ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1474 din 17 noiembrie 2010, pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția De Plăți Pentru Dezvoltare Rurală București suspendarea efectelor actului administrativ fiscal reprezentat de procesul verbal de constatare nr. 23807 din 01 noiembrie 2010, privind proiectul din 15 februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la SC M. SA, localitatea L.-S., Județul Brăila", până la soluționarea în fond a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: În perioada 06.2006 - 11.2007 reclamanta a realizat proiectul „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere capacitate de producție la SC M. SA localitatea L.-S.

Județul Brăila" proiect în valoare totală de 7.033.013 RON. Pentru finanțarea acestui proiect au depus cererea de finanțare și au depus fonduri S.A.R.P.A.D. în sumă de 3.266.638,91 RON. Restul sumei a fost asigurat din surse proprii și din credite bancare. Proiectul a fost implementat în perioada 10.2006 - 11.2007 și a constat în achiziția unui număr de 24 de utilaje și mijloace de transport. Conform regulilor de obținere a fondurilor S.A.R.P.A.D.

și a contractului de finanțare pe care l-au semnat, achizițiile de bunuri s-au realizat astfel: - au depus cererea de finanțare în care au precizat ce utilaje trebuiau achiziționate și au demonstrat necesitatea, oportunitatea și eficiența economică a acestor achiziții: - au emis cereri de ofertă către potențialii furnizori de astfel de utilaje; - au primit oferte și au organizat selecția de oferte stabilind astfel furnizorul și obiectul pe care urma să îl achiziționeze; - au contractat, cumpărat și plătit bunurile menționate mai sus; - dosarul de achiziții a fost prezentat autorității contractante spre control și aprobare.

Documentele au fost verificate de 3 reprezentanți ai autorităților contractante și avizate de conducerea acelei instituții; În baza verificării efectuate reclamanta a primit sumele cerute ca și cofinanțare; până la data prezentei cu diferite prilejuri autoritatea contractantă a efectuat controale și a solicitat documente și/sau informații legate de implementarea și exploatarea proiectului; Conform procesului verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 întocmit de A.P.I.A. - cap.7 „ Prevederi legale și contractuale încălcate" reclamanta a fost acuzată că a încălcat prevederile contractului de finanțare din 15 februarie 2007 astfel: -art. 7 alin. (1) -„Prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante în temeiul art. 969 C. civ.

și dispozițiile Acordului Multianual de Finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților Europene cu modificările și completările ulterioare". - Art.(1) Anexa 1 „Prevederi generale care specifică: „(...) Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc echivalentul în RON a 10.000 euro pentru care Beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori(..) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorităților contractante pentru implementarea proiectului". Art.14 „Eligibilitatea cheltuielilor" , alin. 14 (1), din Anexa 1 „Prevederi generale" la contract: „Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru finanțarea Uniunii Europene în cadrul Programului, conform Acordului Multianual de Finanțare(...) e) costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 euro, pentru care beneficiatul nu a obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori(...)". Art.17 „Neregularități, sume necuvenite și restituirea finanțării" din Anexa 1 „Prevederi generale", alin. 17(3) - „în cazul încălcării de către beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului.

în acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului(...) Anexa IV - „Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4" - Cap.I. „ Prevederi generale" potrivit conform cărora: „Costurile eligibile ale căror servicii, bunuri și lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori". Cu privire la condițiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ, reclamanta a precizat că întrunește cele trei condiții: A. - a depus în termen contestația în cadrul procedurii administrative la organul fiscal care a întocmit actele a căror suspendare o solicită, existând atașată acțiunii copia contestației și dovada comunicării și de asemenea B . - sunt îndeplinite cumulativ celelalte două condiții; existenței unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru societate.

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare, întâi pe excepție, întrucât această cerere ar fi fost introdusă prematur, deoarece contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 01 noiembrie 2010, formulată de reclamantă, nu a fost soluționată de autoritatea pârâtă și pe fond ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 262 din 9 decembrie 2010 Curtea de Apel Galați a respins excepția prematurității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a admis acțiunea formulată de SC M. SA și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 privind proiectul din 15 februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la SC M. SA și a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

Referitor la excepția prematurității invocată de autoritatea pârâtă, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 215 C. proc. fisc., introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar dispozițiile art. respectiv, nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ în temeiul legii contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ, independent de soluționarea contestației pe cale administrativă, dar nu și anularea acestuia.

Cu privire la existența condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea a constatat existența cazului bine justificat, întrucât, așa cum susține și reclamanta, s-a dezvoltat un obiectiv de investiție foarte important, iar actul administrativ în litigiu, suscită îndoieli potrivnice cu privire la modul de calcul al sumelor de bani și a temeiniciei acestor sume și în final asupra legalității acestui act administrativ. În ceea ce privește paguba iminentă, cea de-a doua condiție impusă de disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004, în virtutea acelorași prezumții subiective, având în vedere suma mare de bani aflată în litigiu, s-a reținut că prin blocarea conturilor reclamantei, se produce un prejudiciu material viitor cu o perturbare gravă a funcționalității economice a reclamantei.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. O primă critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția. A doua critică adusă hotărârii atacate este aceea referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. Analizând actele și lucrările dosarului în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele argumente.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., impun doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită în speță de hotărârea pronunțată de Curtea de Apel, care a expus motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul anulării celor două acte administrative.

Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici criticile din recurs referitoare la faptul că instanța de fond ar fi ignorat jurisprudenta C.E.D.O. referitoare la obligația instanței de a realiza o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probatoriu ale părților. Referitor la cel de al doilea motiv de recurs se apreciază că și acesta este neîntemeiat în considerarea următoarelor argumente. În cauză s-a constatat în mod întemeiat, că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea instanței în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Existența unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a fost corect constatată de instanța de fond în raport cu motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în procedura administrativă și ulterior, în procedura judiciară inițiată pentru anularea procesului verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

De asemenea, se retine că, urmare a formulării acțiunii în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin sentința nr. 145 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare încheiat la data de 28 octombrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare. Instanța de fond a considerat întemeiat ca fiind îndeplinită în cauză și cea de a doua condiție, privind prevenirea unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material, viitor și previzibil. Sub acest aspect s-a avut în vedere că, prin executarea silită a debitului contestat poate fi afectat echilibrul financiar al societății intimate,existând riscul încetării activității acesteia datorită imposibilității îndeplinirii obligațiilor asumate prin contracte aflate în derulare.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1, coroborat cu art. 316 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 262 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC M. SA Brăila. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.