ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta SC R.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 31 mai 2010 întocmit de pârâtă, până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în Dosarul nr. 1115/57/2010 al acestei instanțe. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în sumă de 2.379.823 RON, pentru realizarea proiectului de investiție „Extindere și modernizare fabrică de conserve din carne”, proiectul fiind finalizat, furnizorului din Italia fiindu-i achitată de către pârâtă suma de 600.000 euro, cu o economie de 70.000 euro față de costurile stabilite inițial.

Prin procesul-verbal contestat, s-a dispus, de către reprezentanții pârâtei, recuperarea sumei de 2.156.808 RON reprezentând fondurile nerambursabile acordate, sub pretextul că oferta făcută de către o firmă italiană ar fi fost numai formală și că ar exista suspiciuni privind livrarea de echipamente second hand, reclamanta arătând că aceste constatări nu au suport real. A mai susținut reclamanta că există elemente care confirmă că aparent actul administrativ contestat este abuziv, iar executarea acestuia ar atrage falimentul său cu consecința pierderii locului de muncă a zeci de salariați.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. nr. 274/F/CA din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 31 mai 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios fiscal ce face obiectul Dosarului nr. 1115/57/2010 al Curții de Apel Alba Iulia, obligând pârâta și la plata sumei de 10,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul cadru din 20 decembrie 2006, pârâta A.P.D.R.P. s-a angajat să acorde reclamantei SC R.P.

SRL o finanțare nerambursabilă de maxim 2.379.823 RON reprezentând echivalentul a 50% din valoarea eligibilă a Proiectului de „Extindere și modernizare fabrică de conserve din carne, în concordanță cu directivele Uniunii Europene, județul Hunedoara”, proiect în prezent finalizat, plățile pentru achiziționarea liniei de dozare, închidere și sterilizare conserve de la furnizorul SC T.C. SRL, în temeiul contractului din 10 noiembrie 2006, în cuantum de 600.000 euro, fiind efectuate în totalitate. Cheltuielile eligibile acceptate la plată de către pârâtă în sumă totală de 2.156.808,73 RON aferente contractului au fost decontate în patru tranșe, suma încadrându-se în limita liniei bugetare aprobate.

În urma controalelor efectuate în Italia, pentru verificarea ofertelor de furnizare echipamente de către companii italiene, prezentate de către societăți românești în sprijinul cererilor SAPARD, OLAF a recomandat pârâtei, în calitate de autoritate contractantă, în numele Comunității Europene și a Statului Român, demararea procedurii administrative de recuperare de la reclamantă a fondurilor decontate în cadrul acestui proiect, considerându-se că există suficiente dovezi că s-a produs o neregulă gravă, respectiv, prezentarea de documente false în cadrul procedurii de selecție de oferte. Pârâta și-a însușit constatările OLAF privind prezentarea de către reclamantă a unei oferte supraevaluate și a unei facturi pentru suma de 670.000 euro de la SC T.C.

SRL către Agenție în sprijinul cererii sale, în realitate plătindu-se doar 600.000 euro pentru linia de dozare, închidere și sterilizare conserve, din e-mail-ul scris de un angajat al firmei furnizoare la 5 februarie 2007 despre un contract revizuit cu deducere de preț rezultând suspiciunea că o parte din echipamentele livrate au fost second-hand. De asemenea, s-a avut în vedere că OLAF are convingerea că reclamanta sau reprezentantul său legal au cunoștință despre împrejurarea că oferta transmisă de SC B. SRL, societate italiană participantă la selecția de oferte, nu a fost transmisă în mod independent, deoarece a fost o ofertă suport elaborată la sediul firmei SC T.C. SRL, aspect ce a fost apreciat ca reprezentând o încălcare gravă referitoare la „conflictul de interese”, fiind încălcate prevederile Contractului de finanțare, respectiv, art. 1 alin. (2) din anexa 1, pct. 1 parag.

2 din Cap. I, pct. 1 parag. 5 din Cap. I, art. 4, anexa 4, art. 4 din Secțiunea B din Legea nr. 316/2001 și art. 4 din anexa I din contractul cadru. Ca urmare, prin procesul-verbal de constatare din 31 mai 2010, întocmit de către pârâtă s-a dispus rambursarea de către reclamantă a sumei de 2.156.808,73 RON. Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, consemnând că reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva actului a cărui suspendare o cere și depus și cauțiunea solicitată. Examinând sumar înscrisurile dosarului, instanța de fond a reținut, raportat la conținutul contractului din 10 noiembrie 2006 încheiat între reclamantă cu SC T.C.

SRL, a actului adițional la acest contract, precum și cu privire la facturile emise de furnizor, că valoarea totală a acestui contract de 600.000 euro a fost, în fapt, solicitată la decontare autorității contractante, reclamanta nebeneficiind de diferența de 70.000 euro inclusă în oferta inițială a ofertantului câștigător. A mai arătat prima instanță că nici existența unor echipamente second-hand nu a fost constatată la sediul societății reclamante, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 18 mai 2010 în Dosarul nr. 33/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Prin rezoluția din 20 mai 2010 a Procurorului Șef al acestui serviciu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul reclamantei cercetat sub aspectul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al comunității europene.

Având în vedere declarațiile ofertanților participanți la procedura de achiziție organizată de reclamantă, inclusiv a SC B. SRL, cu privire la inexistența unor conflicte de interese sau de altă natură cu ceilalți candidați sau alte părți implicate în procedura de ofertare, în momentul depunerii ofertelor, ca și neindicarea de către OLAF sau de către pârâtă a vreunei dovezi privind cunoașterea de către reclamantă despre împrejurarea că oferta transmisă de SC B. SRL, societate italiană participantă la selecția de oferte, nu a fost transmisă în mod independent, cu excepția unor suspiciuni despre vreo neregulă în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, instanța de fond a apreciat că este întrunită condiția existenței cazului bine justificat, din împrejurările cauzei rezultând indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului contestat.

A mai concluzionat prima instanță că ansamblul circumstanțelor speței atestă, totodată și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și specificul activității societății reclamante, executarea silită care a fost declanșată putând determina afectarea activului societății și cu preponderență a lichidităților, de natură a cauza inclusiv starea de insolvență a societății. 3. Recursul declarat de A.P.D.R.P. Împotriva acestei sentințe a făcut recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a redactat un amplu memoriu de recurs (17 pagini) în care a expus detaliat întregul istoric al cauzei, situația de fapt, precum și dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte remarcă însă caracterul nesistematizat și nestructurat al recursului, care nu conține decât izolat referiri concrete la soluția primei instanțe. Cu toate acestea, Înalta Curte decelează următoarele critici: 3.1. Sentința este nemotivată Recurenta susține că sentința atacată nu cuprinde motive corespunzătoare art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În opinia sa, considerentele sentinței privesc în mare măsură fondul cauzei dar instanța nu avea competența să se pronunțe asupra acestuia. 3.2. Nu s-a probat existența cazului bine justificat La acest punct recurenta arată că prezumția de legalitate a actului administrativ a fost înlăturată fără a se observa valoarea probatorie a raportului OLAF, în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, respectiv art. 3, art. 9 și art. 10 alin. (1). De asemenea s-a ignorat împrejurarea că la emiterea actului administrativ au fost respectate prevederile O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, în special a celor cuprinse în art. 11 1 alin. (7), precum și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007. 3.3. Nu s-au prezentat dovezi în privința pagubei iminente Recurenta afirmă că din actele de la dosar nu rezultă că prin executarea actului administrativ societatea comercială ar fi pusă în dificultate și nu s-a raportat debitul în discuție la cifra de afaceri a societății sau la fondul de salarii. 4. Apărările formulate de SC R.P. SRL Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 februarie 2011 intimata SC R.P.

SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, intimata a susținut că recurenta a emis actul administrativ fără nici un fel de verificări, presupunând fără temei că cele sesizate de OLAF referitor la caracterul formal al ofertei firmei italiene SC B. SRL îi erau cunoscute. Or, intimata arată că nu a știut despre aspectele invocate și a acționat cu bună credință, refuzând să achiziționeze echipamente second hand, achitând furnizorului numai suma de 600.000 RON, contravaloarea echipamentelor efectiv livrate. Referitor la paguba iminentă, intimata afirmă că în calitate de IMM cu numai câteva zeci de angajați și fără lichidități consistente, în caz de executare a procesului verbal nu ar mai putea plăti salariile și furnizorii de materie primă, precum și ratele și dobânzile la împrumutul făcut la B.C.R.

pentru acoperirea a 50% din valoarea proiectului „Extindere și modernizare fabrică de conserve”, în discuție. Intimata a atașat în probațiune, conform art. 305 C. proc. civ., înscrisuri referitoare la starea sa financiară, în copie, respectiv extras de cont din 28 ianuarie 2011, facturi emise de furnizori, fișe analitice, registrul de casă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării procesului verbal de constatare din data de 31 mai 2010 încheiat de recurenta-pârâtă A.P.D.R.P., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.

Prin acest act administrativ individual, respectiv Capitolul 11 – Cuantumul debitului datorat, recurenta a stabilit că SC R.P. SRL îi datorează suma totală de 2.156.808,73 RON, din care: - bugetul Uniunii Europene 75%, reprezintă 1.617.606,55 RON: - bugetul public național 25% reprezintă 539.202 RON, iar în Capitolul 12- Termen de plată a dispus ca creanța bugetară să se achite în condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de finanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007. Prima instanță, verificând condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și luând act de consemnarea cauțiunii în cuantum de 21.568 RON, a ajuns la concluzia că cererea de suspendare de față este fondată.

Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs, care, fără a antama fondul cauzei, constată că la dosar există dovezi consistente, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, iar în privința pagubei iminente, pe lângă argumentele Curții de apel sunt avute în vedere și înscrisurile depuse în probațiune în recurs, toate acestea justificând îndeplinirea celor două condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă, conform prevederilor art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004. Răspunzând în concret criticilor formulate de recurentă, instanța de recurs reține următoarele: 1.1. Referitor la motivarea hotărârii Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea efectivă a argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de argumentele relevante și nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția. Verificând susținerile recurentei, potrivit cărora instanța a analizat fondul cauzei iar nu cererea de suspendare a executării cu care era învestită, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de suport, întrucât la pagina a 5 a sentinței sunt examinate cele două condiții impuse de lege pentru acordarea suspendării.

În procedura sumară reglementată de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi tranșate aspectele de fond referitoare la legalitatea actului administrativ, însă pentru a lămuri elementele cerute de art. 2 lit. t) din lege pentru existența cazului bine justificat este obligatorie „pipăirea” fondului, fără de care nu este posibilă identificarea unor „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. 1.2. Referitor la cazul bine justificat În cauză nu se contestă împrejurarea că intimata societate comercială a achitat furnizorului SC T.C. SRL suma de 600.000 euro și că doar această sumă a fost decontată de la autoritatea contractantă.

Diferența de 70.000 euro, inclusă în oferta inițială a ofertantului câștigător, cu privire la care au existat suspiciunile semnalate în raportul OLAF, nu a mai fost plătită întrucât intimata nu a fost de acord cu achiziționarea unor echipamente second hand. Această situație de fapt este confirmată prin rezoluția din 20 mai 2010 a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul intimatei cercetat sub aspectul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene. Organul de urmărire penală a reținut că „T.C.

Italia a propus beneficiarului achiziționarea unui utilaj tip H., pentru umplerea conservelor, ofertă declinată, (…), pe motiv că utilajul era second hand, astfel că cheltuielile de achiziție nu ar fi fost eligibile în cadrul proiectului, iar achiziționarea utilajului independent de proiect, din surse proprii nu a fost acceptată (…) întrucât prețul era prea mare”. În acest context și în limitele procedurii de față, instanța Curții de apel a reținut în mod justificat că, aparent, actul administrativ atacat este nelegal, fiind fundamentat pe o situație de fapt care nu corespunde realității. Cât privește valoarea probatorie a raportului OLAF, acesta este situat, potrivit art. 3, 9 și 10 alin. (1) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1073/1999, pe același plan cu rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali.

Așa fiind, constatările organismului european în privința neregulilor identificate la societățile comerciale italiene SC B. SRL și SC T.C. SRL trebuie coroborate cu elemente probatorii care să demonstreze că intimata-reclamantă a participat la comiterea acestora sau cel puțin era în cunoștință de cauză. Or, cum s-a arătat anterior, la o examinare sumară a probelor administrate se constată îndeplinirea condiției cazului bine justificat. 1.3. Referitor la paguba iminentă Și în această privință soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică. Într-adevăr, executarea debitului în litigiu ar conduce societatea intimată într-o situație financiară dificilă, întrucât potrivit înscrisurilor prezentate în probațiune în recurs are restanțe în achitarea creditului la B.C.R.

„pentru echipamente program SAPARD”, ca și în privința plății furnizorilor săi de materii prime. În plus, după cum bine a punctat intimata în întâmpinarea formulată în recurs, prin procesul verbal de sechestru din 29 octombrie 2010 întocmit de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Hunedoara i s-au indisponibilizat bunuri imobile până la concurența sumei de 2.202.101,71 RON, neexistând riscul înstrăinării acestora și prin urmare, nici riscul de a nu se putea recupera ajutorul financiar în discuție în eventualitatea pierderii procesului de fond. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ. și art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 274/F/CA din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.