ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3987/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3987/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.P.

SRL a solicitat,în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr. 15662 din 27 iulie 2010 și a

Procesului-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010, emise de aceasta din

urmă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia atacată s-a reținut

ca unic argument de recuperare a debitului oferta suport, pretins a fi fictivă,

depusă de către firma B. SRL, însă în sarcina sa nu se poate reține niciuna

dintre infracțiunile prevăzute în secțiunea 4

1

a Legii nr. 78/2000,

în Codul penal sau în alte legi speciale.

Arată reclamanta că

pârâta avea obligația să facă investigații interne, însă a preluat, fără

verificare, informarea OLAF, care, în ceea ce o privește, se bazează numai pe

prezumția de complicitate la oferta fictivă, contrar dispozițiilor art. 9 alin.

(4) din Regulamentul nr. 1.073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului

European privind investigațiile OLAF.

Reclamanta susține că

această prezumție nu poate fi reținută, întrucât din ofertele prezentate cele

trei firme selectate, dintre care două aveau sedii în Italia și una în

Germania, nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia existenței

unei oferte fictive.

În fine, reclamanta a

precizat că echipamentele livrate de către firma T.C. SRL sunt noi, iar plata

s-a făcut prin bancă pentru suma de 600.000, restul de 70.000 RON rămânând în

contul SAPARD.

Pârâta, prin

întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând

că, potrivit art. 7 din Secțiunea C (Prevederi generale) a Legii nr. 316/2001,

în cazul în care se suspectează sau se dovedește eșecul unui beneficiar în ceea

ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercările

de a obține de la agenția SAPARD plăți pentru care nu are nici un drept,

România va urmări orice asemenea eșecuri și încercări, conform procedurilor

naționale legale, într-un mod nu mai puțin riguros decât în cazurile în care

sunt implicate fonduri publice naționale.

Mai arată că OLAF,

din analiza documentelor obținute de Garda Financiară Italiană în timpul controlului

la T.C. SRL, a reținut că între SC R.P. SRL și compania T.C. SRL au avut loc o

serie de schimburi, iar compania a câștigat contractul de furnizare de bunuri

după data de 24 octombrie 2006, dată când a avut loc selecția de oferte.

De altfel, există

suficiente dovezi că SC R.P. SRL a prezentat o ofertă supraevaluată și o

factură pentru suma de 670.000 Euro de la SC T.C. SRL către Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în sprijinul cererii sale SAPARD, dar în

realitate a plătit doar 600.000 Euro pentru linia de dozare, închidere și

sterilizare conserve din carne, că din informațiile obținute din email-ul din

data de 05 februarie 2007 rezultă suspiciunea că o parte din echipamentele

livrate au fost second-hand și că oferta de la compania italiană B. SRL nu

poate fi privită ca transmisă independent, deoarece a fost o ofertă suport și a

fost elaborată la sediul firmei T.C. SRL, iar solicitantul SAPARD, SC R.P. SRL

sau reprezentantul său legal în România, erau în cunoștință de cauză și au participat

la această neregulă, motiv pentru care a recomandat demararea procedurii

administrative de recuperare a tuturor fondurilor decontate în cadrul acestui

proiect .

Contestația formulată

de către reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 10768 din 31

mai 2010, a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin Decizia nr. 13324 din 28 iunie 2010,

care a fost atacată în contencios fiscal de către reclamantă.

instanțe

Prin Sentința nr. 213

din 6 iulie 2011, Curea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC ”R.P.” SRL în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

și în consecință, a anulat Decizia nr. 15662 din 27 iulie 2010 și

Procesul-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010 emise de către pârâta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța

soluția, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

situația de fapt și de drept, instanța a constatat că între Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta Agenție SAPARD), în calitate de

autoritate contractantă, și reclamanta SC R.P. SRL, în calitate de beneficiar,

s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C11020165200036, având ca obiect

acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului

intitulat „Extindere și modernizare fabrică de conserve din carne”.

Valoarea totală

eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile este

estimată la 4.759.646 RON, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 2.379.823 RON,

echivalentă cu maxim50 % din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Mai reține instanța

că pârâta a constatat că, în ceea ce privește varianta în limba engleză a

contractului, paginile 8 și 9 din contract au fost depuse în 2 exemplare, în

primul exemplar valoarea contractului fiind de 670.000 Euro, în timp ce în al

doilea exemplar valoarea acestuia este de 600.000 Euro.

