ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul

acțiunii și procedura derulată în primă instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC B. SRL C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.,

anularea deciziei din 17 mai 2010, a procesului verbal de constatare încheiat

la data de 15 martie 2010 privind proiectul „ Amenajare fermă de creștere pui

pentru carne - investiție nouă” și a notificării din 16 martie 2010, emise de

pârâtă, luarea măsurilor ce se impun pentru desfășurarea și realizarea

proiectului prin decontarea ultimei tranșe, obligarea pârâtei la repararea

pagubei cauzate și la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanta

a solicitat și suspendarea executării actelor administrative atacate până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, conform art. 14 și 15 din Legea nr.

554/2004.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în vederea accesării de fonduri comunitare a

depus o cerere de finanțare pentru măsura 1.

2.1 în sesiunea din

luna martie 2008, la care a atașat documentația aferentă, cererea a fost supusă

controlului la 27 martie 2008 și a fost declarată conformă, iar ulterior, fără

a se mai cere alte informații, a fost notificată despre faptul că, în urma verificării

și evaluării cererii de finanțare și după aprobarea de către comitetul de

selecție a raportului din 16 iunie 2008, proiectul său a fost selectat.

Reclamanta a mai arătat

că la data de 25 iunie 2008 a fost notificată de către autoritatea contractantă

și la data de 21 august 2008 s-a semnat contractul de finanțare între aceasta și

A.P.D.R.P., și ca urmare a desfășurat activități cu efecte majore în patrimoniul

său, întrucât a acționat conform contractului și pentru realizarea strictă a acestuia,

angajând cheltuieli considerabile care aveau să fie amortizate în viitor, în raport

cu rezultatele economico - financiare.

În concluzie, reclamanta

a arătat că bugetul Comunității Europene nu a fost prejudiciat, întrucât proiectul

său a fost declarat eligibil, iar bugetul prevăzut nu a fost depășit. Or, pentru

ca neregula constatată să producă efectele prevăzute de O.G. nr. 79/2003 trebuie

să se realizeze și cerințele art. 2 lit. a) din acest act normativ, respectiv să

se fi prejudiciat bugetul general al Comunității Europene și bugetul național al

României, în cauză fiind evidentă lipsa oricărui prejudiciu, având în vedere că

neregula este una formală și anterioară încheierii și executării contractului.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în urma verificărilor efectuate în

privința criteriului de selecție – „ exploatații agricole deținute de fermieri cu

vârsta sub 40 de ani, la data depunerii proiectului ” – s-a constatat o neregulă

legată de unul din criteriile de eligibilitate și anume neîndeplinirea condițiilor

legale de vârstă și de identitate între asociatul unic și reprezentantul legal al

societății.

Pârâta a arătat astfel

că acordarea punctajului de 10 puncte a fost eronată, nefiind îndeplinite condițiile

legale potrivit cărora asociatul unic să aibă vârsta sub 40 de ani și să fie aceeași

persoană cu reprezentantul legal de proiect desemnat, iar în urma recalculării punctajului

acordat cererii de finanțare depuse de reclamantă a rezultat un punctaj de 23 de

puncte, mai puțin decât punctajul minim de 25 de puncte stabilit pentru sesiunea

din martie 2008.

În concluzie, pârâta a

susținut că dispozițiile cuprinse în actele administrative atacate privind constituirea

debitului, sunt în acord deplin cu prevederile comunitare și naționale.

Prin încheierea de ședință

din 27 iulie 2010, prima instanță a dispus suspendarea executării procesului verbal

de constatare din 15 martie 2010 și a notificării din 16 martie 2010 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii, soluție menținută prin decizia nr. 5688

din 16 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar la termenul de

judecată din 27 octombrie 2010 reclamanta a renunțat la judecata cererii privind

obligarea pârâtei la recuperarea pagubei cauzate.

2.Hotărârea

Curții de Apel

Prin sentința nr. 174

din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea actelor emise

de pârâtă, respectiv a deciziei din 17 mai 2010, a procesului verbal de constatare

din 15 martie 2010 și a notificării din 16 martie 2010, obligând pârâta să ia măsurile

ce se impun pentru decontarea ultimei tranșe de finanțare și să plătească reclamantei

suma de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a depus la

data de 27 martie 2008 o cerere de finanțare însoțită de documentația prevăzută

de dispozițiile legale în vederea accesării unor fonduri comunitare, fonduri destinate

dezvoltării activității sale, obținând la acest proiect un punctaj de 33 de puncte,

punctaj care a condus la declararea eligibilității proiectului.

Ca urmare, la data de

21 august 2008 s-a semnat contractul de finanțare între pârâta A.P.D.R.P. și reclamanta

SC B. SRL, iar ulterior acestea au început să-și execute obligațiile asumate, respectiv

reclamanta a obținut credite bancare destinate acoperirii părții sale din finanțarea

proiectului, iar pârâta a decontat două tranșe de plată, ultima tranșă de plată

solicitată de reclamantă nefiind decontată până în prezent.

Direcția Control și Antifraudă

a efectuat verificări, conform planului de control pe un eșantion de 5%, și s-a

constatat că în mod eronat s-a acordat proiectului depus de reclamantă punctajul

de 33 de puncte, punctajul corect fiind de 23 de puncte. S-a reținut astfel că la

criteriul S8 „ vârstă sub 40 de ani” s-a acordat în mod greșit punctajul de 10 puncte

deși asociatul unic avea vârsta de 40 de ani și 8 luni la data depunerii proiectului,

iar reprezentantul legal desemnat era o altă persoană.

Ulterior, s-a întocmit

procesul verbal de constatare din 15 martie 2010 și notificarea din 16 martie 2010

prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 4.304.202

RON, reprezentând cele două tranșe deja acordate.

Prima instanța a reținut

că, la momentul încheierii contractului și pe parcursul derulării acestuia, reclamanta

și-a îndeplinit obligațiile asumate, aspect recunoscut și de pârâtă cu ocazia acordării

primelor două tranșe, neexistând deci o culpă a acesteia la stabilirea punctajului

acordat proiectului depus, care a fost însoțit de documentele solicitate, inclusiv

date privind administratorul Budică Daniel și reprezentantul legal desemnat pentru

proiect M.C.G.

Totodată, a reținut că,

potrivit ghidului solicitantului pentru măsura 1.2.1, punctajul minim pentru declararea

unui proiect eligibil este de 15 puncte, așa încât chiar dacă reclamanta nu ar fi

obținut 10 puncte pentru criteriul S8, punctajul pentru proiectul său ar fi fost

de 23 de puncte, deci peste punctajul minim stabilit în ghidul menționat.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut că reclamanta nu a recurs la metode prin care să inducă în eroare

persoanele desemnate cu verificarea proiectelor și stabilirea punctajului și nici

nu a prejudiciat în vreun fel bugetul Comunității Europene, întrucât chiar și fără

cele 10 puncte pentru criteriul S8 ar fi realizat un punctaj peste punctajul minim

stabilit de autoritatea contractantă.

Or, singurul prejudiciu

care s-ar fi creat ar fi fost al societăților comerciale care au depus proiecte

clasate sub cel al reclamantei, în realitate însă nu s-a probat o asemenea situație,

iar posibila culpă pentru stabilirea punctajului ar putea aparține persoanelor desemnate

cu verificarea proiectelor, împrejurare în raport cu care nu se poate dispune restituirea

sumelor încasate în primele două tranșe și sistarea plății ultimei tranșe, având

în vedere principiul „nemo auditur propriam turpitudine allegans”.

în cauză

Pârâta a atacat cu recurs

sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, în

temeiul art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

După o expunere rezumativă

a istoricului cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a făcut o greșită

interpretare și aplicare a legislației privind implementarea și gestionarea fondurilor

comunitare, cu referire la prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (C.E.)

nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului Consiliului(C.E.)

nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicarea procedurilor

de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru

dezvoltarea rurală, publicat în Jurnalul Oficial al uniunii Europene din 02

decembrie 2006, conform cărora”cererile de finanțare și cererile de plată pot fi

adaptate în orice moment după depunerea acestora, în caz de erori evidente recunoscute

de autoritatea competentă.”

