ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7795/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea adresată Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 529/2/2011 reclamanta SC G. SA a chemat în judecată pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând anularea Deciziei nr. 207 din 5 ianuarie 2011, procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 și notificării de plată din 4 noiembrie 2010 emise de pârâtă, și suspendarea executării actelor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele motive de nelegalitate: În decizia de soluționare a contestației, APDRP nu face altceva decât să reitereze motivele din cuprinsul procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 fără a face nicio referire la motivele de nelegalitate invocate prin contestație.

Prin procesul-verbal de constatare s-a reținut ca ar fi încălcat o serie de prevederi legale și contractuale, art. 1 alin. (2) din Anexa I - "Prevederi Generale" din cadrul Contractului de finanțare care specifică: "Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract"; - paragraful 1, Anexa IV a Contractului de finanțare "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4" potrivit căruia "Costurile eligibile ale oricăror servicii, bunuri și lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori"; art. 7 (1) "Dispoziții finale: Prezentul contract obliga părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante în temeiul art. 969 C. civ.

și dispozițiile Acordului Multianual de finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților europene, cu modificările și completările ulterioare"; art. 4 - "Eligibilitatea cheltuielilor" din Secțiunea B - "Managementul, Monitorizarea și Evaluarea Programului" din Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD: "Cheltuiala va fi eligibilă pentru sprijinul comunitar pentru SAPARD dacă este în conformitate și cu acest acord, numai în cazul în care utilizarea asistentei SAPARD este în concordanță cu principiile managementului financiar adecvat și în special ale economiei și eficienței costurilor", dar, pe toată perioada implementării proiectului, a acționat astfel încât să respecte toate prevederile contractuale menționate în anexele la contract.

Arată că a desfășurat, pentru achiziția de echipamente prin SAPARD, patru selecții de oferte bunuri concretizate în 4 contracte de achiziții și anume: 1. Linie de dozare-umplere, închidere și sterilizare, achiziție adjudecată de C.P.S. la valoarea de 12 189 984 RON (3.440.000 euro). 2. Mașina de ambalat automată pentru linia de pate, achiziție adjudecată de R.M. România la valoarea de 340.192 RON (96.000 euro). 3. Linie de procesare (supusă licitației pe fonduri SAPARD) în valoare de 1.579.533 RON respectiv 445 000 euro al cărui câștigător a fost G.K.M.G. SRL, linie compusă din: microcutter 4 tone/h în valoare de 84.000 euro, mașină de tocat carne refrigerată/congelată 3,5 - 4,0 t/h în valoare de 161.000 euro și cutter de 500 l în valoare de 200.000 euro.

Au mai fost supuse licitației 2 malaxoare de 1.000 l dar acestea au fost plătite în exclusivitate de SC G. SA. Pentru linia de procesare au avut loc practic două selecții, cutterul de 2001 fiind adjudecat tot de G.K.M.G. SRL dar selecția s-a făcut pe baza participării firmelor G.K.M.G. SRL, S.I.S. S. Italia și B. Bulgaria întrucât firma L. nu a oferit cutter, iar unitatea integrată de igienă adjudecată cu valoarea de 49.610 RON respectiv 14.000 euro de furnizorul G.K.M.G. SRL din care doar 8.770 RON au fost autorizați la plată prin SAPARD. Procesul-verbal de constatare are ca obiect doar achiziția cutterului de 500 l în valoare de 200.000 euro și a unității integrate de igienă în valoare de 14.000 euro.

Precizează reclamanta că, deși achiziția cutterului de 500 l nu a fost efectiv realizată și deci plătită iar valoarea acestuia, respectiv a malaxorului de 1.500 l care s-a achiziționat în realitate în locul cutterului nu se regăsește în debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 și nici valoarea din instalația de igienizare plătită prin SAPARD, întrucât toate aspectele constatate în procesul-verbal de constatare se referă în exclusivitate la aceste achiziții, nu a încălcat prevederile menționate la pct. a) - d). Referitor la prevederile de la pct. a) și b), SC G. SA, producător cu experiență în domeniul industriei cărnii, cunoaște bine furnizorii echipamentelor pentru industria cărnii și prețurile aproximative ale acestora, îndeosebi în domeniul procesării propriu-zise, lucru facilitat și de Târgul I. deschis în București în fiecare an și unde sunt prezenți furnizori pentru majoritatea echipamentelor din industria cărnii.

Astfel producătorii din industria cărnii cunosc fiabilitatea ridicată a echipamentelor germane de procesare (cutter, mașina tocat, malaxor) și performanțele liniilor italiene de dozare, închidere. De aceea, și-a îndreptat atenția, pentru solicitarea de oferte pentru echipamente de procesare, către furnizorii de echipamente fabricate în Germania. Cât privește sancțiunea aplicată reclamantei, că aplicarea măsurilor dispuse prin prezentul titlu de creanța constituit prin procesul-verbal de constatare ar putea să-i decidă existența, pentru că își desfășoară activitatea, în forma modernizată, de doi ani de zile ca o unitate de prestigiu în domeniu precum și a celor peste 80 locuri de muncă. În cuprinsul procesului-verbal de constatare se invocă art. 5 (1) (c) al Regulamentului nr. 2988/1995 pentru justificarea sancțiunii administrative care să implice recuperarea totală a plăților SAPARD.

