ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4604/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.B. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. X1 din 28 iunie 2012, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu privire la imputarea sumei de 119.280 RON, ca fiind netemeinică, nelegală și nejustă. În motivarea cererii, reclamanta a arată că a beneficiat de finanțare europeană, prin programul APDRP, Măsura 121, pentru construirea unei unități de producere și procesare a ciupercilor, prin reprezentant legal de proiect în persoana domnișoarei M.M.S., potrivit contractului de finanțare din 19 noiembrie 2010, în valoare de 743.417 RON, suma eligibilă.

La data de 29 septembrie 2010, societatea reclamantă a fost notificată de către Centrul Regional de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara, că a fost selectat proiectul depus pe măsura 121 și urmează ca în 60 de zile calendaristice să depună ultimele documente pentru semnarea contractului de finanțare. A prezentat documentele solicitate în aproximativ 15 zile, dar întrucât angajata care întocmea contractele era bolnavă și motivat de faptul că nu au personal suficient, a fost amânat până în 19 noiembrie 2010. Reclamanta a arătat că în notificarea primită la penultimul alineat se specifică clar că după primirea notificării se pot demara procedurile de achiziții, inclusiv contractările de lucrări, cu singura condiție ca, în caz de nesemnare a contractului din vina beneficiarului, răspunderea pentru întocmirea acestora revine beneficiarului pentru contractele încheiate și lucrările executate.

A susținut reclamanta că a insistat în două rânduri la Centrul Regional de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara pentru semnarea contractului, dar de fiecare dată a primit răspuns că poate să-și desfășoare activitatea în baza notificării respective. În această situație s-a organizat licitația de lucrări de construcții și s-a încheiat contractul de lucrări din 7 octombrie 2010, firma câștigătoare fiind SC B.G. SRL, iar după încheierea contractului de lucrări s-a trecut la emiterea ordinului de începere a lucrărilor din partea beneficiarului și predarea amplasamentului de către beneficiar, întocmindu-se procese-verbale în acest sens.

Data ultimului proces-verbal din 12 noiembrie 2010 este momentul din care constructorul poate începe executarea primelor lucrări de construcții, moment în care a emis factura din 12 noiembrie 2010. A precizat că factura din 12 noiembrie 2010 a fost emisă cu șapte zile înainte de semnarea contractului de finanțare, dar plata acesteia s-a efectuat după semnarea contractului de finanțare și, în consecință, nu s-a produs nicio neregulă în acest sens. Reclamanta a menționat că emiterea facturii și conținutul acesteia este atributul constructorului și nu al beneficiarului, acesta din urmă neputându-i impune celui dintâi când și cum să întocmească aceste documente. Reclamanta a învederat instanței că această factură a fost acceptată la plată de către experții O.J.P.D.R.P.

Caraș-Severin, care au cunoscut notificarea trimisă de CRPDRP 5 Vest, precum și de experții de la compartimentul plăți din cadrul CRPDRP 5 Vest și ulterior de SVT București, organism care a verificat în cadrul eșantionului aceste documente. Dacă nu ar fi fost legală aceasta factură, putea fi respinsă la plată de cele 3 organisme ale aceleiași instituții "Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit". La data de 12 octombrie 2012, reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care înțelege să conteste inclusiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 2 mai 2012, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 119.280 RON.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat respingerea cererii de anulare a actelor administrative reprezentate de Procesul-verbal de constatare din 2 mai 2012 și Decizia din 28 iunie 2012 de soluționare a contestației beneficiarului ca neîntemeiată. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 32 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.B. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit având ca obiect anulare acte administrative. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit pct. 25 liniuța 7 din Anexa V la contract, pentru efectuarea finanțării, facturile emise trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, printre care și pe aceea ca data emiterii să nu fie anterioară datei semnării contractului de finanțare.

Art. 8 din contract face trimitere expresă la dispozițiile art. 969 C. civ. (forma în vigoare la data încheierii contractului) potrivit cărora "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante." Așadar, a apreciat prima instanță că nu există îndoială că reclamantul a acceptat ca finanțarea să privească numai plățile făcute în temeiul unor facturi emise după încheierea contractului de finanțare. Așa fiind, Curtea a constatat că nu există motiv de nelegalitate a procesului-verbal și a deciziei emise de pârât. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC M.B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, reclamanta SC M.B.

SRL a arătat în esență următoarele: Reclamanta apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere, pe de o parte, că plata facturii s-a făcut după data semnării contractului de finanțare, respectiv în 26 și 29 noiembrie 2010, iar pe de altă parte, de la data emiterii facturii, 12 noiembrie 2010 și până la data semnării contractului, 19 noiembrie 2010, s-au executat lucrări în valoare de numai 34.793 RON, sumă ce ar putea fi considerată neeligibilă. În același sens, nu s-a avut în vedere împrejurarea că lucrările au fost executate în totalitate, în conformitate cu proiectul cuprins în documentația în baza căreia s-a aprobat finanțarea, că nu s-au decontat lucrări neexecutate și că nu s-au cauzat prejudicii niciuneia dintre părțile implicate în realizarea proiectului.

Apărările intimatei pârâte Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Financiare (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) Pârâta intimată a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, întrucât reclamanta nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea contractului de finanțare. Recurenta reclamantă a formulat concluzii scrise. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Se reține că în data de 19 noiembrie 2010 a fost semnat Contractul de finanțare din 19 noiembrie 2010 între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - în calitate de autoritate contractantă și SC M.B.

SRL în calitate de beneficiar, având ca obiect realizarea proiectului "Înființare ciupercărie și unitate de procesare a produselor agricole". Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 2 mai 2012 s-a reținut că la tranșa 1 de plată s-au decontat cheltuieli neeligibile în valoare de 198.800,00 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și facturate anterior semnării contractului de finanțare, reținându-se încălcarea prevederilor art. 5(2) din Contractul de finanțare.

Conform art. 5(2) Contractul de finanțare "data înscrisă pe factură nu este anterioară datei semnării contractului de finanțare cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu excepția facturilor emise pentru costurile generale ale proiectului". Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că plata efectivă a facturii din 12 octombrie 2010 a avut loc în data de 26 noiembrie 2010 și respectiv 29 noiembrie 2010 și faptul că plata facturii a fost acceptată de experții Oficiului de Plăți - întrucât cheltuielile solicitate la plată reprezentau contravaloarea lucrării executate și facturate anterior semnării contractului de finanțare. În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din H.G.

nr. 224/2004 - "beneficiarul trebuie să depună din propria inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare". De asemenea, nu poate fi relevantă nici susținerea recurentei privind notificarea beneficiarului din 28 septembrie 2010 - întrucât prin aceasta s-a comunicat beneficiarului că acesta poate demara organizarea selecțiilor de oferte și semnarea contractului de achiziții, dar nu și derularea și începerea executării lucrărilor cu firmele desemnate câștigătoare. Instanța de fond în mod corect a făcut interpunerea dispozițiilor contractuale raportată la situația de fapt, reținându-se corect încălcarea pct. 25 liniuța 7 din Anexa V la contract, a prevederilor art. 8, precum și a dispozițiilor art. 969 C. civ.

Temeiul legal al dispozițiilor adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.B. SRL împotriva Sentinței nr. 32 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