ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 02 martie 2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 18 din 3 ianuarie 2011 privind debitul de 5.204.739,80 lei și obligațiile de plată accesorii stabilite prin Procesul - verbal de constatare din 8 noiembrie 2010 emise de pârâta A.P.D.R.P. București până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ.

În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că prin Procesul - verbal de constatare din 8 noiembrie 2010 s-a stabilit în sarcina sa un debit de 5.204.739,80 lei și obligațiile de plată accesorii reprezentând valoarea integrală a finanțării nerambursabile conform contractului de finanțare CI 10203663200091 din 21 iunie 2007, pentru nereguli comise intenționat care au afectat procedura de achiziții pentru echipamente de procesare și ambalare a produselor din carne la proiectul finanțat din fonduri S. promovat de SC A. SRL. Prin Decizia nr. 18 din 3 ianuarie 2011 pârâta a respins contestația formulată împotriva procesului verbal mai sus amintit. A mai solicitat suspendarea actului administrativ în baza prevederilor art. 14 alin. (1) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 întrucât este vorba despre un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A.P.D.R.P. București a solicitat respingerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ reprezentant de Procesul - verbal de constatare nr. 24481 din 8 noiembrie 2010 menținut prin Decizia nr. 18 din 03 ianuarie 2011, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 89/ 2011-CA din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, a dispus suspendarea executării actelor administrative reprezentate de procesul verbal de constatare nr. 24.481 din 8 noiembrie 2010 și de Decizia nr. 18 din 3 ianuarie 2011 emisă de pârâta A.P.D.R.P. până la soluționarea pe fond a litigiului ce are ca obiect anularea acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Prin actul administrativ contestat, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 5.204.739,80 lei la care se adaugă accesorii conform legislației în vigoare, aspect ce rezultă din capitolul 11 al procesului-verbal. Pentru a se stabili astfel, s-a reținut că reclamanta a încheiat cu Agenția S. contractul cadru seria C nr. 10203663200091 din 21 iunie 2007 ce are ca obiect modernizare și retehnologizare fabrica de produse din carne, 50 % din valoarea eligibilă de 10.734.000 lei a investiției fiind finanțare nerambursabilă, împrejurare față de care pe parcursul derulării contractului au loc controale ale modului de implementare a proiectului.

A mai reținut instanța de fond că în urma controlului efectuat s-a tras concluzia că o serie de documente folosite în sprijinul cererii de fonduri S. de către reclamantă sunt false și dat fiind faptul că, deși neregulile sunt generate de către un terț, respectiv SC D.P. SRL, prin prisma obligației reclamantei de a contacta personal potențialii furnizori se prezumă că societatea reclamantă avea cunoștință de neregulile comise. S-a mai reținut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Anexa I - Prevederi generale, paragrafului 1 Anexa IV, a art. 7 alin. (1) „dispoziții finale” din contractul de finanțare și art. 4 Eligibilitatea cheltuielilor din Legea nr. 316/2001, clauze și norme legale ce impun în sarcina beneficiarului fondurilor implementarea proiectului cu profesionalism și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.

Întrucât în actul administrativ de constatare s-a reținut săvârșirea unor fapte grave cu conotație penală ce impune prin prisma principiilor de drept penal respectarea prezumției de nevinovăție și având în vedere necesitatea clarificării gradului de implicare și a unor societăți terțe, instanța a apreciat că în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Pe de altă parte dată fiind natura măsurii dispuse care prin punerea sa în executare ar produce efecte importante atât asupra altor raporturi juridice ce izvorăsc din contractul de finanțare, cât și asupra propriilor angajați ai societății reclamante, s-a constatat că este îndeplinită și cea de a doua condiție respectiv cea a pagubei iminente.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 89/2011 - CA din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei A.P.D.R.P., la data de 9 iunie 2010, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. civ.: „termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. Cum recursul a fost depus prin poștă, la data de 16 mai 2011, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plic, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 89/2011 - CA din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 211 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.