ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată la data de 24
ianuarie 2012 și înregistrată sub nr. 173/54/2012 pe rolul Curții de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL a chemat
în judecată pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,
solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea
Deciziei din 6 noiembrie 2011 de încetare a contractului de finanțare din 29
decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție
și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren"
și, pe cale de consecință, menținerea valabilității contractului.
S-a mai solicitat și
suspendarea efectelor contractului până la soluționarea prezentei acțiuni,
precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a încheiat la data de 29 decembrie 2009 cu pârâta
contractul de construire sere producție și procesare legume, puțuri forate,
alei carosabile, împrejmuire teren, că ulterior a primit notificarea de
încetare a contractului pentru că nu s-a făcut dovada cofinanțării proiectului
care se afla în stadiu fizic redus.
Reclamanta a susținut
că împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsă cu
motivarea că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (1),
art. 12 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare și că proiectul
are un stadiu redus de implementare.
S-a mai susținut că
decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă întrucât
societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea
încetării contractului, notificarea despre care se face vorbire în adresa de
încetare a contractului nefiind adusă la cunoștința societății.
S-a mai învederat că
în situația în care ar fi primit această notificare, societatea nu are nicio
obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului.
1.2. Întâmpinarea
formulată în cauză
Pârâta Agenția de
Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a arătat că
beneficiarul a avut cunoștință de posibilitatea încetării contractului de
finanțare, în cazul în care nu face dovada asigurării cofinanțării, prin
notificarea din 31 martie 2011 fiindu-i solicitat acestuia să facă dovada
cofinanțării proiectului, în termen de 60 de zile.
A precizat pârâta că
nu a fost prezentat niciunul din documentele solicitate prin notificarea din 31
martie 2011 respectiv: extras de cont bancar vizat și datat de bancă, extrasul
liniei de credit sau o scrisoare de confort, iar susținerea reclamantei
potrivit căreia încetarea contractului este nefondată în condițiile în care
perioada de implementare a proiectului expiră la 29 decembrie 2012, arată că în
această perioadă societatea a încheiat contracte de consultanță și de
proiectare, a derulat procedura de atribuire lucrări, a făcut plăți și a
derulat o serie de activități.
Pârâta a susținut că
potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare: "Durata de execuție
a contractului de finanțare este de 36 luni pentru proiectele care prevăd
investiții cu lucrări de construcții montaj și/sau adaptarea la
standarde."
Prin actul adițional
din 27 aprilie 2010 a fost prelungit termenul de achiziții cu două luni, până
la 29 iunie 2010 iar prin actul adițional din 1 septembrie 2010 s-a modificat
durata de realizare a investiției și de implementare a proiectului de la 36 de
luni la 33 de luni și prelungirea termenului de achiziție cu 3 luni, până la
data de 29 septembrie 2010.
Prin urmare, prin
actul adițional din 1 septembrie 2010, durata de realizare a investiției și de
implementare a proiectului s-a redus cu 3 luni, astfel că data limită până la
care reclamanta s-a obligat să realizeze proiectul era 29 septembrie 2012.
S-a arătat că, deși
potrivit art. 2 alin. (3) din Anexa nr. I la Contractul de Finanțare,
beneficiarul s-a obligat să depună semestrial, raportul de progres completat în
formatul tip atașat la Contractul de Finanțare, prin care se vor reporta
activitățile desfășurate în perioada de implementare, stadiul realizării
indicatorilor, rezultatele parțiale/finale obținute la momentul raportării,
acesta nu și-a îndeplinit această obligație. Mai mult, pentru acest beneficiar
nu s-a efectuat nicio plată, stadiul de implementare al proiectului fiind
extrem de redus.
Referitor la
susținerea reclamantei potrivit căreia societatea nu are nicio obligație
contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului, s-a arătat că potrivit
art. 3 alin. (1) din contractul de finanțare: "Valoarea totală eligibilă a
proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile de către autoritatea
contractantă este de maxim 13.037.848 RON echivalentul a maxim 2.999.275
euro", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Autoritatea
contractantă se angajează să acorde o finanțare nerambursabilă de 6.518.924 RON
echivalentul a maxim 1.499.637 euro, reprezentând maxim 50% din valoarea totală
eligibilă a Proiectului specificată la alin. (1)".
Potrivit Fișei
măsurii 121 - "Modernizarea exploataților agricole "una din
condițiile obligatorii pentru acordarea sprijinului este ca beneficiarul să
declare că asigură cofinanțarea investiției."
1.3. Sentința și
considerentele primei instanțe
Prin Sentința nr. 392
din 24 aprilie 2014 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei SC S.
SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2
alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să
transmită, semestrial, raportul de progres completat în formularul tip atașat
la contractul de finanțare prin care se vor raporta activitățile desfășurate în
perioada de implementare, stadiul realizării indicatorilor, rezultatele
parțiale/finale obținute la momentul raportării. În funcție de stadiul de
progres transmis de beneficiar și în raport de respectarea termenelor stipulate
în contractul de finanțare, autoritatea contractantă își rezervă dreptul de
rezilia contractul în condițiile art. 11 alin. (3).
Din cuprinsul
dispozițiilor contractuale expuse anterior, reiese posibilitatea autorității
contractante de a hotărî rezilierea contractului în urma aprecierii asupra obligațiilor
ce revin beneficiarului în interesul contractului de finanțare.
În speță, din
cuprinsul înscrisurilor existente la dosar s-a reținut că societatea reclamantă
nu a respectat obligația transmiterii semestriale a rapoartelor de progres.
În privința
obligației de cofinanțare se constată că, din cuprinsul Bugetului indicator al
Proiectului Măsura 121 - Anexa nr. III, ce se coroborează cu dispozițiile art.
3 alin. (1) și alin. (2) dar și cu declarația-angajament a beneficiarului din
data de 3 noiembrie 2011, rezultă fără echivoc că beneficiarului îi revenea
obligația de cofinanțare privată atât în privința cheltuielilor eligibile cât
și, în parte, a celor neeligibile ale proiectului.
De asemenea, Ghidul
solicitantului depus la dosarul cauzei, aferent fiecărei măsuri lansate în
cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, aprobat prin Ordinul
Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 141/2008, cu modificările și
completările ulterioare, la Capitolul 2.2. - prevede obligația de cofinanțare și
enumeră documentele și condițiile formale cerute pentru a se face dovada
cofinanțării private.
Chiar dacă
beneficiarul nu a fost în măsură să facă dovada îndeplinirii acestei obligații
la data adoptării măsurii de încetare a contactului întrucât nu ar fi primit
notificarea de avertizare societatea reclamantă avea posibilitatea probării
acestui fapt în cursul soluționării contestației administrative.
Referitor la
aprecierea autorității pârâte, ce vizează stadiul extrem de redus de
implementare, din probatoriul administrat rezultă că beneficiarul în perioada
septembrie 2010 - decembrie 2011, a realizat următoarele activități: întocmire
dosar de achiziții, proiect tehnic execuție lucrări, documentație notificare
soluție tehnică și întocmire documentație pentru schimbarea contului bancar.
S-a constatat că de
la data încheierii contractului, decembrie 2009 și până la data rezilierii
acestuia, 6 octombrie 2011 nu s-au realizat efectiv achiziții pentru componenta
prioritar majoritară, respectiv nu s-au efectuat lucrări de construcție și nu a
fost demarată niciun fel de lucrare.
A arătat prima
instanță că dreptul de apreciere se circumscrie marjei de apreciere acordată de
legiuitor autorității emitente a actului administrativ, fără a se putea reține,
în speță, exercitarea acestuia cu exces de putere.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL.
2.1. Motivele de
recurs
În motivele de recurs
reclamanta a susținut că nu a fost notificată cu privire la neîndeplinirea
obligațiilor asumate prin contract, că măsura de reziliere a contractului i-a
produs prejudicii, întrucât a început pregătiri de construire a serei,
respectiv, a întocmit în luna mai 2010 dosarul pentru achiziție proiect tehnic.
A arătat că în luna
august 2010 a întocmit raportări și documentație pentru modificarea soluției
tehnice cu privire la suprafața cazului tehnic și soluțiile de acces, în
noiembrie 2010 - completare PT, decembrie 2010 - execuție lucrări, în martie
2011 - modificări SF și PT, noiembrie 2011 - plăți în cadrul proiectului.
Recurenta a precizat
că nu avea obligația de a avea asigurate fondurile de cofinanțare și că nu este
întrunit niciunul dintre cazurile prevăzute în contract.
2.2. Întâmpinarea
formulată în cauză
Prin întâmpinare,
intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurenta nu a
făcut dovada cofinanțării proiectului, astfel cum i s-a solicitat prin
notificarea din 31 martie 2011.
S-a mai arătat că
recurenta nu a prezentat Rapoarte de Progres semestriale, astfel cum se prevedea
în art. 2 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare, iar stadiul de
implementare este foarte redus, întrucât pentru acest proiect nu s-au făcut
achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv nu s-au demarat
lucrările de construcții.
2.3. Analiza
motivelor de recurs
Înalta Curte,
examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și
prevederile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit
considerentelor ce se vor expune în continuare.
Reclamanta-recurentă
a încheiat cu pârâta-intimată un contract de finanțare privind acordarea
finanțării nerambursabile pentru proiectul "Construcție sere, producție și
procedare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren",
pentru o sumă maximă de 6.518.924 RON reprezentând 50% din valoarea totală
eligibilă a proiectului, termenul de realizare a investiției și implementarea
proiectului fiind de 36 luni, începând cu data semnării contractului - 29
decembrie 2009.
Prin notificarea din
31 martie 2011, O.J.P.D.R.P. Dolj a solicitat reclamantei-recurente ca în
termen de 60 de zile de la data primirii notificării, să depună o serie de
documente care să ateste capacitatea de cofinanțare a proiectului, sub
sancțiunea rezilierii acestuia.
Întrucât nu s-a făcut
nicio dovadă care să ateste îndeplinirea condițiilor privind cofinanțarea și
evoluția implementării proiectului, a fost notificată reclamanta prin adresa
nr. 8235 din 6 octombrie 2011, privind rezilierea contractului.
Recurenta a formulat
contestație împotriva notificării privind încetarea contractului de finanțare,
prin care a susținut că nu a primit notificarea din 31 martie 2011 și chiar în
situația în care ar fi primit-o, nu avea nicio obligație de a face dovada
cofinanțării proiectului pentru că nu și-a asumat o astfel de obligație.
Din contractul de
finanțare încheiat între părți, respectiv Anexa nr. I, art. 2 alin. (3),
beneficiarul trebuie să transmită semestrial, raportul de progres completat în
formularul tip atașat contractului de finanțare prin care se vor raporta
activitățile desfășurate în perioada de implementare, stadiul realizării
indicatorilor, iar în funcție de stadiul de progres și respectarea termenelor
prevăzute în contractul de finanțare, autoritatea contractantă își rezervă dreptul
de a rezilia contractul de finanțare.
În formularul pentru
raportul de progres s-a prevăzut expres, la pct. 5 că acesta se întocmește
chiar dacă în perioada pentru care este completat nu s-a realizat nicio
cheltuială.
Potrivit Ghidului
solicitantului, Capitolul 2.2., beneficiarul trebuie să prezinte dovezi prin
care să demonstreze capacitatea și sursa de finanțare.
În cauză, reclamanta
nu a prezentat niciun fel de dovezi din care să rezulte că și-a îndeplinit
obligațiile impuse prin contract și actele normative care sunt aplicabile în
materie, obligatorii pentru părți, dată fiind natura publică a fondurilor prin
care se finanțează proiectul.
Așa cum a arătat în
mod corect și prima instanță, chiar dacă reclamanta nu a primit notificarea din
31 martie 2011, aceasta avea posibilitatea să dovedească în cadrul procedurii
administrativ prealabile, că a depus rapoartele de progres, are surse de
cofinanțare și stadiul implementării proiectului.
Or, chiar din
conținutul plângerii prealabile reiese că reclamanta a considerat că nu are
obligația de a proba existența fondurilor pentru cofinanțare.
Din Anexa nr. I, art.
2 alin. (3) rezultă fără echivoc obligația beneficiarului de a depune raportul
de progres, precum și dreptul autorității contractante de a rezilia contractul,
în cazul în care beneficiarul nu transmite raportul de progres care să conțină
elemente privind stadiul implementării proiectului.
În speță, reclamanta
nu a prezentat raportul de progres, date care să ateste existența fondurilor de
cofinanțare, iar în ceea ce privește stadiul implementării, proiectul este
foarte redus, după cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv plăți
pentru proiect și eliberare de avize și certificate.
La data de 6
octombrie 2011 nu exista niciun fel de achiziție sau lucrare care să
demonstreze că proiectul a început cu privire la obiectul contractului.
Ca urmare a celor
reținute pe baza probatoriilor administrate, se constată că motivele de recurs
sunt nefondate astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 392 din 24 aprilie 2012 a
Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS