ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 ianuarie 2014, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, anularea notei de constatare din 29 octombrie 2013 a neîncheierii contractului de finanțare aferent cererii de finanțare nr. F112011250200715 emise de pârât, constatarea ca fiind nelegal refuzul pârâtului de a încheia contractul de finanțare și obligarea acestuia la încheierea contractului de finanțare și la plata despăgubirilor egale cu dobânda fiscală de la data de 9 decembrie 2012 și până la data plății efective și la plata diferenței sumei până la 160.002 lei, reprezentând prejudiciu efectiv suferit.

În subsidiar, a solicitat despăgubiri în cuantum de 320.004 lei, reprezentând fond nerambursabil la care era îndreptățită. Reclamanta a formulat precizare la acțiune, prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât, și MADR - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Tribunalul Arad, prin Sentința civilă nr. 1077 din 8 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta APDRP prin întâmpinare, și, în temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând că rapoartele de evaluare/selecție precum și cele de soluționare a contestațiilor și, de asemenea, notificările emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pentru comunicarea rezultatelor evaluării proiectelor, sunt acte administrative emise de o autoritate publică centrală, neprezentând nicio relevanță faptul că cererea inițială de finanțare s-a depus la Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 187 din 26 iunie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că doar nota de constatare din 29 octombrie 2013 emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest se identifică actului vătămător pentru reclamantă și că decizia de soluționare a contestației reprezintă doar actul prin care s-a respins contestației reclamantei în procedura prealabilă sesizării instanței fiind emisă tot de o autoritate publică de nivel județean (regional), Centrul Regional 5 Vest Timișoara.

În ce privește art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, au fost atribuite în competența de primă instanță a curților de apel doar cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, categorie în care nu poate fi inclusă nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, căci prin aceasta nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând finanțare nerambursabilă din fonduri europene, ci s-a respins cererea sa de finanțare, considerându-se că suma solicitată este integral neeligibilă.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Arad, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea notei de constatare din 29 octombrie 2013 de neîncheiere a contractului de finanțare aferent cererii de finanțare nr. F112011250200715, act emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest. Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt de competența curților de apel cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare.

În speță, actul contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei. Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport cu rangul autorității publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică județeană (regională), competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. În ceea ce privește cererea de încheiere a contractului de finanțare, APDRP este cea care primește, verifică și aprobă cererile de finanțare, stabilind obligațiile contractuale, însă aceasta este doar o cerere adițională cererii principale de anulare a notei de constatare privind neîncheierea contractului, a cărei rezolvare depinde de soluția ce se va da asupra anulării acestei note de constatare, care este încheiată de un organ regional.

Prin urmare, soluția ce se va da asupra cererii de încheiere a contractului de finanțare fiind numai o consecință a soluționării cererii de anulare a notei de constatare, operează prorogarea legală de competență, reglementată de art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială a altei instanțe judecătorești. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta P.F. în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL