ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 1474 din 17 noiembrie 2010, pe rolul Curții de Apel

Galați, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția

De Plăți Pentru Dezvoltare Rurală București suspendarea efectelor actului administrativ

fiscal reprezentat de procesul verbal de constatare nr. 23807 din 01 noiembrie 2010,

privind proiectul din 15 februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din

carne cu

extindere

de capacitate de producție la SC M. SA, localitatea L.-S., Județul

Brăila", până la soluționarea în fond a cauzei.

În

motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

În

perioada

06.2006 - 11.2007 reclamanta a realizat proiectul „Modernizarea fabricii de

preparate din carne cu extindere capacitate de producție la SC M. SA

localitatea L.-S. Județul Brăila" proiect în valoare totală de 7.033.013

RON. Pentru finanțarea acestui proiect au depus cererea de finanțare și au

depus fonduri S.A.R.P.A.D. în sumă de 3.266.638,91 RON. Restul sumei a fost

asigurat din surse proprii și din credite bancare.

Proiectul

a fost implementat în perioada 10.2006 - 11.2007 și a constat în achiziția unui

număr de 24 de utilaje și mijloace de transport.

Conform

regulilor de obținere a fondurilor S.A.R.P.A.D. și a contractului de finanțare

pe care l-au semnat, achizițiile de bunuri s-au realizat astfel:

- au depus

cererea de finanțare în care au precizat ce utilaje trebuiau achiziționate și

au demonstrat necesitatea, oportunitatea și eficiența economică a acestor

achiziții:

- au emis

cereri de ofertă către potențialii furnizori de astfel de utilaje;

- au

primit oferte și au organizat selecția de oferte stabilind astfel furnizorul și

obiectul pe care urma să îl achiziționeze;

- au

contractat, cumpărat și plătit bunurile menționate mai sus;

- dosarul

de achiziții a fost prezentat autorității contractante spre control și

aprobare.

Documentele

au fost verificate de 3 reprezentanți ai autorităților contractante și avizate

de conducerea acelei instituții;

În

baza

verificării efectuate reclamanta a primit sumele cerute ca și cofinanțare; până

la data prezentei cu diferite prilejuri autoritatea contractantă a efectuat

controale și a solicitat documente și/sau informații legate de implementarea și

exploatarea proiectului;

Conform procesului

verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 întocmit de A.P.I.A. - cap.7 „

Prevederi legale și contractuale încălcate" reclamanta a fost acuzată că a

încălcat prevederile contractului de finanțare din 15 februarie 2007 astfel:

-art. 7

alin. (1) -„Prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună

credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul

obligativității contractului între părțile contractante în temeiul art. 969 C.

civ. și dispozițiile Acordului Multianual de Finanțare încheiat între România

și Comisia Comunităților Europene cu modificările și completările

ulterioare".

- Art.(1)

Anexa 1 „Prevederi generale care specifică: „(...) Nu sunt eligibile costurile

oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc echivalentul în RON a 10.000

euro pentru care Beneficiarul nu a obținut oferte

de la cel

puțin trei furnizori(..) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața

autorităților contractante pentru implementarea proiectului".

Art.14

„Eligibilitatea cheltuielilor" , alin. 14

(1), din Anexa 1

„Prevederi generale" la contract: „Următoarele cheltuieli nu sunt

eligibile pentru finanțarea Uniunii Europene în cadrul Programului, conform

Acordului Multianual de Finanțare(...) e) costurile oricăror servicii, bunuri

și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 euro, pentru

care beneficiatul nu a obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori(...)".

Art.17

„Neregularități, sume necuvenite și restituirea finanțării" din Anexa 1

„Prevederi generale", alin. 17(3) - „în cazul încălcării de către

beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea

contractului. în acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea

sumelor deja plătite în cadrul contractului(...)

Anexa IV -

„Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4" -

Cap.I. „ Prevederi generale" potrivit conform cărora: „Costurile eligibile

ale căror servicii, bunuri și lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000

euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la

cel puțin 3 furnizori".

Cu privire

la condițiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ,

reclamanta a precizat că întrunește cele trei condiții:

A. - a

depus în termen contestația în cadrul procedurii administrative la organul

fiscal care a întocmit actele a căror suspendare o solicită, existând atașată

acțiunii copia contestației și dovada comunicării și de asemenea

B . - sunt

îndeplinite cumulativ celelalte două condiții; existenței unui caz bine justificat

și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru societate.

Prin

întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare,

întâi pe excepție, întrucât această cerere ar fi fost introdusă prematur,

deoarece contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 01

noiembrie 2010, formulată de reclamantă, nu a fost soluționată de autoritatea

pârâtă și pe fond ca neîntemeiată.

Prin

sentința nr. 262 din 9 decembrie 2010 Curtea de Apel Galați a respins excepția

prematurității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a

admis acțiunea formulată de SC M. SA și a dispus suspendarea executării

procesului-verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 privind proiectul din 15

februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de

capacitate de producție la SC M. SA și a obligat autoritatea pârâtă să

plătească reclamantei suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

Referitor

la excepția prematurității invocată de autoritatea pârâtă, s-a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 215 C. proc. fisc., introducerea

contestației

pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar

dispozițiile art. respectiv, nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a

cere suspendarea executării actului administrativ în temeiul legii

contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte, instanța poate dispune

suspendarea actului administrativ, independent de soluționarea contestației pe

cale administrativă, dar nu și anularea acestuia.

Cu privire

la existența condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, Curtea a constatat existența cazului bine

justificat, întrucât, așa cum susține și reclamanta, s-a dezvoltat un obiectiv

de investiție foarte important, iar actul administrativ în litigiu, suscită

îndoieli potrivnice cu privire la modul de calcul al sumelor de bani și a

temeiniciei acestor sume și în final asupra legalității acestui act

administrativ.

În

ceea ce

privește paguba iminentă, cea de-a doua condiție impusă de disp.art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în virtutea acelorași prezumții subiective, având în vedere

suma mare de bani aflată în litigiu, s-a reținut că prin blocarea conturilor

reclamantei, se produce un prejudiciu material viitor cu o perturbare gravă a

funcționalității economice a reclamantei.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 7 și pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

O primă

critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanța de fond nu a prezentat

motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția.

A doua

critică adusă hotărârii atacate este aceea referitoare la greșita interpretare

și aplicare a legii în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a

pagubei iminente.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele argumente.

În

ceea ce privește

primul motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat.

În

conformitate

cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească

trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivele

de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului

judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea

soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o

dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează

procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care a fost reglementat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta nu

înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor

susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor

logică, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., impun doar cerința ca hotărârea să cuprindă

motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca aceasta să nu fie

contradictorie sau străină de natura pricinii, precum și cele pentru care au

fost respinse cererile părților (nu susținerile acestora), cerință îndeplinită

în speță de hotărârea pronunțată de Curtea de Apel, care a expus motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul anulării celor

două acte administrative.

Pentru

aceleași considerente nu pot fi primite nici criticile din recurs referitoare

la faptul că instanța de fond ar fi ignorat jurisprudenta C.E.D.O. referitoare

la obligația instanței de a realiza o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și cererilor de probatoriu ale părților.

Referitor

la cel de al doilea motiv de recurs se apreciază că și acesta este neîntemeiat

în considerarea următoarelor argumente.

În

cauză s-a

constatat în mod întemeiat, că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea instanței în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Existența

unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, a fost corect constatată de instanța de fond în raport cu

motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în procedura

administrativă și ulterior, în procedura judiciară inițiată pentru anularea

procesului verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 întocmit de Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

De

asemenea, se retine că, urmare a formulării acțiunii în anulare, în

conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin sentința nr.

145 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, s-a dispus suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare

încheiat la data de 28 octombrie 2010 până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii în anulare.

Instanța

de fond a considerat întemeiat ca fiind îndeplinită în cauză și cea de a doua

condiție, privind prevenirea unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material, viitor și

previzibil.

Sub acest

aspect s-a avut în vedere că, prin executarea silită a debitului contestat

poate fi afectat echilibrul financiar al societății intimate,existând riscul

încetării activității acesteia datorită imposibilității îndeplinirii

obligațiilor asumate prin contracte aflate în derulare.

Pentru

considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare

sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

În

temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. 1, coroborat cu art. 316 C. proc. civ., se va

dispune obligarea recurentei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de

1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și

Pescuit împotriva sentinței nr. 262 din 9 decembrie 2010 a Curții

de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC

M. SA Brăila. Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.