistrare și recuperare

datorii, act administrativ cu caracter normativ.

Mai arată reclamanta

că principiul publicării actelor administrative normative este prevăzut de art.

11, art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, actul administrativ emis cu încălcarea

acestor prevederi legale fiind nul absolut, iar sancțiunea nepublicării actului

administrativ normativ fiind aceea a inexistenței actului astfel emis.

Odată cu cererea de

anulare a deciziei din 11 iunie 2010, a procesului-verbal de constatare

înregistrat la 19 mai 2010 și a notei înregistrate la 25 mai 2010 emise de

pârâta de rang II, reclamanta a depus la dosar și cerere de suspendare a

executării actelor administrative sus-menționate, întemeiată pe dispozițiile

art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, urmând ca pe fondul cauzei să își facă

apărarea în funcție de soluția pronunțată pe excepție.

A formulat

întâmpinare și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit care

a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor

administrative atacate, întrucât în cauza de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii,

în mod cumulativ, a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, societatea reclamantă fiind cea

care poartă culpa nediligenței de a se angaja într-un proiect cu două

componente, pentru care cunoștea și trebuia să respecte două seturi de

reglementări diferite, clar individualizate, finanțările fiind pe două Programe

distincte: pe de o parte Programul SAPARD care reglementează un fond de

preaderare și care se află în perioada de închidere și pe de altă parte,

Programul Operațional de Pescuit care reglementează Fondul European de Pescuit,

fond alocat României în calitate de stat membru UE și care se află în faza incipientă

de lansare.

Prin încheierea de

ședință de la 15 decembrie 2010, Curtea a respins cererea de suspendare a

executării actelor administrative contestate, iar prin încheierea de ședință de

data de 16 februarie 2010, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

instanțe

Prin Sentința nr.

3894 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Între reclamantă și

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a încheiat

inițial contractul de finanțare nerambursabilă din 21 decembrie 2006, în

condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 59/2006, pentru Proiectul "Unitate de

producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă -

Vidra, județul Ilfov" pentru linia de procesare a legumelor.

Prin adresa nr. 12557

din 28 iunie 2007, reclamanta și-a dat acordul pentru trecerea la finanțarea

prevăzută de Legea nr. 316/2001, motiv pentru care, prin nota din 6 iulie 2007,

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a aprobat încetarea

contractului inițial.

În continuare, între

părți a fost încheiat contractul-cadru nr. x din 31 iulie 2007, în condițiile

Legii nr. 316/2001.

Prin actul adițional

din 26 februarie 2010, s-a stabilit termenul maxim de finalizare (respectiv,

pentru execuție finalizată 100% a proiectului și obținerea tuturor

autorizațiilor de funcționare) la data de 30 aprilie 2010.

Prima instanță a

reținut că reclamanta a semnat fără rezerve clauza de la art. 2 alin. (3)

introdusă în contractul-cadru prin actul adițional mai sus menționat, unde se

prevedea expres: "Termenul până la care beneficiarul este obligat să

finalizeze proiectul și să depună ultimul dosar al cererii de plată care va

cuprinde toate documentele justificative și toate autorizațiile de funcționare

impuse de legislația în vigoare și prin Programul SAPARD este de 30 aprilie

aferente acestei cereri de plată, beneficiarul având obligația de a le finanța

integral din fonduri proprii."

Prin urmare, peste

termenul limită de 31 decembrie 2009 până la care Statul Român putea solicita,

conform O.U.G. nr. 213/2008, plăți de la Comunitatea Europeană (termenul limită

corelativ pentru depunerea cererilor de finanțare de către solicitanți fiind

stabilit la 30 octombrie 2009), pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit a acordat un termen de grație pentru finalizarea proiectului

(fără rezilierea contractului și a restituirii sumelor deja plătite) sub

condiția diminuării corespunzătoare a ajutorului financiar nerambursabil prin

susținerea din fondurile proprii ale beneficiarului a ultimei tranșe de plată.

Or, în acțiunea sa,

reclamanta arată că "în prezent, proiectul este realizat în proporție de

peste 90%".