Potrivit acestui Regulament, art. 2 (4) "procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor și sancțiunilor comunitare sunt reglementate prin legislația statelor membre cu condiția respectării dreptului comunitar" iar în art. 2 (3) din același regulament se stipulează "dreptul comunitar stabilește natura și domeniul de aplicare al măsurilor și sancțiunilor administrative pentru o corecta aplicare a normelor în cauză, ținând cont de natura și gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit și de gradul de răspundere". Transpunerea în legislația română a acestui Regulament s-a realizat prin O.G. nr. 79/2003 și Normele Metodologice de aplicare ale acestui act normativ, aprobate prin Hotărârea nr. 1306/2007, care reglementează controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Precizează reclamanta că înțelege să invoce, în mod expres, neconformitatea normei de drept intern cu legislația comunitară. Motivează că Titlul II al Regulamentului nr. 2988/1995, respectiv art. 4, instituie, ca regula generală, aceea că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat. Același text condiționează expres aplicarea măsurilor sancționatorii și le limitează aplicabilitatea la retragerea avantajului obținut, la care se poate adaugă dacă acest lucru e prevăzut, dobânda care se calculează pe bază forfetară. Textul invocat reglementează situația abaterilor săvârșite fără intenție de către Beneficiar. Pe de-o parte, SC G. SA nu a obținut niciun avantaj de pe urma ofertei supuse verificării, întrucât utilajul - cutter nu a fost achiziționat, iar, pe de altă parte, nu există nicio dovadă a săvârșirii cu intenție a abaterii, întrucât a avut convingerea confirmată de către reprezentantul legal al G.K.M.G.

SRL ca aceasta a acționat în calitate de reprezentant în România al S.I.S. S. Art. 5 al Regulamentului, reglementează situația abaterilor intenționate sau a celor săvârșite cu neglijență, care pot genera o serie de sancțiuni, inclusiv cea prevăzută la lit. c) "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". Este deci neîndoielnic că deși legislația comunitară permite rambursarea parțială, corespunzător cu avantajul obținut, în speță, deși este vorba despre un utilaj în valoare de 200.000 euro, i s-a impus fără niciun argument rambursarea întregii finanțări. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5613 din 4 octombrie 2011 Curtea de Apel București a respins contestația formulată de reclamanta SC G. SA, în contradictoriu cu pârâta MADR - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a arătat că prin procesul-verbal înregistrat la Secretariatul APDRP în 1 noiembrie 2010, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a dispus recuperarea totală a finanțării nerambursabile, în sumă de 6.407.246,13 RON (din suma totală plătită de APDRP s-a scăzut debitul de 354.360 RON - actul din 14 mai 2009, și 4.385,21 RON - actul din 5 februarie 2010), ca urmare a rezilierii contractului de finanțare din 12 iunie 2007. La baza acestei măsuri stă constatarea unei nereguli - depunerea intenționată de documente false - care a afectat procedura de achiziții pentru echipamente de procesare și ambalare a produselor din carne la proiectul finanțat din fonduri SAPARD promovat de reclamantă.

Curtea constată că împrejurările de fapt invocate de reclamantă nu sunt dovedite. Astfel, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că "a solicitat oferte nu de la trei, ci de la șase furnizori", dând dovadă de "eficiență și vigilență". Demersurile efectuate în 2005 (nedovedite) nu ar putea fi oricum avute în vedere, fiind anterioare cu doi ani momentului încheierii contractului-cadru cu Agenția SAPARD. În ce privește ofertele conforme avute în vedere în 2007, se constată că cea depusă de S.I.S. S. nu este recunoscută de această societate pretins emitentă. Reprezentantul acestei societăți, dl M.G., nu a recunoscut semnătura sa, iar formatul și ștampila folosită nu corespund celor folosite de companie.

În aceste condiții, relația de gentleman`s agreement dintre SC G.K.M.G. SRL și S.I.S. S. nu are relevanță, chiar dacă ar fi reală. Astfel, oferta nu a fost depusă de SC G.K.M.G. SRL în calitate de reprezentant al S. și în baza contractului de mandat încheiat între aceștia, ci a fost depus un act care conținea datele de identificare - semnătura și ștampila - contrafăcute. Invitația nu a fost făcută către Staff prin SC G.K.M.G. SRL în calitate de reprezentant, ci către S.I.S. SPA. Susținerile reclamantei în sensul că a fost în imposibilitate să dovedească situația de fapt pretinsă deoarece "APDRP nu a efectuat niciun fel de verificări proprii, prin intermediul propriilor organisme de control, limitându-se la a "transcrie" raportul O. nu se rețin, constatând că nimic nu împiedică reclamanta să administreze probele necesare pentru dovedirea susținerilor sale în fața instanței.