Recurenta-pârâtă a subliniat

ideea că într-un proces complex, cum este cel de evaluare a conformității și eligilibilității

și de selecție a unui număr foarte mare de proiecte, pot apărea erori, dar acestea

nu pot fi acoperite prin încălcarea prevederilor legale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Prin procesul-verbal de

constatare din 15 martie 2010, întocmit în aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, în sarcina intimatei-reclamante

s-a reținut un debit de 4.103.148,3 RON, echivalent a 963.600, 90 euro, din care

80% reprezintă fonduri externe nerambursabile și 20% sume din bugetul public național.

Contestația administrativă

formulată împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă de A.P.D.R.P.

prin decizia nr. 9625 din 17 mai 2010.

Așa cum rezultă din cuprinsul

acestor acte și din apărările și susținerile recurentei-pârâte, rezumate la

pct. 1 din prezenta decizie, neregula constatată în sarcina intimatei-reclamante

a constat în aceea că, la data depunerii cererii de finanțare soldate cu încheierea

contractului din 21 august 2008, pentru realizarea proiectului de investiții”Amenajare

fermă de creștere pui pentru carne”, aferent Măsurii 121 – „Modernizarea exploatațiilor

agricole” din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, solicitantul

– asociatul unic al SC B. SRL - avea vârsta de peste 40 de ani(mai precis 40 de

ani și 8 luni).

Astfel, prin acordarea

punctajului corespunzător criteriului de selecție S8 – „Exploatații agricole deținute

de fermieri cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii proiectului”, au fost încălcate

prevederile Ghidului solicitantului pentru Măsura 121, versiunea 01, postată pe

sit-ul Agenției www.apdep.ro, aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 141 din 29 februarie 2008 și ale Programului Național de

Dezvoltare Rurală 2007-2013, elaborat în baza Regulamentului Consiliului (C.E.)

nr. 1698/2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală

prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.).

Instanța de fond a reținut

corect, pe baza probelor administrate, că nu există o culpă a intimatei-reclamante

în stabilirea punctajului acordat proiectului său, pentru că documentația depusă

de aceasta a inclus datele privind vârsta administratorului societății și a reprezentantului

legal desemnat pentru proiect, nu a recurs la metode prin care să inducă în eroare

persoanele desemnate cu verificarea proiectului și nu a prejudiciat în vreun fel

bugetul Uniunii Europene, deoarece, pe de o parte, chiar scăzând cele 10 puncte

acordate pentru criteriul S8, punctajul său ar fi fost de 23 de puncte, peste minimul

de 15 puncte prevăzut pentru eligibilitatea proiectelor pentru Măsura 1.2.1. și,

pe de altă parte, pentru că pe parcursul derulării contractului a îndeplinit obligațiile

asumate.

Înalta Curte consideră

relevantă împrejurarea că neregula menționată,ce viza exclusiv etapa verificării

eligibilității proiectelor și nu era cauzată sau favorizată în vreun fel de comportamentul

solicitantului, a fost constatată la aproape doi ani după declararea eligibilității

proiectului(prin notificarea din 25 iunie 2008), timp în care contractul de finanțare

a fost încheiat și pus în aplicare în condițiile reglementate.

În acest context,măsura

administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește elementele unei exercitări

abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 554/2004,având un evident caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările

pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.

Așa cum s-a reținut în

mod constant și în jurisprudența C.J.U.E.,. ținând cont de tradițiile constituționale

comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice

trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate

și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului(e.g

hotărârea din 13 decembrie 1979, În motivele de recurs, recurenta-pârâtă a invocat

prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (C.E.) nr. 1975/2006, care

permit adaptarea cererilor de finanțare în orice moment după depunerea acestora,

în caz de erori evidente recunoscute de autoritatea competentă, dar baza factuală

a speței nu se încadrează în nici un fel în ipoteza normei invocate, pentru că nu

s-a pus problema adaptării cererii ori documentației pentru corectarea unor erori

recunoscute de autoritatea competentă în timpul procedurii de evaluare ci, dimpotrivă,

a unei măsuri sancționatorii excesive aplicate solicitantului, după încheierea și

punerea în aplicare a contractului de finanțare.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 174 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie

2012.