În plus, proiectul

avea două componente distincte (așa cum însăși reclamanta arată), doar linia de

procesare a legumelor fiind finanțată prin Programul SAPARD și trebuind să fie,

deci, finalizată în termenul prevăzut, astfel că apărarea reclamantei privind

faptul că proiectul a fost sistat pentru că accesarea Fondului European de

Pescuit presupunea condiția nefinalizării investiției până la data primirii

notificării de selectare a cererii de finanțare nu poate fi primită, această

condiție vizând exclusiv secția de procesare a peștelui.

Față de clauza

contractuală asumată ulterior memoriului justificativ și notei explicative din

20 octombrie 2009 transmise de reclamantă, prima instanță a reținut că, în mod

temeinic și legal pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a

constatat, prin procesul-verbal din 19 mai 2010, că au fost încălcate

prevederile contractului cadru (în sensul nedepunerii dosarului cererii de

plată în termenul stabilit), astfel că devin aplicabile dispozițiile Cap. IV

art. 11 alin. (2) din Anexa nr. I "Prevederi generale" a actului

adițional nr. x (potrivit cărora, în cazul nerespectării termenului și

condițiilor contractului de finanțare, autoritatea contractantă poate înceta

executarea contractului, solicitând restituirea completă a sumelor deja plătite

în cadrul contractului) și a notificat-o pe reclamantă în sensul restituirii

debitului calculat.

Cât privește

aspectele de nelegalitate de ordin procedural invocate de reclamantă în ceea ce

privește procesul-verbal de constatare, acestea nu pot fi reținute ca

întemeiate.

Astfel, în primă

fază, controlul a fost anunțat și s-au creat condițiile asigurării dreptului la

apărare al reclamantei, astfel cum rezultă din scrisoarea de informare, precum

și din procesul-verbal purtând număr de înregistrare la societatea reclamantă

și mențiunea că a fost încheiat la sediul acesteia, după vizitarea

obiectivului, actul fiind semnat fără obiecțiuni de reprezentantul legal și

reprezentantul tehnic al proiectului și precedând ca parte integrantă raportul

de control.

În plus, art. 2 alin.

(3) din H.G. nr. 1306/2007 prevede inclusiv posibilitatea derulării controlului

fără comunicare prealabilă, în cazuri justificate.

De asemenea, prima

instanță a apreciat ca neîntemeiată susținerea privind neregularitatea semnării

deciziei date în soluționarea contestației administrative a reclamantei, în

raport cu matricea de înlocuire a personalului în situații speciale la nivelul

conducerii Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (pct. 7 din

Manualul de management elaborat în cadrul Programului Național de Dezvoltare

Rurală 2007 - 2013 și aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 643/2008).

Cât privește

renunțarea reclamantei la plata ultimei tranșe de ajutor nerambursabil,

judecătorul fondului a constatat că aceasta nu a făcut dovada că, mai înainte

de pretinsa renunțare, ar fi depus în termenul limită de 30 octombrie 2009 vreo

cerere de decontare la care să poată ulterior renunța, această susținere fiind

deci irelevantă în cauză.

Neîntemeiată s-a

dovedit a fi și susținerea reclamantei potrivit căreia procesul-verbal de

constatare și verificarea însăși nu aveau bază legală, având în vedere că

obligația recuperării fondurilor în caz de neregularitate este reglementată în

Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și C.E.E. aprobat prin

Legea nr. 316/2001, iar în plan intern procedura de recuperare este cea

aplicabilă creanțelor bugetare, respectiv C. proc. fisc., coroborat cu O.G. nr.

79/2003 și H.G. nr. 1306/2007

reclamantei

Reclamanta SC S.T.

& I. SRL a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, în sensul că instanța a confundat două acte de control și a

nesocotit prevederile O.G. nr. 79/2003 și ale H.G. nr. 1306/2007, pentru

aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ce

reglementează activitatea de control și recuperare a fondurilor comunitare,

atât în ceea ce privește aspectele procedurale, cât și cele de fond privind

actele administrative supuse cenzurii, conform celor expuse detaliat la pct.

I.1. din prezenta decizie.

O altă critică

formulată de recurenta-reclamantă constă în aceea că sentința cuprinde motive

contradictorii, pentru că instanța a reținut greșit, ca fundament al

legalității actelor contestate, faptul că societatea nu a făcut dovada

depunerii unei cereri de plată la care ulterior să fi renunțat, cu toate că aceasta

a fost condiția încheierii ultimului act adițional la contractul de finanțare,

în ideea că Statul Român nu mai putea solicita plăți de la Uniunea Europeană

după data de 31 decembrie 2009, conform O.U.G. nr. 213/2008, dar putea prelungi

termenul de finalizare peste această dată, cu condiția diminuării ajutorului

nerambursabil.

În acest context,

recurenta-reclamantă a reluat susținerile făcute la judecata în fond a cauzei,

în sensul că, prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010, înregistrată la Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu nr. 6813 din 13 aprilie 2010, a

solicitat prelungirea termenului de execuție prevăzut la art. 2 alin. (2) din

contractul cadru din 31 iulie 2007, dar Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit nu a răspuns solicitării sale, ci a emis titlul de creanță

fără să respecte prevederile H.G. nr. 1306/2007, ceea ce constituie un abuz de

drept.

În fine,

recurenta-reclamantă a invocat încălcarea principiului publicării actelor

administrative prevăzute în art. 11 și art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000, cu

referire la Manualul de proceduri IRD din 18 iunie 2009, aprobat printr-un

ordin de ministru republicat în M. Of.

intimaților

4.1. Prin

întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

arătat că în recurs nu se critică soluția de respingere a acțiunii formulate în

contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive, și a

solicitat să se ia act că, sub acest aspect, sentința atacată a intrat în

puterea lucrului judecat.

4.2. Prin

întâmpinarea sa, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample și

detaliate față de motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă,

atât în ceea ce privește derularea contractelor de finanțare încheiate de

aceasta în cadrul Programului SAPARD și Programului Operațional pentru Pescuit,

cât și cu privire la procedura de verificare efectuată în cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept

Recurenta-reclamantă

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ și fiscal procesul-verbal de constatare din 19 mai 2010,

notificarea din 25 mai 2010 și decizia de soluționare a contestației

administrative din 11 iunie 2010, acte emise de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit în cadrul unei proceduri derulate în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, soldate cu

stabilirea unui debit principal în cuantum de 3.936.503,76 RON, din care

2.952.377,82 RON, reprezentând 75%, către bugetul Uniunii Europene, și

984.125,94 RON, reprezentând 25%, către bugetul public național.

Verificările au vizat

contractul cadru din 31 iulie 2007, încheiat pentru acordarea ajutorului

financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru

agricultură și dezvoltare rurală (SAPARD - România), având ca obiect acordarea

finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Unitate

de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție

nouă, Vidra - județul Ilfov", motivul stabilirii pentru recuperarea sumei

acordate fiind acela nerespectării termenului limită de finalizare a

proiectului (30 aprilie 2010), stabilit prin actul adițional din 26 februarie

2010.

Din cuprinsul

procesului-verbal de constatare, rezultă că, la data întocmirii lui (19 mai

2010), stadiul de implementare a proiectului era de 88,64%, pe care partea nu

l-a contestat.

Pornind de la această

bază factuală, instanța de control judiciar constată că sentința curții de apel

reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de procedură

administrativă și de drept material incidente raportului juridic litigios, în

motivarea sentinței fiind identificate considerentele de fapt și de drept apte

să fundamenteze soluția consemnată în dispozitiv, cu respectarea exigențelor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Existența unor

considerente greșite sau contradictorii, în ipoteza în care situația din speță

ar confirma-o, nu constituie, în sine, un motiv de reformare a sentinței,

pentru că instanța de control judiciar poate păstra o soluție corectă,

completând sau substituind motivarea. De aceea, înlăturarea considerentelor

privind procedura de înștiințare a beneficiarului, prin referire la acte și

demersuri efectuate anterior, în luna iunie 2009, ori lipsa unei cereri de

decontare care să fi precedat renunțarea reclamantei la plata ultimei tranșe de

ajutor nerambursabil, în privința cărora instanța de control judiciar consideră

întemeiate criticile recurentei, vizând calitatea motivării sentinței, nu este

în măsură să ducă, prin ea însăși, la o soluție diametral opusă celei

pronunțate.