Curtea nu reține susținerile reclamantei în sensul că aceasta nu ar fi cunoscut împrejurările de fapt evidențiate la controlul autoritățile în Italia, deoarece reclamata avea obligația să se asigure (cu "maxim profesionalism, eficiență și vigilență" - art. 1 (2) din Anexa I la contractul de finanțare) că ofertele conforme ale potențialilor furnizori sunt reale, independente, fiind în mod direct răspunzătoare de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării S., de solicitare a finanțării și efectuare a procedurilor în concordanță cu aceste condiții.

Faptul că achiziția cutterului nu a fost niciodată realizată în fapt nu are relevanță, în condițiile în care împrejurările invocate de reclamant: "Nota de aprobare privind modificarea contractului" din 20 noiembrie 2007 primită de la A. prin care a fost acceptată achiziția unui malaxor cu vacuum și fierbere de 1500 l în locul cutterului de 500 l, fiind ulterioare selecției de oferte în cadrul căreia a fost depusă oferta sus-menționată. Aceeași concluzie se desprinde și din analiza considerentelor Sentinței Civile nr. 2990 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 22 iunie 2010, în Dosar nr. 8573/2/2009, invocată de reclamant (care a fost casată prin Decizia ÎCCJ nr. 3832 din 30 iunie 2011), conform cărora "Înlocuirea cutterului cu un malaxor nu mai putea fi făcută decât de la același furnizor.

O astfel de înlocuire a celor două echipamente putea fi aprobată sau nu de autoritatea publică, însă din momentul în care a fost aprobată, autoritatea publică nu mai poate revoca actul sau și nu poate pretinde ca acest act este lipsit de efecte juridice. Forța obligatorie a unui act administrativ se opune inclusiv emitentului actului.

Or, prin nota de aprobare nr. 1965 din 16 noiembrie 2007, autoritatea publică și-a dat acordul pentru modificarea contractului de finanțare". Împrejurarea că documentele respective au făcut obiectul controlului de legalitate pe care l-a exercitat APDRP în cadrul propriilor atribuții, mai ales cu ocazia aprobării plăților, nu poate sta la baza admiterii acțiunii, în condițiile în care împrejurările de fapt ce au stat la baza încheierii procesului-verbal din 2010 au fost cunoscute după controlul efectuat de O. Curtea a reținut că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunității europene și al Statului Român, are dreptul și, totodată, obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsurile preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și clauzele contractului de finanțare oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).

Conform Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F, "Neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială". Potrivit art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul Comunității europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, frauda reprezintă orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, incriminată prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi speciale. Conform contractului de finanțare, art. 17 alin. (1): "Prin «Neregularitate» în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001." Art. 17 alin. (3): "În cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractanta va înceta executarea contractului.

În acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica Beneficiarului penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare. Mai mult Autoritatea Contractantă poate aplica posibile sancțiuni în situația neconformității cu obligațiile de mai sus în conformitate cu prevederile Acordului Multianual de Finanțare, secțiunea A art. 5(1) lit. d." Art. 17 alin. (4): "În cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea Autorității Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractantă va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi de întârziere.

Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare." Neregula constatată încalcă și dispozițiile art. 4 - "Eligibilitatea cheltuielilor" din Secțiunea B - "Managementul, Monitorizarea și Evaluarea Programului" din Legea nr. 316/2001: "Cheltuiala va fi eligibilă pentru sprijinul comunitar pentru SAPARD, dacă este în conformitate și cu acest acord, numai în cazul în care utilizarea asistenței SAPARD este în concordanță cu principiile managementului financiar adecvat și în special ale economiei și eficienței costurilor". Curtea a apreciat că împrejurările de fapt constatate prin procesul-verbal contestat relevă o gravitate ce justifică măsura sancțiunii administrative care implică recuperarea totală a plăților SAPARD.

Faptul că reglementările comunitare permit rambursarea parțială, corespunzător cu avantajul obținut, este de necontestat, însă autoritatea a avut în vedere existența fraudei în sensul art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, "orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare", și poziția reprezentanților Comisiei europene în sensul recuperării integrale a sumelor acordate drept finanțare nerambursabilă în cadrul proiectelor aferente măsurii 1.1. submăsura 02 și pentru care s-au constatat nereguli de către OLAF. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 5613 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București s-a promovat de către reclamantă calea de atac a recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea contestației s-au relevat susținerile de fapt prezentate și în fața instanței de fond conform cărora ofertele aflate la dosar de achiziție sunt "false" nu sunt reale, cum greșit a reținut Raportul OLAF societatea respectând obligațiile asumate prin contractul de finanțare și respectiv de a obține oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori. Referitor la încălcarea mențiunilor de la pct. c) și d) respectiv art. 7 (1) și art. 4 - Eligibilitatea cheltuielilor. Procesul-verbal de constatare, cap. 6 - Prezentarea aspectelor constatate, se precizează că pârâta nu face nici o constatare care să conducă la concluzia că nu s-au respectat principiile managementului financiar adecvat și în special ale economiei și eficienței achiziției.

