ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 468/59/2014 la 7 aprilie 2014 reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest Timișoara, a solicitat anularea notei de constatare a neîncheierii contractului de finanțare din 6 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, raportat la cererea de finanțare, repunerea în termen, anularea deciziei de neîncheiere a contractului de finanțare și obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanțare cu reclamanta.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2014 instanța în verificarea competenței materiale de soluționare a cauzei, conform art. 131 alin. (1) Noul C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea acțiunii. Prin sentința nr. 214 din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare acțiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Prin prezenta acțiune reclamanta a contestat nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare din 6 noiembrie 2013 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest Timișoara, raportat la cererea de finanțare prin care s-a adus la cunoștință reclamantei că nu se poate proceda la semnarea contractului de finanțare, întrucât a expirat termenul de 18 luni de la instalarea tânărului fermier. Împotriva acestei note s-a formulat contestație în temeiul art. 7 în temeiul Legii nr. 554/2004, respinsă prin adresa din 17 februarie 2014 aflată la dosar.

Curtea a reținut că în speță actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare din 6 noiembrie 2013 emis de Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, instituție ce se caracterizează ca o autoritate publică de nivel județean. Curtea a mai reținut totodată că în speță nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011. În speță, s-a reținut că este vorba despre o notă de constatare privind neîncheierea contractului de finanțare ce a fost întocmită de către Centrul Regional 5 Vest, după cum rezultă din individualizarea semnatarilor notei, autoritate ce este asimilată celor de rang local sau județean și ca atare, competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ în speță, Tribunalului Arad, secția contencios administrativ, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, a concluzionat instanța că, instanța competentă să analizeze în primă instanță acțiunea având ca obiect anularea notei de constatare din 6 noiembrie 2013 este reprezentată de Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, pe raza teritorială a căreia își are stabilit sediul reclamanta. 2. Soluția pronunțată de Tribunalul Arad Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 468/59/2014. Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 31 octombrie 2014, pârătul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței la Curtea de Apel Timișoara. Prin sentința nr. 2542 din 25 noiembrie 2014, Tribunalul Arad a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., constatând ivit conflictul negativ de competență.

S-a reținut că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Instanța a reținut incidența dispozițiilor legale privitoare la competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel față de împrejurarea că cererea reclamantei vizează acte administrative emise de către o autoritate publică centrală, neprezentând nici o relevanță faptul că cererea inițială de finanțare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest.

În opinia instanței, hotărâtor este, în vederea stabilirii competenței în discuție, faptul că sumele vizate de actele administrative emise de autoritatea publică centrală reprezintă finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene și nu prezintă nici relevanță valoarea, pentru că aceasta a fost voința legiuitorului potrivit celor stabilite în art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. 3. Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G.

nr. 13/2006, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată prin Legea nr. 198/2006, prin reorganizarea Agenției SAPARD, acestei agenții, ca autoritate centrală, îi revin principalele atribuții de implementare tehnică a programelor de finanțare în domeniul agriculturii: „a) primirea cererilor de finanțare întocmite de potențialii beneficiari ai proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR; b) verificarea cererilor de finanțare, în vederea aprobării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe; c) selectarea proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în conformitate cu prevederile programelor; d) stabilirea obligațiilor contractuale dintre Agenție și potențialii beneficiari și totodată aprobarea începerii derulării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR; e) efectuarea verificării pe teren a proiectelor care vor fi finanțate prin SAPARD și FEADR, atât înainte, cât și după aprobarea acestora; f) întreprinderea unor acțiuni privind promovarea, comunicarea, informarea, controlul și altele asemenea, care să asigure buna derulare a proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR; g) raportarea progresului măsurilor care se implementează prin SAPARD și FEADR către organismele care asigură managementul și coordonarea finanțării programului.” În cauza de față,

părțile raportului juridic dedus judecății sunt Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., întrucât contractul de finanțare, act ce constituie scopul final al procedurii de evaluare și selectare a proiectelor eligibile, se încheie între aceste două părți. Așadar, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cererea în fond nu prezintă relevanță faptul că în diferitele etape ale procedurii administrative, reglementate de O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, sunt implicate structurile deconcentrate ale Agenției, care procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor, completarea fișelor de evaluare și corespondența cu solicitanții finanțării.

Prin urmare, incidența dispozițiilor legale privitoare la competența de soluționare a cauzei în favoare a curții de apel este dată și de faptul că cererea reclamantei vizează acte administrative emise de către o autoritate publică centrală, nereprezentând nici o relevanță faptul că cererea inițială de finanțare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest. În consecință, în raport de cele anterior prezentate și de dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F. și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.