ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20

ianuarie 2014, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, anularea

notei de constatare din 29 octombrie 2013 a neîncheierii contractului de

finanțare aferent cererii de finanțare nr. F112011250200715 emise de pârât,

constatarea ca fiind nelegal refuzul pârâtului de a încheia contractul de

finanțare și obligarea acestuia la încheierea contractului de finanțare și la

plata despăgubirilor egale cu dobânda fiscală de la data de 9 decembrie 2012 și

până la data plății efective și la plata diferenței sumei până la 160.002 lei,

reprezentând prejudiciu efectiv suferit. În subsidiar, a solicitat despăgubiri

în cuantum de 320.004 lei, reprezentând fond nerambursabil la care era

îndreptățită.

Reclamanta a formulat

precizare la acțiune, prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât, și

MADR - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Tribunalul Arad, prin

Sentința civilă nr. 1077 din 8 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată de pârâta APDRP prin întâmpinare, și, în

temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând că

rapoartele de evaluare/selecție precum și cele de soluționare a contestațiilor

și, de asemenea, notificările emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit pentru comunicarea rezultatelor evaluării proiectelor, sunt

acte administrative emise de o autoritate publică centrală, neprezentând nicio

relevanță faptul că cererea inițială de finanțare s-a depus la Oficiul Județean

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad.

de-a doua instanțe

Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

187 din 26 iunie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că doar

nota de constatare din 29 octombrie 2013 emisă de Centrul Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest se identifică actului vătămător

pentru reclamantă și că decizia de soluționare a contestației reprezintă doar

actul prin care s-a respins contestației reclamantei în procedura prealabilă

sesizării instanței fiind emisă tot de o autoritate publică de nivel județean

(regional), Centrul Regional 5 Vest Timișoara.

În ce privește art.

10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, au fost atribuite în competența de primă

instanță a curților de apel doar cererile privind actele administrative emise

de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea

nerambursabilă din partea Uniunii Europene, categorie în care nu poate fi

inclusă nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare emisă de

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, căci prin

aceasta nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând

finanțare nerambursabilă din fonduri europene, ci s-a respins cererea sa de

finanțare, considerându-se că suma solicitată este integral neeligibilă.

Astfel, constatând

ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Arad, în baza art. 134 C. proc.

civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată

că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea notei de

constatare din 29 octombrie 2013 de neîncheiere a contractului de finanțare

aferent cererii de finanțare nr. F112011250200715, act emis de Centrul Regional

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest.

Potrivit art. 10

alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt de competența curților de apel cererile

privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca

obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene,

indiferent de valoare.

În speță, actul

contestat nu a fost emis de o autoritate publică de nivel central, astfel că

devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența

organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau

locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reținând, pe de o

parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură

aflată în cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, pe

de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță

personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept

administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în

exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public,

Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția

specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Astfel, este

suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea

emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală

pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea

instanței competente în raport cu rangul autorității publice pârâte.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o

autoritate publică județeană (regională), competența materială a instanței de

contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului

organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului.

În ceea ce privește

cererea de încheiere a contractului de finanțare, APDRP este cea care primește,

verifică și aprobă cererile de finanțare, stabilind obligațiile contractuale,

însă aceasta este doar o cerere adițională cererii principale de anulare a

notei de constatare privind neîncheierea contractului, a cărei rezolvare

depinde de soluția ce se va da asupra anulării acestei note de constatare, care

este încheiată de un organ regional.

Prin urmare, soluția

ce se va da asupra cererii de încheiere a contractului de finanțare fiind numai

o consecință a soluționării cererii de anulare a notei de constatare, operează

prorogarea legală de competență, reglementată de art. 123 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele

incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar

dacă ar fi de competența materială a altei instanțe judecătorești.

soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în

favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal,

competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de

reclamanta P.F. în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL