ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3987/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.P. SRL a solicitat,în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr. 15662 din 27 iulie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010, emise de aceasta din urmă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia atacată s-a reținut ca unic argument de recuperare a debitului oferta suport, pretins a fi fictivă, depusă de către firma B. SRL, însă în sarcina sa nu se poate reține niciuna dintre infracțiunile prevăzute în secțiunea 4 1 a Legii nr. 78/2000, în Codul penal sau în alte legi speciale.

Arată reclamanta că pârâta avea obligația să facă investigații interne, însă a preluat, fără verificare, informarea OLAF, care, în ceea ce o privește, se bazează numai pe prezumția de complicitate la oferta fictivă, contrar dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului European privind investigațiile OLAF. Reclamanta susține că această prezumție nu poate fi reținută, întrucât din ofertele prezentate cele trei firme selectate, dintre care două aveau sedii în Italia și una în Germania, nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia existenței unei oferte fictive. În fine, reclamanta a precizat că echipamentele livrate de către firma T.C.

SRL sunt noi, iar plata s-a făcut prin bancă pentru suma de 600.000, restul de 70.000 RON rămânând în contul SAPARD. Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, potrivit art. 7 din Secțiunea C (Prevederi generale) a Legii nr. 316/2001, în cazul în care se suspectează sau se dovedește eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la agenția SAPARD plăți pentru care nu are nici un drept, România va urmări orice asemenea eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale legale, într-un mod nu mai puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naționale.

Mai arată că OLAF, din analiza documentelor obținute de Garda Financiară Italiană în timpul controlului la T.C. SRL, a reținut că între SC R.P. SRL și compania T.C. SRL au avut loc o serie de schimburi, iar compania a câștigat contractul de furnizare de bunuri după data de 24 octombrie 2006, dată când a avut loc selecția de oferte. De altfel, există suficiente dovezi că SC R.P. SRL a prezentat o ofertă supraevaluată și o factură pentru suma de 670.000 Euro de la SC T.C.

SRL către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în sprijinul cererii sale SAPARD, dar în realitate a plătit doar 600.000 Euro pentru linia de dozare, închidere și sterilizare conserve din carne, că din informațiile obținute din email-ul din data de 05 februarie 2007 rezultă suspiciunea că o parte din echipamentele livrate au fost second-hand și că oferta de la compania italiană B. SRL nu poate fi privită ca transmisă independent, deoarece a fost o ofertă suport și a fost elaborată la sediul firmei T.C. SRL, iar solicitantul SAPARD, SC R.P.

SRL sau reprezentantul său legal în România, erau în cunoștință de cauză și au participat la această neregulă, motiv pentru care a recomandat demararea procedurii administrative de recuperare a tuturor fondurilor decontate în cadrul acestui proiect . Contestația formulată de către reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010, a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin Decizia nr. 13324 din 28 iunie 2010, care a fost atacată în contencios fiscal de către reclamantă.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 213 din 6 iulie 2011, Curea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC ”R.P.” SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, și în consecință, a anulat Decizia nr. 15662 din 27 iulie 2010 și Procesul-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010 emise de către pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța soluția, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește situația de fapt și de drept, instanța a constatat că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta Agenție SAPARD), în calitate de autoritate contractantă, și reclamanta SC R.P.

SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C11020165200036, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat „Extindere și modernizare fabrică de conserve din carne”. Valoarea totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile este estimată la 4.759.646 RON, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 2.379.823 RON, echivalentă cu maxim50 % din valoarea totală eligibilă a proiectului. Mai reține instanța că pârâta a constatat că, în ceea ce privește varianta în limba engleză a contractului, paginile 8 și 9 din contract au fost depuse în 2 exemplare, în primul exemplar valoarea contractului fiind de 670.000 Euro, în timp ce în al doilea exemplar valoarea acestuia este de 600.000 Euro.

Pentru achiziția echipamentelor furnizate de SC T.C. SRL, în baza Contractul nr. E06-107XREVI din 10 noiembrie 2006, reclamanta a prezentat în tranșa de plată a IV-a factură nr. 189-2007 din 15 noiembrie 2007 în valoare de 600.000 Euro, sumă achitată de către reclamantă, prin BCR Hunedoara, cu dispozițiile de plată externe din 13 martie 2006, 19 iunie 2007, 25 iulie 2007, 31 iulie 2007, 09 noiembrie 2007. Cheltuielile eligibile acceptate la plată de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sunt în sumă totală de 2.156.808,73 RON și au fost decontate în cadrul tranșelor de plată I (123.287,03 RON), II (480.125,65 RON), III (459.302,41 RON ) și IV (1.094.093,64 RON).

Instanța a reținut, din enunțarea obligațiilor contractuale, că, într-adevăr, reclamanta avea responsabilitatea implementării proiectului în concordanță cu prevederile legale și contractuale asumate, acesta fiind datoare să adopte o conduită de natură a evita conflictul de interese și de a informa autoritatea contractantă despre orice situație care ar putea genera un astfel de conflict, sancțiunea nerespectării acestei obligații fiind declararea cheltuielii ca neeligibilă pentru sprijinul comunitar SAPARD.

Aspectele evocate de către pârâtă prin procesul-verbal contestat, nu fundamentează însă măsura dispusă, în lipsa oricăror dovezi că reclamanta sau reprezentantul său ar fi avut cunoștință despre existența unui conflict de interese între cele două societăți ofertante și în condițiile în care, în actele emise de către Camera de Comerț Industrie, Artizanat și Agricultură din Parma, nu există suficiente temeiuri pentru a considera că reclamanta sau reprezentantul său legal ar fi nesocotit această obligație. De asemenea, reține instanța, nu se poate considera că reclamanta ar fi prezentat în sprijinul cererii sale SAPARD o ofertă supraevaluată și o factură pentru suma de 670.000 Euro dar în realitate ar fi plătit doar 600.00 Euro pentru linia de dozare, închidere și sterilizare conserve din carne.

În ceea ce privește suspiciunea că reclamantei i s-ar fi livrat echipament second-hand,instanța a constatat că aceasta este înlăturată de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, prin care se atestă că reclamantei i s-a livrat echipament nou, astfel că nici sub acest aspect nu se reține în sarcina reclamantei nerespectarea prevederilor Contractului de finanțare nr. C11020165200036. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

După o amplă expunere a procedurii administrative derulate în cauză și a temeiurilor de drept pe care le consideră aplicabile, recurenta-pârâtă a arătat că sentința a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii, instanța reținând eronat că autoritatea emitentă nu a demonstrat intenția beneficiarului, ca element constitutiv al fraudei, așa cum este definită în legislația națională și europeană. Recurenta-pârâtă a arătat că beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de solicitare și acordare a finanțării SAPARD și trebuie să se asigure că proiectul este implementat în condiții de corectitudine. Or, în speță, s-a demonstrat că intimata-reclamantă a prezentat, în dosarul de achiziție, o ofertă - suport cu unicul scop de susținere a selecției ofertei SC T.C.

SRL, faptă considerată de OLAF ca fiind o abatere care atrage recuperarea în totalitate a avantajelor obținute. Explicând raportul dintre autoritatea națională și OLAF, recurenta-pârâtă a arătat că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și în clauzele contractului de finanțare, oricând, pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate extinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contactul-cadru de finanțare), aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare.

Prin urmare, recurenta-pârâtă și-a însușit în mod integral constatările Oficiului European de Luptă Antifraudă, luând în considerare și prevederile art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, în temeiul cărora îi incumbă obligația verificării sesizărilor provenite din interiorul și exteriorul autorității, inclusiv a celor cuprinse în rapoartele de control ale instituțiilor cu atribuții de control al obținerii, derulării și utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.

De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate. Și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003 definesc neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții care prejudiciază bugetul Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită, iar potrivit art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, fraudă reprezintă orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, încriminată prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi speciale.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995, abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot atrage sancțiunea administrativă a retragerii totale sau parțiale a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv. Recurenta-pârâtă a conchis că prezentarea de către beneficiar a unor oferte supraevaluate reprezintă o neregulă, pentru că încalcă principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor, prevăzut în pct. 1, parag. 5 din Cap. I - Prevederi Generale din Anexa IV - instrucțiuni de achiziții - din contractul de finanțare, precum și dispozițiile art. 4 - Eligibilitatea cheltuielilor din sancțiunea B - managementul, monitorizarea și evaluarea programului.

Prin urmare, indiferent dacă organele de cercetare penală rețin că s-a săvârșit sau nu o infracțiune, autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare, sesizată cu abateri de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situație. Cu referire la concluziile raportului de expertiză însușite de instanța de fond, recurenta-pârâtă a arătat că, față de neregulile stabilite prin Procesul-verbal nr. 10.768 din 31 mai 2010, emis ca urmare a constatărilor OLAF, faptul că echipamentele ar putea corespunde celor solicitate în cererea de ofertă nu prezintă nici o relevanță. 4. Apărările intimatei și procedura derulată în recurs SC R.P.

SRL a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat, în esență, că în contextul în care OLAF nu a făcut nici un fel de verificări în România, iar autoritatea națională, la rândul său, nu a verificat investiția finalizată și nu i-a adus la cunoștință acuzele formulate de OLAF, nu există elemente probatorii care să demonstreze că intimata-reclamantă a participat la comiterea neregulilor sau cel puțin era în cunoștință de cauză în privința ofertei suport, iar bugetul nu a fost afectat, pentru că prețul a fost micșorat în mod corespunzător. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., în cadrul căreia recurenta-pârâtă a depus la dosar un punct de vedere al Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF) din cadrul Guvernului României, transmis cu Adresa nr. 7/147/C.D.

din data de 14 martie 2011 precum și Adresa nr. D/004352 din 06 mai 2010 a Oficiului de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene (OLAF). De asemenea, a fost atașată practică judiciară. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei, precum și de înscrisurile noi aflate la dosarul de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă în pct. I.1.

al prezentei decizii, intimata-reclamantă, beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SAPARD, a contestat Procesul-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010 și decizia de soluționare a contestației administrative nr. 15.662 din 27 iulie 2010, prin care, în urma unui control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003, i-a fost impusă obligația de restituire a ajutorului financiar nerambursabil acordat în temeiul contractului de finanțare, pentru procurarea unor echipamente necesare în vederea realizării proiectului intitulat „Extindere și modernizare fabrică de conserve din carne”. Mai exact, conform capitolului 11 din procesul-verbal de constatare, recurenta-pârâtă a stabilit că SC R.P.

SRL datorează suma totală de 2.156,808,73 RON din care 75% (1.617.606,55 RON) către bugetul Uniunii Europene și 25% (539.202,18 RON) către bugetul public național. În esență, în sarcina intimatei-reclamante s-au reținut următoarele nereguli: - firma SC R.P. SRL a transmis o ofertă supraevaluată și o factură pentru o sumă de 670.000 Euro de la T.C. SRL către APDRP în sprijinul cererii sale către SAPARD când, în realitate, a plătit doar suma de 600.000 Euro pentru linia de îmbidonare, - din informațiile obținute din email-ul din data de 05 februarie 2007 rezultă suspiciunea că o parte dintre echipamentele livrate au fost second-hand, - oferta de la compania italiană B. SRL, care a fost folosită de compania SC R.P.

SRL în sprijinul cererii sale SAPARD, nu poate fi privită ca transmisă independent, deoarece a fost o „ofertă suport" și a fost elaborată la sediul firmei T.C. SRL. Prin motivele de recurs, recurenta - pârâtă tinde, pe de o parte, la formarea convingerii instanței că aspectele constatate în raportul OLAF, pe care procesul-verbal întocmit de autoritatea națională s-a fondat în totalitate, furnizează suficiente elemente probatorii pentru demonstrarea faptei culpabile a intimatei-reclamante și, pe de altă parte, că existența abaterii sau neregulii presupune implicit, cel puțin ca potențialitate, existența unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene.

Acest punct de vedere nu poate fi însușit de instanța de control judiciar, care constată, dimpotrivă, că soluția judecătorului fondului reflectă analiza riguroasă a tuturor elementelor de fapt și de drept ale litigiului și aplicarea adecvată a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt particulară supusă evaluării. Astfel, în cauză nu s-a contestat faptul că, în final, intimata-reclamantă a achitat pentru echipamentele achiziționate de la furnizorul SC T.C.

SRL suma de 600.000 Euro, diferența de 70.000 Euro, față de suma inclusă în oferta inițială, cu privire la care au existat suspiciunile semnalate în raportul OLAF, nemaifiind plătită, pentru că intimata nu a acceptat achiziționarea unor echipamente second-hand . Această situație de fapt este confirmată atât de raportul de expertiză depus în dosarul de fond, în care s-a reținut că toate echipamentele achiziționate în mod efectiv erau noi, cât și prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 20 mai 2010 a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba, în care s-a reținut, printre altele, că beneficiarul nu a acceptat achiziționarea utilajului tip H. pentru umplerea conservelor, propus de T.C.

Italia, pe motiv că era second-hand , iar achiziționarea utilajului din surse proprii nu a fost acceptată, întrucât prețul ar fi fost prea mare. Așa cum a afirmat, de altfel, în cuprinsul motivelor de recurs, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și-a însușit integral constatările OLAF, în care suspiciunea de fraudă și implicarea intimatei-reclamante erau deduse, în principal, din compararea formală a ofertei inițiale, considerată supraevaluată, cu suma solicitată și decontată în final, fără a verifica punctual modul în care s-a derulat proiectul, motivele pentru care prețul inițial de 670.000 Euro a fost redus la 600.000 Euro, atitudinea subiectivă a beneficiarului în succesiunea operațiunilor și dacă toate aceste elemente, privite în ansamblu, erau în măsură să contureze, prin ele însele, un risc de afectare a bugetului public.

Existența sau inexistența impactului financiar este obligatoriu de luat în considerare în procesul decizional, în condițiile în care pct. 5 A 13 1b din Secțiunea F a acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările ulterioare, are următorul conținut: „Neregularitatea înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”. Aceeași condiție, referitoare la prejudicierea bugetului Uniunii Europene și a bugetelor din care provine cofinanțarea aferentă, se regăsește și în definiția neregulii din legea națională sub imperiul căreia s-au efectuat verificările [art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003], citată mai sus. Faptul că OLAF constatase anumite fapte legate, în principal, de conduita ofertanților și consemnase unele suspiciuni implicând-o pe intimata-reclamantă nu exonera autoritățile române de obligația de a verifica efectiv sesizările, cu respectarea exigențelor unei bune administrări, în condițiile în care, consacrând admisibilitatea, ca probă în fața autorităților instanțelor naționale, a constatărilor OLAF, Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 nu le conferă un caracter absolut, de neînlăturat; dimpotrivă, conform tezei finale a art. 9 alin. (2) din Regulament, acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de inspectorii autorităților naționale, având aceeași valoare probatorie.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței civile nr. 213 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM