ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea la data de 02 martie 2011, reclamanta SC A. SRL a

solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 18 din 3 ianuarie 2011 privind

debitul de 5.204.739,80 lei și obligațiile de plată accesorii stabilite prin

Procesul - verbal de constatare din 8 noiembrie 2010 emise de pârâta A.P.D.R.P.

București până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului

administrativ.

În motivarea

acțiunii sale reclamanta a arătat că prin Procesul - verbal de constatare din 8

noiembrie 2010 s-a stabilit în sarcina sa un debit de 5.204.739,80 lei și

obligațiile de plată accesorii reprezentând valoarea integrală a finanțării

nerambursabile conform contractului de finanțare CI 10203663200091 din 21 iunie

2007, pentru nereguli comise intenționat care au afectat procedura de achiziții

pentru echipamente de procesare și ambalare a produselor din carne la proiectul

finanțat din fonduri S. promovat de SC A. SRL.

Prin Decizia

nr. 18 din 3 ianuarie 2011 pârâta a respins contestația formulată împotriva

procesului verbal mai sus amintit.

A mai solicitat

suspendarea actului administrativ în baza prevederilor art. 14 alin. (1) teza a

Il-a din Legea nr. 554/2004 întrucât este vorba despre un caz bine justificat

și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar pârâta A.P.D.R.P. București a solicitat

respingerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ

reprezentant de Procesul - verbal de constatare nr. 24481 din 8 noiembrie 2010

menținut prin Decizia nr. 18 din 03 ianuarie 2011, ca neîntemeiată.

Prin sentința

nr. 89/ 2011-CA din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta

SC A. SRL, a dispus suspendarea executării actelor administrative reprezentate

de procesul verbal de constatare nr. 24.481 din 8 noiembrie 2010 și de Decizia

nr. 18 din 3 ianuarie 2011 emisă de pârâta A.P.D.R.P. până la soluționarea pe

fond a litigiului ce are ca obiect anularea acestora.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin actul

administrativ contestat, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în

valoare de 5.204.739,80 lei la care se adaugă accesorii conform legislației în

vigoare, aspect ce rezultă din capitolul 11 al procesului-verbal.

Pentru a se

stabili astfel, s-a reținut că reclamanta a încheiat cu Agenția S. contractul

cadru seria C nr. 10203663200091 din 21 iunie 2007 ce are ca obiect modernizare

și retehnologizare fabrica de produse din carne, 50 % din valoarea eligibilă de

10.734.000 lei a investiției fiind finanțare nerambursabilă, împrejurare față

de care pe parcursul derulării contractului au loc controale ale modului de

implementare a proiectului.

A mai reținut

instanța de fond că în urma controlului efectuat s-a tras concluzia că o serie

de documente folosite în sprijinul cererii de fonduri S. de către reclamantă

sunt false și dat fiind faptul că, deși neregulile sunt generate de către un

terț, respectiv SC D.P. SRL, prin prisma obligației reclamantei de a contacta

personal potențialii furnizori se prezumă că societatea reclamantă avea

cunoștință de neregulile comise.

S-a mai reținut

încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Anexa I - Prevederi generale,

paragrafului 1 Anexa IV, a art. 7 alin. (1) „dispoziții finale” din contractul

de finanțare și art. 4 Eligibilitatea cheltuielilor din Legea nr. 316/2001, clauze

și norme legale ce impun în sarcina beneficiarului fondurilor implementarea

proiectului cu profesionalism și în conformitate cu cele mai bune practici în

domeniul vizat.

Întrucât în

actul administrativ de constatare s-a reținut săvârșirea unor fapte grave cu

conotație penală ce impune prin prisma principiilor de drept penal respectarea

prezumției de nevinovăție și având în vedere necesitatea clarificării gradului

de implicare și a unor societăți terțe, instanța a apreciat că în speță este

îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Pe de altă

parte dată fiind natura măsurii dispuse care prin punerea sa în executare ar

produce efecte importante atât asupra altor raporturi juridice ce izvorăsc din

contractul de finanțare, cât și asupra propriilor angajați ai societății

reclamante, s-a constatat că este îndeplinită și cea de a doua condiție

respectiv cea a pagubei iminente.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta

A.P.D.R.P.

Analizând

lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 89/2011 - CA din 1 aprilie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a fost comunicată pârâtei A.P.D.R.P., la data de 9 iunie 2010,

astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a

hotărârii.

În conformitate

cu dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. civ.: „termenul de recurs este de 5

zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

Cum recursul a

fost depus prin poștă, la data de 16 mai 2011, astfel cum reiese din ștampila

aplicată pe plic, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul

legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de

situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va

respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 89/2011 - CA din 1

aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata sumei de 211 lei cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.