ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

1.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 468/59/2014 la 7 aprilie

2014 reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile - Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit 5 Vest Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centru

Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest Timișoara, a solicitat

anularea notei de constatare a neîncheierii contractului de finanțare din 6

noiembrie 2013 emisă de pârâtă, raportat la cererea de finanțare, repunerea în

termen, anularea deciziei de neîncheiere a contractului de finanțare și

obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanțare cu reclamanta.

La termenul de judecată

din 17 septembrie 2014 instanța în verificarea competenței materiale de soluționare

a cauzei, conform art. 131 alin. (1) Noul C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția

de necompetență materială în soluționarea acțiunii.

Prin sentința nr. 214

din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare

acțiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Prin prezenta acțiune

reclamanta a contestat nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare

din 6 noiembrie 2013 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest în

prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centru Regional pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest Timișoara, raportat la cererea de finanțare

prin care s-a adus la cunoștință reclamantei că nu se poate proceda la semnarea

contractului de finanțare, întrucât a expirat termenul de 18 luni de la instalarea

tânărului fermier.

Împotriva acestei note

s-a formulat contestație în temeiul art. 7 în temeiul Legii nr. 554/2004, respinsă

prin adresa din 17 februarie 2014 aflată la dosar.

Curtea a reținut că în

speță actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie nota de constatare

a neîncheierii contractului de finanțare din 6 noiembrie 2013 emis de Centru Regional

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, instituție ce se caracterizează

ca o autoritate publică de nivel județean.

Curtea a mai reținut totodată

că în speță nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, s-a reținut

că este vorba despre o notă de constatare privind neîncheierea contractului de finanțare

ce a fost întocmită de către Centrul Regional 5 Vest, după cum rezultă din individualizarea

semnatarilor notei, autoritate ce este asimilată celor de rang local sau județean

și ca atare, competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ

în speță, Tribunalului Arad, secția contencios administrativ, conform art. 10

alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, a concluzionat

instanța că, instanța competentă să analizeze în primă instanță acțiunea având ca

obiect anularea notei de constatare din 6 noiembrie 2013 este reprezentată de Tribunalul

Arad, secția contencios administrativ și fiscal, pe raza teritorială a căreia își

are stabilit sediul reclamanta.

de Tribunalul Arad

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 468/59/2014.

Prin notele scrise depuse

la dosar, la data de 31 octombrie 2014, pârătul a invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței

la Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința nr. 2542

din 25 noiembrie 2014, Tribunalul Arad a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală

P.G.F., constatând ivit conflictul negativ de competență.

S-a reținut că toate cererile

privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca

obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene,

indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.

Instanța a reținut incidența

dispozițiilor legale privitoare la competența de soluționare a cauzei în favoarea

curții de apel față de împrejurarea că cererea reclamantei vizează acte administrative

emise de către o autoritate publică centrală, neprezentând nici o relevanță faptul

că cererea inițială de finanțare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 5 Vest.

În opinia instanței, hotărâtor

este, în vederea stabilirii competenței în discuție, faptul că sumele vizate de

actele administrative emise de autoritatea publică centrală reprezintă finanțare

nerambursabilă din partea Uniunii Europene și nu prezintă nici relevanță valoarea,

pentru că aceasta a fost voința legiuitorului potrivit celor stabilite în art. 10

alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

de Înalta Curte de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 5 alin.

(2) din O.U.G. nr. 13/2006, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată prin Legea nr. 198/2006,

prin reorganizarea Agenției SAPARD, acestei agenții, ca autoritate centrală, îi

revin principalele atribuții de implementare tehnică a programelor de finanțare

în domeniul agriculturii:

„a) primirea cererilor

de finanțare întocmite de potențialii beneficiari ai proiectelor finanțate prin

SAPARD și FEADR;

b) verificarea cererilor

de finanțare, în vederea aprobării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în

raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe;

c) selectarea proiectelor

finanțate prin SAPARD și FEADR, în conformitate cu prevederile programelor;

d) stabilirea obligațiilor

contractuale dintre Agenție și potențialii beneficiari și totodată aprobarea începerii

derulării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR;

e) efectuarea verificării

pe teren a proiectelor care vor fi finanțate prin SAPARD și FEADR, atât înainte,

cât și după aprobarea acestora;

f) întreprinderea unor

acțiuni privind promovarea, comunicarea, informarea, controlul și altele asemenea,

care să asigure buna derulare a proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR;

g) raportarea progresului

măsurilor care se implementează prin SAPARD și FEADR către organismele care asigură

managementul și coordonarea finanțării programului.”

În cauza de față, părțile

raportului juridic dedus judecății sunt Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit și reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., întrucât contractul

de finanțare, act ce constituie scopul final al procedurii de evaluare și selectare

a proiectelor eligibile, se încheie între aceste două părți.

Așadar, pentru stabilirea

instanței competente material să soluționeze cererea în fond nu prezintă relevanță

faptul că în diferitele etape ale procedurii administrative, reglementate de O.U.G.

nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, sunt implicate structurile deconcentrate

ale Agenției, care procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor,

completarea fișelor de evaluare și corespondența cu solicitanții finanțării.

Prin urmare, incidența

dispozițiilor legale privitoare la competența de soluționare a cauzei în favoare

a curții de apel este dată și de faptul că cererea reclamantei vizează acte administrative

emise de către o autoritate publică centrală, nereprezentând nici o relevanță faptul

că cererea inițială de finanțare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 5 Vest.

În consecință, în raport

de cele anterior prezentate și de dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F.

și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

5 Vest, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2015.