ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată la data de 24 ianuarie 2012 și înregistrată sub nr. 173/54/2012 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei din 6 noiembrie 2011 de încetare a contractului de finanțare din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren" și, pe cale de consecință, menținerea valabilității contractului.

S-a mai solicitat și suspendarea efectelor contractului până la soluționarea prezentei acțiuni, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat la data de 29 decembrie 2009 cu pârâta contractul de construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile, împrejmuire teren, că ulterior a primit notificarea de încetare a contractului pentru că nu s-a făcut dovada cofinanțării proiectului care se afla în stadiu fizic redus. Reclamanta a susținut că împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsă cu motivarea că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare și că proiectul are un stadiu redus de implementare.

S-a mai susținut că decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă întrucât societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului, notificarea despre care se face vorbire în adresa de încetare a contractului nefiind adusă la cunoștința societății. S-a mai învederat că în situația în care ar fi primit această notificare, societatea nu are nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului. 1.2. Întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că beneficiarul a avut cunoștință de posibilitatea încetării contractului de finanțare, în cazul în care nu face dovada asigurării cofinanțării, prin notificarea din 31 martie 2011 fiindu-i solicitat acestuia să facă dovada cofinanțării proiectului, în termen de 60 de zile.

A precizat pârâta că nu a fost prezentat niciunul din documentele solicitate prin notificarea din 31 martie 2011 respectiv: extras de cont bancar vizat și datat de bancă, extrasul liniei de credit sau o scrisoare de confort, iar susținerea reclamantei potrivit căreia încetarea contractului este nefondată în condițiile în care perioada de implementare a proiectului expiră la 29 decembrie 2012, arată că în această perioadă societatea a încheiat contracte de consultanță și de proiectare, a derulat procedura de atribuire lucrări, a făcut plăți și a derulat o serie de activități.

Pârâta a susținut că potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul de finanțare: "Durata de execuție a contractului de finanțare este de 36 luni pentru proiectele care prevăd investiții cu lucrări de construcții montaj și/sau adaptarea la standarde." Prin actul adițional din 27 aprilie 2010 a fost prelungit termenul de achiziții cu două luni, până la 29 iunie 2010 iar prin actul adițional din 1 septembrie 2010 s-a modificat durata de realizare a investiției și de implementare a proiectului de la 36 de luni la 33 de luni și prelungirea termenului de achiziție cu 3 luni, până la data de 29 septembrie 2010. Prin urmare, prin actul adițional din 1 septembrie 2010, durata de realizare a investiției și de implementare a proiectului s-a redus cu 3 luni, astfel că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze proiectul era 29 septembrie 2012. S-a arătat că, deși potrivit art. 2 alin. (3) din Anexa nr. I la Contractul de Finanțare, beneficiarul s-a obligat să depună semestrial, raportul de progres completat în formatul tip atașat la Contractul de Finanțare, prin care se vor reporta activitățile desfășurate în perioada de implementare, stadiul realizării indicatorilor, rezultatele parțiale/finale obținute la momentul raportării, acesta nu și-a îndeplinit această obligație.

Mai mult, pentru acest beneficiar nu s-a efectuat nicio plată, stadiul de implementare al proiectului fiind extrem de redus.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia societatea nu are nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului, s-a arătat că potrivit art. 3 alin. (1) din contractul de finanțare: "Valoarea totală eligibilă a proiectului care face obiectul finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă este de maxim 13.037.848 RON echivalentul a maxim 2.999.275 euro", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Autoritatea contractantă se angajează să acorde o finanțare nerambursabilă de 6.518.924 RON echivalentul a maxim 1.499.637 euro, reprezentând maxim 50% din valoarea totală eligibilă a Proiectului specificată la alin. (1)". Potrivit Fișei măsurii 121 - "Modernizarea exploataților agricole "una din condițiile obligatorii pentru acordarea sprijinului este ca beneficiarul să declare că asigură cofinanțarea investiției." 1.3.

Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 392 din 24 aprilie 2014 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să transmită, semestrial, raportul de progres completat în formularul tip atașat la contractul de finanțare prin care se vor raporta activitățile desfășurate în perioada de implementare, stadiul realizării indicatorilor, rezultatele parțiale/finale obținute la momentul raportării.

În funcție de stadiul de progres transmis de beneficiar și în raport de respectarea termenelor stipulate în contractul de finanțare, autoritatea contractantă își rezervă dreptul de rezilia contractul în condițiile art. 11 alin. (3). Din cuprinsul dispozițiilor contractuale expuse anterior, reiese posibilitatea autorității contractante de a hotărî rezilierea contractului în urma aprecierii asupra obligațiilor ce revin beneficiarului în interesul contractului de finanțare. În speță, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar s-a reținut că societatea reclamantă nu a respectat obligația transmiterii semestriale a rapoartelor de progres.

În privința obligației de cofinanțare se constată că, din cuprinsul Bugetului indicator al Proiectului Măsura 121 - Anexa nr. III, ce se coroborează cu dispozițiile art. 3 alin. (1) și alin. (2) dar și cu declarația-angajament a beneficiarului din data de 3 noiembrie 2011, rezultă fără echivoc că beneficiarului îi revenea obligația de cofinanțare privată atât în privința cheltuielilor eligibile cât și, în parte, a celor neeligibile ale proiectului. De asemenea, Ghidul solicitantului depus la dosarul cauzei, aferent fiecărei măsuri lansate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 141/2008, cu modificările și completările ulterioare, la Capitolul 2.2.

- prevede obligația de cofinanțare și enumeră documentele și condițiile formale cerute pentru a se face dovada cofinanțării private. Chiar dacă beneficiarul nu a fost în măsură să facă dovada îndeplinirii acestei obligații la data adoptării măsurii de încetare a contactului întrucât nu ar fi primit notificarea de avertizare societatea reclamantă avea posibilitatea probării acestui fapt în cursul soluționării contestației administrative. Referitor la aprecierea autorității pârâte, ce vizează stadiul extrem de redus de implementare, din probatoriul administrat rezultă că beneficiarul în perioada septembrie 2010 - decembrie 2011, a realizat următoarele activități: întocmire dosar de achiziții, proiect tehnic execuție lucrări, documentație notificare soluție tehnică și întocmire documentație pentru schimbarea contului bancar.

S-a constatat că de la data încheierii contractului, decembrie 2009 și până la data rezilierii acestuia, 6 octombrie 2011 nu s-au realizat efectiv achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv nu s-au efectuat lucrări de construcție și nu a fost demarată niciun fel de lucrare. A arătat prima instanță că dreptul de apreciere se circumscrie marjei de apreciere acordată de legiuitor autorității emitente a actului administrativ, fără a se putea reține, în speță, exercitarea acestuia cu exces de putere. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL. 2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs reclamanta a susținut că nu a fost notificată cu privire la neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, că măsura de reziliere a contractului i-a produs prejudicii, întrucât a început pregătiri de construire a serei, respectiv, a întocmit în luna mai 2010 dosarul pentru achiziție proiect tehnic.

A arătat că în luna august 2010 a întocmit raportări și documentație pentru modificarea soluției tehnice cu privire la suprafața cazului tehnic și soluțiile de acces, în noiembrie 2010 - completare PT, decembrie 2010 - execuție lucrări, în martie 2011 - modificări SF și PT, noiembrie 2011 - plăți în cadrul proiectului. Recurenta a precizat că nu avea obligația de a avea asigurate fondurile de cofinanțare și că nu este întrunit niciunul dintre cazurile prevăzute în contract. 2.2.

Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurenta nu a făcut dovada cofinanțării proiectului, astfel cum i s-a solicitat prin notificarea din 31 martie 2011. S-a mai arătat că recurenta nu a prezentat Rapoarte de Progres semestriale, astfel cum se prevedea în art. 2 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare, iar stadiul de implementare este foarte redus, întrucât pentru acest proiect nu s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv nu s-au demarat lucrările de construcții. 2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și prevederile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Reclamanta-recurentă a încheiat cu pârâta-intimată un contract de finanțare privind acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Construcție sere, producție și procedare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren", pentru o sumă maximă de 6.518.924 RON reprezentând 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, termenul de realizare a investiției și implementarea proiectului fiind de 36 luni, începând cu data semnării contractului - 29 decembrie 2009. Prin notificarea din 31 martie 2011, O.J.P.D.R.P. Dolj a solicitat reclamantei-recurente ca în termen de 60 de zile de la data primirii notificării, să depună o serie de documente care să ateste capacitatea de cofinanțare a proiectului, sub sancțiunea rezilierii acestuia.

Întrucât nu s-a făcut nicio dovadă care să ateste îndeplinirea condițiilor privind cofinanțarea și evoluția implementării proiectului, a fost notificată reclamanta prin adresa nr. 8235 din 6 octombrie 2011, privind rezilierea contractului. Recurenta a formulat contestație împotriva notificării privind încetarea contractului de finanțare, prin care a susținut că nu a primit notificarea din 31 martie 2011 și chiar în situația în care ar fi primit-o, nu avea nicio obligație de a face dovada cofinanțării proiectului pentru că nu și-a asumat o astfel de obligație.

Din contractul de finanțare încheiat între părți, respectiv Anexa nr. I, art. 2 alin. (3), beneficiarul trebuie să transmită semestrial, raportul de progres completat în formularul tip atașat contractului de finanțare prin care se vor raporta activitățile desfășurate în perioada de implementare, stadiul realizării indicatorilor, iar în funcție de stadiul de progres și respectarea termenelor prevăzute în contractul de finanțare, autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a rezilia contractul de finanțare. În formularul pentru raportul de progres s-a prevăzut expres, la pct. 5 că acesta se întocmește chiar dacă în perioada pentru care este completat nu s-a realizat nicio cheltuială. Potrivit Ghidului solicitantului, Capitolul 2.2., beneficiarul trebuie să prezinte dovezi prin care să demonstreze capacitatea și sursa de finanțare.

În cauză, reclamanta nu a prezentat niciun fel de dovezi din care să rezulte că și-a îndeplinit obligațiile impuse prin contract și actele normative care sunt aplicabile în materie, obligatorii pentru părți, dată fiind natura publică a fondurilor prin care se finanțează proiectul. Așa cum a arătat în mod corect și prima instanță, chiar dacă reclamanta nu a primit notificarea din 31 martie 2011, aceasta avea posibilitatea să dovedească în cadrul procedurii administrativ prealabile, că a depus rapoartele de progres, are surse de cofinanțare și stadiul implementării proiectului. Or, chiar din conținutul plângerii prealabile reiese că reclamanta a considerat că nu are obligația de a proba existența fondurilor pentru cofinanțare.

Din Anexa nr. I, art. 2 alin. (3) rezultă fără echivoc obligația beneficiarului de a depune raportul de progres, precum și dreptul autorității contractante de a rezilia contractul, în cazul în care beneficiarul nu transmite raportul de progres care să conțină elemente privind stadiul implementării proiectului. În speță, reclamanta nu a prezentat raportul de progres, date care să ateste existența fondurilor de cofinanțare, iar în ceea ce privește stadiul implementării, proiectul este foarte redus, după cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv plăți pentru proiect și eliberare de avize și certificate. La data de 6 octombrie 2011 nu exista niciun fel de achiziție sau lucrare care să demonstreze că proiectul a început cu privire la obiectul contractului.

Ca urmare a celor reținute pe baza probatoriilor administrate, se constată că motivele de recurs sunt nefondate astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SRL împotriva Sentinței civile nr. 392 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2014. Procesat de GGC - AS