Societatea reclamantă a respectat aceste dispoziții legale, cea mai bună dovadă fiind aceea că prețul ofertei selecționate pentru cutter se situează atât sub prețul celorlalte două oferte conforme cât și sub prețul celorlalte două oferte studiate înaintea selecției de oferte precum și sub prețul cutterelor similare din baza de date de prețuri a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. În ceea ce privește cel de al doilea echipament - Echipament Unitate integrală de igienizare - la care și-a depus oferta S.I.S.S. - acesta are o valoare foarte mică - 14 000 euro, suportată în cea mai mare parte din cheltuieli neeligibile.

Valoarea de 4 385,2 RON (cea de 1.200 euro) suportată de programul SAPARD nu poate să ridice semne de întrebare privind respectarea principiilor managementului financiar adecvat și în special ale economiei și eficienței achiziției având în vedere că am avut o selecție de oferte adjudecată la valoarea de 3.440.000 euro pentru care nu au fost constate nereguli. Mai mult, valoarea respectivă de 4 385,2 RON a făcut obiectul procesului-verbal de constatare nr. 2162 din 5 februarie 2010 și debitul a fost deja plătit. Astfel, SC G. SA nu a încălcat nici o prevedere din cele menționate la cap. 7 - Prevederi legale și contractuale încălcate. Mai mult, procesul-verbal de constatare ignoră împrejurarea esențială ca achiziția cutterului, în fapt, nu a fost niciodată realizată și plătită din finanțarea europeană.

Prin "Nota de aprobare privind modificarea contractului"/20 noiembrie 2007 primită de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional 8 a fost acceptată, la solicitarea noastră, achiziția unui malaxor cu vacuum și fierbere de 1500 1 în locul cutterului de 500 l. Ulterior, în urma unei verificări a Direcției Control și Antifraudă s-a constituit, pentru achiziția malaxorului de 1500 l, debit în valoare de 354.360 RON prin procesul-verbal de constatare din 14 mai 2009 deoarece nu s-a realizat o nouă selecție de oferte încălcându-se, conform respectivului proces-verbal, parag.

1, Anexa IV a Contractului de finanțare "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4" potrivit căruia "Costurile eligibile ale oricăror servicii, bunuri și lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10 000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori". În calitate de emitent al actelor administrative contestate Agenția de Plăți are cunoștința despre aceasta împrejurare, căci societatea recurentă a contestat acest proces-verbal. Prin Sentința civilă nr. 2990 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 22 iunie 2010, în Dosar nr. 8573/2/2009 în care APDRP a avut calitatea de parte, s-a dispus anularea acestui proces-verbal ca efect al admiterii contestației.

În motivarea hotărârii instanța reține "înlocuirea kutterului cu un malaxor nu mai putea fi făcută decât de la același furnizor. O astfel de înlocuire a celor două echipamente putea fi aprobată sau nu de autoritatea publică, însă din momentul în care a fost aprobată, autoritatea publică nu mai poate revoca actul sau și nu poate pretinde ca acest act este lipsit de efecte juridice. Forța obligatorie a unui act administrativ se opune inclusiv emitentului actului. Or, prin nota de aprobare din 16 noiembrie 2007, autoritatea publică și-a dat acordul pentru modificarea contractului de finanțare". În concluzie, oferta despre care se face afirmația ca ar fi rezultatul unei fraude, nu a fost folosită la achiziționarea kutterului, întrucât acest echipament nu a mai fost niciodată finanțat, ci înlocuit cu un altul, respectiv un malaxor.

În privința acestuia instanța a constatat deja ca înlocuirea și achiziționarea de la același furnizor fără a mai cere alte trei oferte s-a făcut în condiții de legalitate. Debitul în valoare totală de 6.407.246,13 RON, stabilit prin procesul-verbal de constatare este aferent în exclusivitate liniei de dozare, umplere, sterilizare achiziționată printr-un contract adjudecat de C.P.S. și respectiv mașinii de ambalat automata pentru linia de pate - achiziționată printr-un contract adjudecat de M.M. România, achiziții și plăți pentru care nu s-a constatat, în urma controlului O. și al Direcției de Control și Antifraudă din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nicio neregularitate.

(ii) S-a reținut și faptul că instanța de recurs a trebuit să aibă în vedere adresa din 14 martie 2011 prin care se comunica d-lui V.T., Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, punctul de vedere al Departamentului pentru Lupta Antifraudă - D. referitor la interpretarea legislației aplicabile în materia controlului și recuperării fondurilor europene utilizate necorespunzător, în raport cu sesizările OLAF privind neregulile și suspiciunile de fraudă din cadrul Programului SAPARD, Măsura 1.1., submăsura 02 - "Carne, produse din carne și ouă"; acest document reprezintă un punct de vedere și o interpretare juridică a normelor legale naționale și europene aplicabile în material controlului și recuperării fondurilor alocate din bugetul general al Uniunii europene.

Prin adresa din 14 martie 2011, se arată în mod expres ca "toată corespondența OLAF poate fi considerată o sesizare cu caracter extern și, în conformitate cu art. 10 din Regulamentul CE nr. 1073/1999, o sursă de informații obținute de acest organism în cursul investigațiilor externe care ar trebui să genereze deschiderea de către APDRP sau DLAF a unor controale în cadrul cărora să se verifice potențialul de valorificare al informațiilor.

Așadar, sesizările OLAF trebuie verificate în amănunt, în cadrul unui control, pentru a stabili cu exactitate existența unor nereguli sau a unei suspiciuni de fraudă, a prevederilor legale încălcate și cuantificarea corectă a prejudiciului de către APDRP". De asemenea se menționează în mod expres în adresa din 14 martie 2011 ca APDRP trebuie să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor activități de control premergătoare activității de recuperare, pentru a aplica sancțiuni proporționale și eficiente în raport cu neregulile constatate, iar cuantumul sumelor a căror recuperarea se solicită să fie cel afectat în mod real de neregulă.

Prin adresa din 16 martie 2011 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit se arată că DLAF este o instituție de contact cu Oficiul european de Luptă Antifraudă - OLAF, care asigura, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligațiilor ce revin României privind protecția intereselor financiare ale Comunității europene, solicitându-se APDRP să implementeze toate considerațiile DLAF. De asemenea, se arată că se impune de urgență revocarea proceselor-verbale de constatare în conformitate cu prevederile legale. Se mai invocă faptul că, în speța de față, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) nu a efectuat un control pentru a stabili cu exactitate existența unor nereguli sau a unei suspiciuni de fraudă, a prevederilor legale încălcate și cuantificarea corectă a prejudiciului.

Astfel, prin Decizia nr. 207 din 5 ianuarie 2011, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a soluționat contestația formulată de SC G. SA împotriva procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 și notificării de plată din 4 noiembrie 2010, se motivează ca Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a plecat în elaborarea procesului-verbal de constatare de la o acțiune de control complex care presupune parcurgerea întregii proceduri prevăzute în Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, controlul privind autenticitatea ofertelor prezentate în dosarele de achiziție la proiectul "Modernizare fabrica conserve SC G. SA" fiind efectuat de Oficiul pentru Lupta Antifraudă - OLAF, rapoartele în urma verificărilor fiind transmise către APDRP prin adresa din 4 august 2010 (a se vedea pag.

3, parag. nr. 3 din Decizia nr. 207 din 5 ianuarie 2011). În motivarea Deciziei nr. 207 din 5 ianuarie 2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit arată că și-a însușit în mod integral constatările Oficiului european de Luptă Antifraudă. Prin urmare, având în vedere că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a procedat în spiritul actelor normative în vigoare și a considerat sesizările OLAF acte de control, fără a verifica dacă acestea au fost emise în condițiile Regulamentului CE nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul european de Luptă Antifraudă, însușindu-și în mod integral constatările efectuate de OLAF, fără a proceda la a efectua propriul control, se impune anularea actului administrativ atacat.

Îndoiala cu privire la actul administrativ atacat rezultă cu atât mai mult din faptul că prin adresa din 16 martie 2011 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin raportare la punctul de vedere exprimat de Departamentului pentru Lupta Antifraudă - DLAF, solicită de urgență Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit revocarea proceselor-verbale de constatare întocmite fără a exista un control propriu al APDRP. 2. Instanța de fond a reținut ca împrejurările de fapt constatate prin procesul-verbal contestat releva o gravitate ce justifică măsura sancțiunii administrative care implică recuperarea totală a plăților SAPARD. Faptul că reglementările comunitare permit rambursarea parțială, corespunzător cu avantajul obținut, este de necontestat, însă autoritatea a avut în vedere existența fraudei.

De aceea recurenta a invocat neconformitatea normei de drept intern cu legislația comunitară pentru următoarele considerente: Titlul II al Regulamentului nr. 2988/1995, respectiv art. 4, instituie ca regulă generală, aceea că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat. Același text condiționează expres aplicarea măsurilor sancționatorii și le limitează aplicabilitatea la retragerea avantajului obținut, la care se poate adaugă dacă acest lucru e prevăzut, dobânda care se calculează pe baza forfetară. Textul invocat reglementează situația abaterilor săvârșite fără intenție de către Beneficiar.

Precizăm cu referire la acest text că, pe de-o parte societatea noastră nu a obținut niciun avantaj de pe urma ofertei supusă verificării, întrucât așa cum arătam utilajul - kutter, nu a fost achiziționat, iar pe de altă parte nu există nicio dovadă a săvârșirii cu intenție a abaterii, întrucât am avut convingerea confirmată de către reprezentantul legal al G.K.M.G. SRL că acesta a acționat în calitate de reprezentant în România al S.I.S.

S. Art. 5 al Regulamentului nr. 2988/1995, reglementează situația abaterilor intenționate sau a celor săvârșite cu neglijență, care pot genera o serie de sancțiuni, inclusiv cea prevăzută la lit. c) "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". Este deci neîndoielnic că deși legislația comunitară permite rambursarea parțială, corespunzător cu avantajul obținut, în speța deși este vorba despre un utilaj în valoare de 200.000 euro societății noastre i s-a impus fără niciun argument rambursarea întregii finanțări.

Art. 2 alin. (3) din același Regulament stipulează ca "Dreptul comunitar stabilește natura și domeniul de aplicare al măsurilor și sancțiunilor administrative necesare pentru corecta aplicare a normelor în cauză, ținând cont de natura și de gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit și de gradul de răspundere". Prin urmare, conform legislației comunitare aplicarea sancțiunii trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: - Gravitatea abaterii - Avantajul primit - Gradul de răspundere. Se arată faptul că procesul-verbal contestat, ignoră în aplicarea sancțiunii cu desăvârșire aceste criterii. În neconformitate cu normele de drept comunitar invocate, legislația română de transpunere, respectiv O.G.

nr. 79/2003 și Normele Metodologice de aplicare ale acestui act normativ, aprobate prin Hotărârea 1306/2007, se limitează la a prevede ca "activitatea de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se verifică, se stabilește și se individualizează obligația de plată sub forma unui titlu de creanță - art. 2 lit. f) din O.G. nr. 79/2003, fără a determina criteriile de aplicare a sancțiunilor. Mai mult, art. 1 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare ale O.G. nr. 79/2003 stipulează ca "termenii de legalitate, regularitate și conformitate sunt cei definiți în O.G. nr. 119/1999". 4. Apărările intimatei și procedura derulată în recurs În cauză a formulat în termen întâmpinare Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea cererii a arătat că verificările privind recurenta au pornit de la controlul OLAF care a descoperit ca fiind false două oferte pe care SC S.I.S. SRL se presupune că le-a întocmit pentru suma de 214.000 euro și respectiv 19.100 euro. De asemenea, cu ocazia controlului pe teren, OLAF a obținut copiile unui schimb de e-mailuri între SC G.K.M.G. SRL și S.I.S. SRL din care rezultă faptul că, având informația efectuării unor investigații, au fost făcute demersuri de către societatea G. cu scopul de a influența compania italiană în ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute. OLAF a obținut de asemenea, o altă serie de e-mailuri prin care societatea G. (cu patru zile înainte de efectuarea deplasării din Italia a delegației OLAF) solicită societății S.I.S.

să facă dovada capacității sale de a furniza utilaje și echipamente pentru industria de procesare a cărnii. Răspunsul dat de societatea S.I.S. a fost acela că poate vinde astfel de echipamente, dar nu poate asigura niciun fel de consultanță sau asistență tehnică, întrucât activitatea principală a companiei este producerea și vânzarea de echipamente de făcut gheață. OLAF precizează ca din acest schimb de e-mailuri rezultă clar că SC G.K.M. SRL, cunoștea faptul că anumite investigații erau în derulare și că aceste e-mailuri aveau drept scop să influențeze compania italiană în vederea ascunderii dovezilor. De asemenea, se suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.

SRL, astfel având în vedere că solicitanții trebuie să contacteze personal potențialii furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceștia cunoșteau neregularitățile comise. Se precizează că cele două firme, S.I.S. și SC G.K.M. SRL, au participat la selecția de oferte pentru achiziția echipamentului "C. 500 I" organizată de SC G. SA. Astfel, la această procedură de achiziții au participat următoarele societăți: 1. G. K.M. G. SRL - ofertă în valoare de 200.000 euro; 2. B. Bulgaria - ofertă în valoare de 210.000 euro; 3. S.I.S. S., V.A.F., R., Italia - ofertă în valoare de 210.000 euro. De asemenea, la selecția de oferte pentru achiziția "Echipament Unitate integrală de igienă (pasaj igienizare)" au depus oferte următoarele societăți: 1. G. K.M.G.

SRL - ofertă în valoare de 14.000 euro; 2. B. Bulgaria - ofertă în valoare de 16.500 euro; 3. S.I.S. SPA, V.A.F., R., Italia - ofertă în valoare de 19.100 euro. Cele două echipamente au fost cuprinse în contractul încheiat între G. SA și G.K.M.G. SRL din 11 iulie 2007. Deci, societatea G.K.M.G. SRL a participat cu ofertă proprie și cu o ofertă în numele societății italiene pe care o reprezenta și în plus, a fost desemnată câștigătoarea licitației. Rezultatul acestor verificări a fost consemnat în adresa OLAF din 4 august 2010 înregistrată la sediul A.P.D.R.P.

din 9 august 2010, prin care organismul european recomandă începerea procedurilor administrative pentru recuperarea tuturor fondurilor europene decontate, întrucât există suficiente dovezi că s-a produs o neregulă, astfel cum este aceasta definită de art. 17 alin. (1) din Anexa I - Prevederi generale din Contractul de finanțare, potrivit căruia: "Prin Neregularitare în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001." Raportat la constatările OLAF, învederăm Instanței faptul că, prin însăși cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 (Dosar nr. 529/2/2011 al Curții de Apel București) recurenta afirmă următoarele: "Pentru S.S.S.

invitația de participare la selecția de oferte a fost transmisă prin intermediul firmei G. K.M.G. SRL în calitate de reprezentant al firmei S.I.S. S. - Italia pe piața din România". Rezultă faptul că beneficiarul SC G. SA cunoștea relația existentă între cele două societăți, cea din Italia și aceea care o reprezintă în România. Astfel, este fără putință de tăgadă că, neregula existentă în achiziție este evidentă și beneficiarul finanțării avea cunoștință despre această împrejurare. Prin neregula constatată, arătăm că recurenta a încălcat obligațiile contractuale asumate prin contractul de finanțare din 12 iunie 2007, precum și dispozițiile legale aplicabile, respectiv Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD.

Contractul de finanțare dintre A.P.D.R.P. și SC G. SA din 12 iunie 2007 conține clauze exprese cu privire la responsabilitatea Beneficiarului pentru procedura de achiziții (servicii, bunuri și lucrări), precum și cu privire la necesitatea respectării principiului liberei concurenței, al transparenței achizițiilor și al rezonabilității prețurilor. Aceste neregularități au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. din 1 noiembrie 2010, întocmit în 1 conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (5) și (7) din O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007. Împotriva procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010, SC G. SA a formulat contestație, înregistrată la A.P.D.R.P.

din 6 decembrie 2010, care a fost soluționată prin Decizia nr. 207 din 5 ianuarie 2011, în sensul respingerii acesteia. Astfel, emiterea procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 s-a făcut de către A.P.D.R.P. ca urmare a încălcării dispozițiilor din Contractul de finanțare, respectiv art. 1 alin. (1) din Anexa I Prevederi Generale, precum și dispoziții cuprinse în Anexa IV Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari privați ai Programului SAPARD la contractul de finanțare Emiterea procesului-verbal de constatare din 1 noiembrie 2010, titlu de creanță executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 și Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, nu este consecința voinței unilaterale a A.P.D.R.P., ci rezultatul conduitei defectuoase a Recurentei în derularea contractului de finanțare din 12 iunie 2007, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia în speță nu a avut loc un control propriu-zis, procesul-verbal de contestate preluând integral concluziile OLAF, fără ca APDRP să efectueze o verificare proprie, se arată că potrivit art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, "în scopul identificării neregulilor, autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația verificării sesizărilor provenite din interiorul și exteriorul autorității, inclusiv a celor cuprinse în rapoartele de audit și în rapoartele de control ale instituțiilor cu atribuții de control al obținerii, derulării și utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente". Din economia acestui text de lege rezultă că sesizarea privind existența unei nereguli poate veni din interiorul autorității care gestionează fonduri comunitare, dar și de la altă autorități, din țară sau din afara țării.

În ceea ce privește neregulile constatate de organismele abilitate ale Comunității europene și atitudinea pe care trebuie să o adopte A.P.D.R.P. în calitate de instituție responsabilă de gestionarea intereselor financiare ale Comunității europene, în momentul în care este sesizată cu o astfel de faptă, învederăm Onoratei Instanțe următoarele: Oficiului european de Luptă Antifraudă - OLAF, serviciul independent din cadrul Comisiei europene, are ca principală atribuție asigurarea protecției intereselor financiare ale Comunității europene și de a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, inclusiv conduita necorespunzătoare în instituțiile europene. Totodată, OLAF coordonează activitățile instituțiilor competente din Statele Membre, putând efectua, în același timp și controale pe teritoriul acestora.

Potrivit art. 1 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul european de Luptă Antifraudă (OLAF): Alin. (1) "Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele Comunității europene, OLAF exercită prerogativele privind atribuțiile de investigare conferite Comisiei prin reglementările comunitare și acordurile în vigoare în domeniile respective". Potrivit alin. (3) al aceluiași articol: "în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor înființate prin tratate sau în sensul acestora, oficiul efectuează investigații administrative în scopul: - combaterii fraudei, corupției și altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității europene". Totodată, potrivit art. 2 - Investigații administrative din același Regulament: "în sensul prezentului regulament, prin investigații administrative se înțelege totalitatea inspecțiilor, verificărilor și a altor măsuri luate de angajații oficiului pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora (...) în vederea stabilirii, dacă este necesar, a naturii ilicite a activităților care fac obiectul investigației.

Aceste investigații nu afectează competențele statelor membre în materia urmăririi penale.". În conformitate cu prevederile art. 9 - Raportul investigației și măsurile întreprinse în urma investigațiilor, din Regulamentul CE nr. 1073/1999, la încheierea investigației efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă exista, și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate. Raportat la normele interne aplicabile în materie la data emiterii procesului-verbal de constatare, potrivit art. 8 alin. (1) din H.G.

nr. 1306/2007 "autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare au obligația identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe" iar potrivit art. 11 alin. (1) din același act normativ "autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare sunt obligate să declanșeze procedura de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor stabilite de Comisia europeană." Din coroborarea tuturor acestor dispoziții, naționale și comunitare, rezultă că regula generală, prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 79/2003, este că la momentul sesizării cu existența unei nereguli, autoritatea care gestionează fonduri comunitare trebuie să verifice sesizarea, însă sesizările venite din partea OLAF, ca instituție cu atribuții specifice de control în cadrul Comunității europene, prin care se recomandă recuperarea ajutorului nerambursabil, reprezintă excepția de la regulă, textul de lege prevăzut de art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, fiind fără echivoc: pentru debitele stabilite de Comisia europeană autoritatea competentă. Referitor la motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă ce privesc inexistența unei nereguli astfel cum este aceasta definită de legislația în vigoare, aplicarea principiului proporționalității sancțiunii administrative și lipsa unui prejudiciu față de bugetul Uniunii europene și bugetul național de cofinanțare, acestea nu sunt fondate.

Pentru protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene Consiliul Europei a adoptat Regulamentul nr. 2988/1995. Potrivit alin. (2) al art. 1 din acest Regulament, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

Potrivit pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările și completările ulterioare: "Neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic (vezi pct. 6), care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială". Iar art. 2 lit. a) din O.G. nr 79/2003, definește neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul Comunității europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Mai mult art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) la contractul de finanțare conține clauze exprese cu privire la obligațiile părților și modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, astfel: Art. 17 alin. (1): "Prin «Neregularitate» în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001." Prin urmare, este evident că folosirea unor oferte manipulate în procesul de achiziții reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 parag.

5 din Cap. I - Prevederi Generale din Anexa IV Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare, problema pe care instanța de fond și-a pus-o în acest caz fiind aceea dacă o astfel de neregulă are drept consecință retragerea întregului ajutor financiar sau numai a sumelor de bani decontate pentru achizițiile care s-au dovedit ulterior ca au fost viciate.

Plecând de la definiția neregulilor așa cum este aceasta prevăzută în Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995 și ținând seamă de natura și gravitatea neregulilor care implică depunerea intenționată ori deliberată de documente false Oficiul european de Luptă Antifraudă are competența de a impune aplicarea de sancțiuni administrative care să implice recuperarea totală așa cum este prevăzută în: - art. 4, alin. (1) "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat"; - art. 4, alin. (2) "aplicarea măsurilor menționate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"; - art. 4, alin. (3) "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului/au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"; - art. 5, alin. (1) "abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative: c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare,

chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". Deosebit de relevante în cauză sunt și clauzele contractului de finanțare, ignorate cu desăvârșire de instanța de fond. Astfel, potrivit art. 17 alin. (3) din contract, legea părților potrivit art. 969 C. civ.: "în cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului. În acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica Beneficiarului penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare.

Mai mult, Autoritatea Contractantă poate aplica posibile sancțiuni în situația neconformității cu obligațiile de mai sus în conformitate cu prevederile Acordului Multianual de Finanțare, secțiunea A, art. 5 (1) lit. d)." Iar potrivit art. 17 alin. (4): "în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea Autorității Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractantă va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere.

Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare." Așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 17 alin. (4) din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Prevederile art. 17 alin. (4) din Contractul de finanțare trebuie avute în vedere și în contextul în care textul comunitar nu face distincție cu privire la situația în care se dispune retragerea totală sau parțială a ajutorului acordat. Astfel, diferența care atrage aplicarea sau nu a principiului proporționalității sancțiunii este dată de existența intenției sau a neglijenței în săvârșirea abaterii, care în speța de față este dovedită fără putință de tăgadă, prin înscrisurile comunicate de OLAF. În condițiile în care corectitudinea și legalitatea desfășurării achizițiilor este obligația și responsabilitatea beneficiarului, asumată prin sem