Pentru achiziția

echipamentelor furnizate de SC T.C. SRL, în baza Contractul nr. E06-107XREVI

din 10 noiembrie 2006, reclamanta a prezentat în tranșa de plată a IV-a factură

nr. 189-2007 din 15 noiembrie 2007 în valoare de 600.000 Euro, sumă achitată de

către reclamantă, prin BCR Hunedoara, cu dispozițiile de plată externe din 13

martie 2006, 19 iunie 2007, 25 iulie 2007, 31 iulie 2007, 09 noiembrie 2007.

Cheltuielile

eligibile acceptate la plată de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit sunt în sumă totală de 2.156.808,73 RON și au fost decontate în

cadrul tranșelor de plată I (123.287,03 RON), II (480.125,65 RON), III

(459.302,41 RON ) și IV (1.094.093,64 RON).

Instanța a reținut,

din enunțarea obligațiilor contractuale, că, într-adevăr, reclamanta avea

responsabilitatea implementării proiectului în concordanță cu prevederile

legale și contractuale asumate, acesta fiind datoare să adopte o conduită de

natură a evita conflictul de interese și de a informa autoritatea contractantă

despre orice situație care ar putea genera un astfel de conflict, sancțiunea

nerespectării acestei obligații fiind declararea cheltuielii ca neeligibilă

pentru sprijinul comunitar SAPARD.

Aspectele evocate de

către pârâtă prin procesul-verbal contestat, nu fundamentează însă măsura

dispusă, în lipsa oricăror dovezi că reclamanta sau reprezentantul său ar fi

avut cunoștință despre existența unui conflict de interese între cele două

societăți ofertante și în condițiile în care, în actele emise de către Camera

de Comerț Industrie, Artizanat și Agricultură din Parma, nu există suficiente

temeiuri pentru a considera că reclamanta sau reprezentantul său legal ar fi

nesocotit această obligație.

De asemenea, reține

instanța, nu se poate considera că reclamanta ar fi prezentat în sprijinul

cererii sale SAPARD o ofertă supraevaluată și o factură pentru suma de 670.000

Euro dar în realitate ar fi plătit doar 600.00 Euro pentru linia de dozare,

închidere și sterilizare conserve din carne.

În ceea ce privește

suspiciunea că reclamantei i s-ar fi livrat echipament second-hand,instanța a

constatat că aceasta este înlăturată de concluziile raportului de expertiză

tehnică efectuat în cauză, prin care se atestă că reclamantei i s-a livrat

echipament nou, astfel că nici sub acest aspect nu se reține în sarcina

reclamantei nerespectarea prevederilor Contractului de finanțare nr.

C11020165200036.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru

motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

După o amplă expunere

a procedurii administrative derulate în cauză și a temeiurilor de drept pe care

le consideră aplicabile, recurenta-pârâtă a arătat că sentința a fost

pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii, instanța reținând

eronat că autoritatea emitentă nu a demonstrat intenția beneficiarului, ca

element constitutiv al fraudei, așa cum este definită în legislația națională

și europeană.

Recurenta-pârâtă a

arătat că beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea

condițiilor de solicitare și acordare a finanțării SAPARD și trebuie să se

asigure că proiectul este implementat în condiții de corectitudine. Or, în

speță, s-a demonstrat că intimata-reclamantă a prezentat, în dosarul de

achiziție, o ofertă - suport cu unicul scop de susținere a selecției ofertei SC

T.C. SRL, faptă considerată de OLAF ca fiind o abatere care atrage recuperarea

în totalitate a avantajelor obținute.

Explicând raportul

dintre autoritatea națională și OLAF, recurenta-pârâtă a arătat că Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitatea sa de autoritate

contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele

Comunității Europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația

de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a

dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială

și în clauzele contractului de finanțare, oricând, pe întreaga durată de

valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului -

care se poate extinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de

monitorizare, conform art. 2 din contactul-cadru de finanțare), aspect cunoscut

și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare. Prin urmare,

recurenta-pârâtă și-a însușit în mod integral constatările Oficiului European

de Luptă Antifraudă, luând în considerare și prevederile art. 11 alin. (2) din

O.G. nr. 79/2003, în temeiul cărora îi incumbă obligația verificării

sesizărilor provenite din interiorul și exteriorul autorității, inclusiv a

celor cuprinse în rapoartele de control ale instituțiilor cu atribuții de

control al obținerii, derulării și utilizării fondurilor comunitare, precum și

a fondurilor de cofinanțare aferente.

De asemenea,

recurenta-pârâtă a arătat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr.

2988/1995, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept

comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic care

poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate

de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse

proprii colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli

nejustificate.

Și dispozițiile art.

2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 definesc neregula ca fiind orice abatere de la

legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale

naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor

angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții care prejudiciază

bugetul Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta în numele

ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o

cheltuială necuvenită, iar potrivit art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, fraudă

reprezintă orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea,

utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general

al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în

numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, încriminată

prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi speciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din Regulamentul nr. 2988/1995, abaterile intenționate sau cele săvârșite

din neglijență pot atrage sancțiunea administrativă a retragerii totale sau parțiale

a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a

beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv.

Recurenta-pârâtă a

conchis că prezentarea de către beneficiar a unor oferte supraevaluate

reprezintă o neregulă, pentru că încalcă principiul liberei concurențe, al

transparenței și al eficienței utilizării fondurilor, prevăzut în pct. 1,

parag. 5 din Cap. I - Prevederi Generale din Anexa IV - instrucțiuni de

achiziții - din contractul de finanțare, precum și dispozițiile art. 4 -

Eligibilitatea cheltuielilor din sancțiunea B - managementul, monitorizarea și

evaluarea programului.

Prin urmare,

indiferent dacă organele de cercetare penală rețin că s-a săvârșit sau nu o

infracțiune, autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare,

sesizată cu abateri de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de

lege într-o astfel de situație.

Cu referire la

concluziile raportului de expertiză însușite de instanța de fond,

recurenta-pârâtă a arătat că, față de neregulile stabilite prin Procesul-verbal

nr. 10.768 din 31 mai 2010, emis ca urmare a constatărilor OLAF, faptul că

echipamentele ar putea corespunde celor solicitate în cererea de ofertă nu

prezintă nici o relevanță.

intimatei și procedura derulată în recurs

SC R.P. SRL a depus

la dosar o întâmpinare prin care a arătat, în esență, că în contextul în care

OLAF nu a făcut nici un fel de verificări în România, iar autoritatea

națională, la rândul său, nu a verificat investiția finalizată și nu i-a adus

la cunoștință acuzele formulate de OLAF, nu există elemente probatorii care să

demonstreze că intimata-reclamantă a participat la comiterea neregulilor sau

cel puțin era în cunoștință de cauză în privința ofertei suport, iar bugetul nu

a fost afectat, pentru că prețul a fost micșorat în mod corespunzător.

În recurs a fost

administrată proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., în cadrul

căreia recurenta-pârâtă a depus la dosar un punct de vedere al Departamentului

pentru Lupta Antifraudă (DLAF) din cadrul Guvernului României, transmis cu

Adresa nr. 7/147/C.D. din data de 14 martie 2011 precum și Adresa nr. D/004352

din 06 mai 2010 a Oficiului de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene (OLAF).

De asemenea, a fost

atașată practică judiciară.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei, precum și de

înscrisurile noi aflate la dosarul de recurs, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

și de drept relevante

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă cuprinsă în pct. I.1. al prezentei decizii,

intimata-reclamantă, beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile

Programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

SAPARD, a contestat Procesul-verbal de constatare nr. 10768 din 31 mai 2010 și

decizia de soluționare a contestației administrative nr. 15.662 din 27 iulie

2010, prin care, în urma unui control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003, i-a

fost impusă obligația de restituire a ajutorului financiar nerambursabil

acordat în temeiul contractului de finanțare, pentru procurarea unor

echipamente necesare în vederea realizării proiectului intitulat „Extindere și

modernizare fabrică de conserve din carne”.

Mai exact, conform

capitolului 11 din procesul-verbal de constatare, recurenta-pârâtă a stabilit

că SC R.P. SRL datorează suma totală de 2.156,808,73 RON din care 75%

(1.617.606,55 RON) către bugetul Uniunii Europene și 25% (539.202,18 RON) către

bugetul public național.