Verificând

înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate

procedurală invocate de recurenta-reclamantă sunt neîntemeiate, pentru că: art.

11 alin. (2) din Anexa nr. I - Prevederi Generale - a contractului de finanțare

permite autorității contractante ca, în cazul încălcării contractului de către

beneficiar, să aplice măsuri fără a-i trimite în prealabil o înștiințare;

procesul-verbal care constituie titlul de creanță conține elementele prevăzute

în art. 3 din O.G. nr. 79/2003 și în art. 3 din Normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 1306/2007, are structura-tip stabilită prin anexa hotărârii de

guvern și a fost aprobat de directorul general al Autorității; anterior

finalizării procesului-verbal de constatare înregistrat la 19 mai 2010 a avut

loc, la data de 17 mai 2010, din inițiativa SC S.T. & I. SRL, o ședință de

conciliere în cadrul căreia reprezentanții societății au expus punctul lor de

vedere asupra situației contractului de finanțare și a stadiului implementării

proiectului. De asemenea, cu toate că recurenta-reclamantă susține că

autoritatea publică nu a răspuns solicitării de prelungire a termenului de

finalizare a proiectului, transmisă prin adresa nr. 1304 din 12 aprilie 2010,

la dosarul primei instanțe a fost depusă copia adresei de răspuns nr. 7884 din

26 aprilie 2010, expediată prin poștă, cu confirmare de primire la data de 30

aprilie 2010.

Referitor la motivele

de drept material invocate, Înalta Curte constată, contrar susținerilor

recurentei-reclamante, că neregula reținută în sarcina ei, în sensul art. 2

lit. a) din O.G. nr. 79/203, constând în depășirea duratei limită de execuție a

investiției, a avut drept cauză modul în care beneficiarul finanțării a

implementat proiectul, care se depărtează de coordonatele trasate prin art. 1

alin. (2) din Anexa nr. I a contractului de finanțare ("Beneficiarul

trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și

vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în

concordanță cu acest contract"), cu toate că durata de execuție a

contractului mai fusese prelungită prin act adițional, conform art. 12 din

anexa contractului cadru.

În contextul faptic

prezentat la pct. I al prezentei decizii, refuzul Autorității de a rezolva

favorabil cererea nr. 1304 din 12 aprilie 2010 nu poate fi considerat în

expresie a unui exces de putere, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004, întreaga argumentație a recurentei-reclamante constând în

combinarea, fără suport legal, a unor elemente ținând de finanțarea și

implementarea proiectului supus verificărilor prin actele administrative

contestate în cauza de față, proiect derulat în cadrul Programului SAPARD -

România, cu demersurile efectuate pentru a obține finanțarea unui alt proiect

distinct, în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit.

Or, principiul forței

obligatorii a contractelor se impune și în materia contractelor care au ca

obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil în cadrul Programului

SAPARD, cum este cel din prezenta cauză, nerespectarea prevederilor

contractuale de către recurenta-reclamantă antrenând aplicarea prevederilor

art. 17 alin. (3) din Anexa contractului de finanțare, în vederea înapoierii

sumelor deja plătite în cadrul contractului.

Atât procedura de

verificare, cât și măsura dispusă în sarcina recurentei-reclamante se

întemeiază pe prevederi ale O.G. nr. 79/2003, ale Normelor metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 și ale contractului de finanțare, asumate de

părți prin încheierea contractului, astfel că nu poate fi reținută, ca motiv de

nulitate a actelor administrative contestate, nepublicarea Manualului de

proceduri IRD G8 din 18 iunie 2009, menționat în procesul-verbal de constatare

ca bază a verificării.

în recurs și temeiul legal al acesteia

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.T. & I. SRL Ilfov prin administrator judiciar M. &

A.R. & I. S.P.R.L. împotriva Deciziei nr. 3894 din 1 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS