ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 452/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 452/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA a

chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, a procesului-verbal încheiat de către pârâtă la

data de 29 iunie 2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei;

- anularea procesului-verbal

încheiat de pârâtă la data de 29 iunie 2010 și a deciziei nr. 16409 din 05 august

2010;

- obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că între reclamantă și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit s-a derulat contractul cadru din 11 august 2005 având ca obiect modernizarea

clădirilor și retehnologizarea Fabricii de conserve și preparate S. din Mediaș,

în temeiul căruia reclamanta a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în sumă

de 6.964.760,54 RON.

La recomandarea O.L.A.F.,

prin procesul-verbal încheiat la data de 29 iunie 2010, pârâta a obligat-o pe reclamantă

să restituie suma de 6.964.760,54 RON. Acest proces-verbal a fost contestat de către

reclamantă, însă atât contestația, cât și cererea de suspendare a executării procesului-verbal

au fost respinse cu o motivare neconvingătoare.

Reclamanta a afirmat că

decizia prin care s-a soluționat contestația este în totalitate nefondată, iar actul

administrativ fiscal și concluziile verificării, întemeiate pe cele două rapoarte

comunicate de către O.L.A.F., nu reflectă situația reală a modului în care au fost

îndeplinite procedurile de alegere a ofertelor.

Totodată, aceasta a susținut

că, față de gravele erori existente în cele două rapoarte, în conformitate cu prevederile

H.G. nr. 1306/2007 de aplicare a O.G. nr. 79/2003, pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit avea îndatorirea de a o convoca la sediul său

pentru a dovedi cu probe pertinente și concludente corectitudinea sa în alegerea

ofertanților și buna-credință în folosirea fondurilor europene.

În acest sens, cu referire

la controlul efectuat la sediul companiei C.E.R., reclamanta a susținut că ar fi

trebuit să fie convocată pentru a dovedi prin facturi costurile reale ale tranzacției

și faptul că la compania C.E.R. dintr-o eroare de dactilografiere costul unei piese

a fost trecut 85.000 euro; cu referire la controlul efectuat la sediul companiei

SC T.C. SRL, reclamanta a precizat că ar fi trebuit să fie convocată pentru a prezenta

lămuriri în ceea ce privește efortul său de a se documenta pe teren asupra prețurilor

de achiziție a utilajelor care o interesau pentru a putea încadra costurile programului

de tehnologizare în bugetul de care dispunea.

Relativ la pretinsele

nereguli care ar fi viciat procedura de licitație, reclamanta a susținut că, potrivit

principiilor legislației europene, sarcina de a face dovada unei „nereguli”, a unei

„fraude”, a manipulării ofertelor și a conflictelor de interese revine O.L.A.F.

și că, în conformitate cu prevederile art. 4 și 5 din Regulamentul nr. 2988/1995,

doar acțiunile cu intenție atrag sancțiuni administrative care să impună recuperarea

totală a sumelor acordate, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) lit. c) din acest

regulament.

În final, reclamanta a

conchis că pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a încălcat

principii fundamentale de drept, efectuând anchete fără ca reclamanta să aibă cunoștință

de ele și punând-o astfel în imposibilitate de a se apăra și de a aduce dovezi împotriva

datelor cuprinse în cele două rapoarte.

Pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii, arătând că emiterea procesului-verbal de constatare din 29 iunie 2010

s-a făcut de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca urmare

a încălcării de către reclamantă a dispozițiilor din contractul de furnizare și

implicit a nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului Măsura 1.1. - Îmbunătățirea

prelucrării și marketingul produselor agricole și piscicole, prevederi avute în

vedere de către beneficiar și impuse acestuia încă de la întocmirea cererii de finanțare

și a documentelor aferente acesteia.

Nerespectarea clauzelor

contractuale de finanțare de către reclamantă a fost semnalată de către O.L.A.F.,

organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice

ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror activități

legale care ar putea afecta bugetul comunitar, care a recomandat recuperarea integrală

a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Referitor la cererea de

suspendare a executării procesului-verbal, s-a învederat că nu s-a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor cumulative de suspendare a actelor administrative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta nejustificând sub nici o

formă existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.

Pârâta s-a apărat și cu

privire la criticile de nelegalitate a actului administrativ, aduse de reclamanta,

precizând faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.

79/2003, în special a celor cuprinse în art. 11

1

alin. (7) și a H.G.

nr. 1306/2007, cât și a O.G. nr. 92/2003, precum și a clauzelor contractului de

furnizare și a anexelor acestui contract și că reclamantei i s-a respectat dreptul

la apărare, în conformitate cu prevederile art. 177 din O.G. nr. 92/2003, contestația

acesteia fiind soluționată de către experți ai Direcției de Control și Antifraudă

din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin decizia

nr. 18159 din 30 august 2010.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 240/F/CA din 14

octombrie 2010 a respins cererea formulată de către reclamanta SC S. SA, în contradictoriu

cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, potrivit art.

15 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ

unilateral mai poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute

la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte a actului atacat, iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente.

Art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004 definește cazul justificat ca fiind împrejurările legate de starea

de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, în timp ce art. 2 lit. j) din același act normativ

definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau

a unui serviciu public.

Din prevederile art. 15

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 cu raportare la prevederile art. 2 lit.

t) din aceeași lege, rezultă că suspendarea executării actului administrativ se

poate dispune în condițiile în care există o îndoială asupra legalității actului,

o aparență de nelegalitate ce atestă un caz bine justificat și se dovedește un prejudiciu

material viitor, prejudiciu ce relevă paguba iminentă, condiții ce se cer a fi cumulativ

îndeplinite.

Cu toate că este îndeplinită

condiția pagubei iminente, din actele dosarului rezultând că, în raport cu situația

financiară a societății reclamantei, suma stabilită a se restitui este semnificativă,

ceea ce conduce la perturbarea activității reclamantei, totuși, în cauză, nu este

îndeplinită condiția unui caz bine justificat.

Susținerile reclamantei

referitoare la nesocotirea de către pârâtă a obligației de a o convoca pentru a

dovedi cu dovezi pertinente și concludente corectitudinea sa în alegerea ofertanților

și buna-credință în folosirea fondurilor europene, nu sunt de natură sa. creeze

o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Aceasta deoarece, așa

cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 316/2001, în cazul în care se

suspectează sau se dovedesc eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea

obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la Agenția

S.A.P.A.R.D. plăți pentru care nu are nici un drept, România va urmări orice asemenea

eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale legale, într-un mod nu mai

puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naționale.

Or, dispozițiile art.

9 din O.G. nr. 92/2003 permit, în anumite cazuri, ca reprezentanții firmei controlate

să nu mai fie ascultați.

În plus, dispozițiile

art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007 prevăd pentru autoritățile competente în

gestionarea fondurilor comunitare, în cazuri justificate, posibilitatea de a decide

ca acțiunile de verificare declanșate ca urmare a unor sesizări să nu se comunice

structurii supuse verificării.

Încadrarea reclamantei

în unul dintre cazurile prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 92/2003 sau existența unui

caz justificat în sensul art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007 nu poate fi analizată

cu ocazia soluționării cererii de suspendare deoarece implică o analiză aprofundată

a situației de fapt și nu doar o examinare sumară, permisă de dispozițiile art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanța a mai reținut

și faptul ca, atât prin contestația formulată împotriva procesului verbal, cât și

prin acțiunea în contencios reclamanta are posibilitatea să prezinte acele apărări

pe care le-ar găsi pertinente și concludente pentru a demonstra corectitudinea și

buna-credință în folosirea fondurilor europene.

Însă, în condițiile în

care, potrivit dispozițiilor art. 9 parag. 2 din Regulamentul nr. 1073 din 25 mai

1999, rapoartele redactate de către O.L.A.F. și al căror conținut a fundamentat

starea de fapt reținută de către pârâtă în procesul-verbal constituie probe în procedurile

administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se

dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative

elaborate de inspectorii naționali, iar reclamanta nu a prezentat dovezi în sprijinul

celor afirmate prin acțiune, în cauză nu se pot reține împrejurări care să creeze

o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ și care astfel să ducă

la răsturnarea prezumției de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul

verbal.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive:

În mod greșit, instanța

de fond a reținut că în speță nu este întrunită condiția „cazului bine-justificat”

prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ,

reclamanta argumentând că există serioase dubii asupra legalității și temeiniciei

actului administrativ-fiscal, întrucât nu s-a procedat la convocarea și ascultarea

reprezentanților societății, conform art. 2 alin. (3) din Normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 1306/2007 de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul fondurilor

comunitare A.P.D.R.P. Procesul-verbal de constatare conține erori evidente, fiind

încheiat de pârâtă până efectuarea unor verificări proprii, ci în baza unei simple

scrisori de recomandare a O.L.A.F.

În mod nelegal nu s-a

reținut existența, în cauză, a condiției pagubei iminente, obligația executorie

fiind în cuantum de 6.964.760,54 RON, iar plata acesteia ar însemna lichidarea societății.

În drept, recurenta a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din

punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „În cazuri bine-justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente […] persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral […]”.

Totodată, potrivit

art. 2 lit. t) din aceeași lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările

legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ”, iar potrivit lit. ș) din același

articol, paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau

a unui serviciu public”.

Instanța de fond a făcut

o greșită aplicare a acestor dispoziții legale la situația de fapt existentă în

speță, având în vedere împrejurările semnalate de reclamantă, respectiv:

- lipsa convocării și

ascultării reprezentanților societății cu privire la aspectele reținute în procesul-verbal,

obligație prevăzută de art. 2 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1306/2007 de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul fondurilor comunitare;

- existența unei erori

de dactilografiere evidente în evidențele de la firma C.E.R., în legătură cu costul

unei singure piese care a fost trecut ca fiind de 85.000 euro, în condițiile în

care costul total al pieselor este corect, nefiind justificată eventuala falsificare

a costului unei singure piese.

Inexistența unor verificări

proprii efectuate de pârâtă și neanalizarea, cu ocazia soluționării contestației

depuse de reclamantă, a apărărilor acesteia.

Înalta Curte constată

că aceste aspecte impun suspendarea temporară a actului administrativ, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare, deoarece se creează o îndoială serioasă asupra

legalității și temeiniciei actului administrativ.

Nu poate fi reținut de

plano apărarea intimatei-pârâte în sensul că ascultarea reprezentanților societății

nu este obligatorie în toate situațiile, deoarece principiul consacrat de C. proc.

fisc. și transpus inclusiv de normele de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul

fondurilor comunitare este acela al convocării și ascultării persoanei (fizice sau

juridice) controlate.

În ceea ce privește executarea

sumei de 6.964.760,54 RON, aceasta reprezintă o „pagubă iminentă”, în sensul că

este de natură să blocheze definitiv activitatea societății, prin imposibilitatea

respectării contractelor în derulare (contracte de credit, contracte de leasing,

contracte de furnizare).

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că în speță sunt întrunite condițiile art. 14

alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării

actului administrativ, iar în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

recursul va fi admis, modificându-se sentința instanței de fond în sensul admiterii

cererii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC S. SA Mediaș împotriva sentinței civile nr. 240/F/CA din 14 octombrie 2010

a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată

în sensul că admite cererea formulată de SC S. SA și dispune suspendarea executării

procesului-verbal din 29 iunie 2010 încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit până la soluționarea irevocabilă a litigiului cu nr. dosar 1271.1/57/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2011.