În esență, în sarcina

intimatei-reclamante s-au reținut următoarele nereguli:

- firma SC R.P. SRL a

transmis o ofertă supraevaluată și o factură pentru o sumă de 670.000 Euro de

la T.C. SRL către APDRP în sprijinul cererii sale către SAPARD când, în

realitate, a plătit doar suma de 600.000 Euro pentru linia de îmbidonare,

- din informațiile

obținute din email-ul din data de 05 februarie 2007 rezultă suspiciunea că o

parte dintre echipamentele livrate au fost second-hand,

- oferta de la

compania italiană B. SRL, care a fost folosită de compania SC R.P. SRL în

sprijinul cererii sale SAPARD, nu poate fi privită ca transmisă independent,

deoarece a fost o „ofertă suport" și a fost elaborată la sediul firmei

T.C. SRL.

Prin motivele de

recurs, recurenta - pârâtă tinde, pe de o parte, la formarea convingerii

instanței că aspectele constatate în raportul OLAF, pe care procesul-verbal

întocmit de autoritatea națională s-a fondat în totalitate, furnizează

suficiente elemente probatorii pentru demonstrarea faptei culpabile a

intimatei-reclamante și, pe de altă parte, că existența abaterii sau neregulii

presupune implicit, cel puțin ca potențialitate, existența unui prejudiciu adus

bugetului Uniunii Europene.

Acest punct de vedere

nu poate fi însușit de instanța de control judiciar, care constată, dimpotrivă,

că soluția judecătorului fondului reflectă analiza riguroasă a tuturor

elementelor de fapt și de drept ale litigiului și aplicarea adecvată a normelor

naționale și europene incidente la situația de fapt particulară supusă

evaluării.

Astfel, în cauză nu

s-a contestat faptul că, în final, intimata-reclamantă a achitat pentru

echipamentele achiziționate de la furnizorul SC T.C. SRL suma de 600.000 Euro,

diferența de 70.000 Euro, față de suma inclusă în oferta inițială, cu privire

la care au existat suspiciunile semnalate în raportul OLAF, nemaifiind plătită,

pentru că intimata nu a acceptat achiziționarea unor echipamente second-hand .

Această situație de

fapt este confirmată atât de raportul de expertiză depus în dosarul de fond, în

care s-a reținut că toate echipamentele achiziționate în mod efectiv erau noi,

cât și prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 20 mai 2010

a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial

Alba, în care s-a reținut, printre altele, că beneficiarul nu a acceptat

achiziționarea utilajului tip H. pentru umplerea conservelor, propus de T.C.

Italia, pe motiv că era second-hand , iar achiziționarea utilajului din surse

proprii nu a fost acceptată, întrucât prețul ar fi fost prea mare.

Așa cum a afirmat, de

altfel, în cuprinsul motivelor de recurs, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit și-a însușit integral constatările OLAF, în care suspiciunea

de fraudă și implicarea intimatei-reclamante erau deduse, în principal, din

compararea formală a ofertei inițiale, considerată supraevaluată, cu suma

solicitată și decontată în final, fără a verifica punctual modul în care s-a

derulat proiectul, motivele pentru care prețul inițial de 670.000 Euro a fost

redus la 600.000 Euro, atitudinea subiectivă a beneficiarului în succesiunea

operațiunilor și dacă toate aceste elemente, privite în ansamblu, erau în

măsură să contureze, prin ele însele, un risc de afectare a bugetului public.

Existența sau

inexistența impactului financiar este obligatoriu de luat în considerare în

procesul decizional, în condițiile în care pct. 5 A 13 1b din Secțiunea F a

acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia

Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și

completările ulterioare, are următorul conținut: „Neregularitatea înseamnă

orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea

sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de

prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de

cheltuială”.

Aceeași condiție,

referitoare la prejudicierea bugetului Uniunii Europene și a bugetelor din care

provine cofinanțarea aferentă, se regăsește și în definiția neregulii din legea

națională sub imperiul căreia s-au efectuat verificările [art. 2 lit. a) din

O.G. nr. 79/2003], citată mai sus.

Faptul că OLAF

constatase anumite fapte legate, în principal, de conduita ofertanților și

consemnase unele suspiciuni implicând-o pe intimata-reclamantă nu exonera

autoritățile române de obligația de a verifica efectiv sesizările, cu

respectarea exigențelor unei bune administrări, în condițiile în care,

consacrând admisibilitatea, ca probă în fața autorităților instanțelor

naționale, a constatărilor OLAF, Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 nu le conferă

un caracter absolut, de neînlăturat; dimpotrivă, conform tezei finale a art. 9

alin. (2) din Regulament, acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca

și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de inspectorii

autorităților naționale, având aceeași valoare probatorie.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

împotriva Sentinței civile nr. 213 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM