ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit: - anularea Deciziei nr. 42.092/17.12.2013 emisă de pârâta A.P.D.R.P., prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. x; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x din data de 29.10.2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la S.C. A. SRL" ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x, beneficiar S.C. A. S.R.L., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 760.628,205 RON și a penalităților de întârziere.

Prin sentința nr. 1854 din data de 11 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. și a anulat Decizia nr. 42.092/17.12.2013 și Procesul-verbal de constatare nr. x/29.10.2013 emise de pârâta A.P.D.R.P.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii reclamantei, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1992 din data de 16 iunie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1854 din 11 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, raportându-se la dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 și la Hotărârea C.J.U.E. din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, instanța de control judiciar a apreciat că este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu sunt îndeplinite cele două elemente la care face referire instanța europeană.

În concret, în ceea ce privește elementul obiectiv, judecătorul fondului a arătat că proiectele propuse de SC "A." S.R.L., B. I.I. și C. I.I. sunt autonome și respectă obiectivele schemei de ajutor de minimis.

Instanța de recurs a reținut că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei, dar și pentru celelalte două proiecte de investiții - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

S-a considerat că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care cele trei entități juridice anterior nominalizate au creat simultan același loc de muncă pentru aceeași persoană - domnul D. - care are calitatea de director.

În anul 2009, S.C. "A." S.RL. a avut un angajat; Întreprinderea Individuală B. și Întreprinderea Individuală C. s-au autorizat la 01.07.2010 și aveau doar un angajat, respectiv pe D. . În anul 2010, S.C. "A." S.RL. avea doar 2 angajați, în condițiile în care fiecare dintre cele trei entități juridice s-au angajat, prin memoriile justificative atașate la cererile de finanțare, să creeze câte trei locuri noi de muncă în sectorul non-agricol pentru populația din mediul rural.

De asemenea, s-a apreciat că nu a fost atins nici obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale celor trei beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociați. În concret, din cele 20 de contracte de prestări servicii depuse la dosar, 7 au fost încheiate între firme deținute de membrii familiei Lupu (a se vedea dosar fond).

În legătură cu obiectivul operațional, instanța de control judiciar a reținut că, într-adevăr, cei trei beneficiari au fost organizați ca micro-întreprinderi care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, însă aceștia au un obiect de activitate similar, mai precis, "lucrări de pregătire a terenului" - cod CAEN 4312; pentru derularea acestor lucrări, cu finanțarea primită, beneficiarii aflați în discuție au achiziționat utilaje complementare, respectiv: S.C. "A." S.RL. - 2 buldo-excavatoare și o basculantă, Întreprinderea Individuală B. - un autogreder (folosit la nivelarea terenului).

În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Contrar celor arătate de judecătorul fondului, s-a apreciat că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei Lupu cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege.

Pe aspectul analizat, s-a reținut relevanța celor statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013: "Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă.

Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40,41 din hotărâre).

De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Instanța de recurs a constatat că, în speță, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: - indicatorii externi, fizici - cei trei beneficiari aflați în discuție, independenți din punct de vedere legal, au același sediu social și beneficiază de aceleași utilități, au același loc de garare a utilajelor pentru achiziționarea cărora au fost accesate fondurile europene, respectiv în localitatea Viștea de Sus, comuna Viștea nr. 241, jud. Brașov; - indicatorii structurali, juridici: - B. este asociat unic și administrator al S.C. "A." S.R.L., societate care a beneficiat de ajutor financiar conform contractului de finanțare nr. x/16.03.2009; - B. este și titularul Întreprinderii Individuale care este beneficiara contractului de finanțare nr. x din 12.05.2011; - S.C. "A." S.R.L., prin B., a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 30.10.2008, perioada de interdicție fiind între 30.10.2008 - 30.10.2011, iar Întreprinderea Individuală B., prin aceeași persoană fizică, a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 12.07.2010; - toate cele 3 entități beneficiare ale sprijinului acordat prin Măsura 312 au același director și același obiect de activitate, respectiv "lucrări de pregătire a terenului" - între reprezentanții celor trei entități juridice analizate există relații de rudenie, iar la data depunerii cererilor de finanțare aveau același domiciliu, în Municipiul Sibiu, str. x nr. 17; - utilajele achiziționate în cadrul celor trei proiecte sunt destinate să realizeze categorii diferite de lucrări, care să acopere o gamă cât mai completă din necesitățile de lucrări existente în zonă; integrarea acestor utilaje în vederea abordării unei plaje foarte largi de lucrări se face prin intermediul domnului D. care deține funcția de director executiv la toate cele trei entități juridice, luând decizii pentru toate acestea.

Toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv, semnificative pe chestiunea aflată în discuție fiind și precizările făcute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312: "acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312."

În legătură cu noțiunea de acționar majoritar, în Ghidul solicitantului se arată că acesta este "o persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți".

Potrivit art. 1 din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, este considerată "întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică".

Având în vedere calitățile deținute de B., respectiv de PFA și de acționar unic al S.C. A. S.R.L., s-a constatat că aceste întreprinderi au acționat concertat, ca o entitate economică unică. Cu alte cuvinte, nu s-au realizat entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida în această modalitate structura economică în zona rurală -, ci entități menite de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, după cum în mod corect a susținut autoritatea recurentă.

Împotriva deciziei instanței de control judiciar S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar E. SPRL, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a hotărârii și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut că, procedând la rejudecarea fondului cauzei, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui lucru cerut, respectiv asupra unuia dintre argumentele invocate în susținerea acțiunii - "măsura rezilierii contractului de finanțare reprezintă manifestarea concretă a unui exces de putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a invocării propriei turpitudini (culpe) de către A.F.I.R. în sancționarea societății".

Așadar, instanța a omis să se pronunțe asupra culpei autorității în aprobarea cererilor de finanțare, în condițiile în care majoritatea elementelor de fapt, considerate drept o dovadă a condițiilor artificiale, existau încă de la data aprobării cererilor de finanțare.

A mai apreciat revizuenta că nu putea fi sancționată pentru neidentificarea de către funcționarii A.F.I.R. a pretinselor condițiii artificiale, câtă vreme constatarea acestor condiții intră în atribuțiile autorități și trebuia făcută înainte de a se produce consecințele juridice și economice asupra societății.

De asemenea, omițând să se pronunțe asupra unui motiv de temeinicie a acțiunii cu care a fost legal învestită, instanța de recurs a încălcat principiile disponibilității și contradictorialității procesului civil, societatea fiind în mod vădit prejudiciată.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de recurs formulate dar și asupra apărărilor societății, dispunând strict asupra celor două capete de cerere formulate prin acțiunea introductivă.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, întrucât dispozițiile legale în materie și clauzele contractuale asumate de societate stabilesc faptul că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora nu înlătură răspunderea beneficiarului față de autoritatea contractantă.

În același timp, analizând cele trei proiecte sub toate aspectele menționate în procesul-verbal contestat, documentele emise atât anterior depunerii cererii de finanțare, dar și ulterior încheierii contractului, instanța de recurs a exclus, în mod evident, culpa autorității contractante și a reținut-o pe cea a beneficiarului, care impunea recuperarea prejudiciului produs.

Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută numai dacă este vorba despre: - o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel; - o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel; - o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, prin care se evocă fondul. Evocarea fondului presupune, în primă instanță, examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.

Față de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", se constată că decizia nr. 1992 din data de 16 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost rejudecată și respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., poate constitui obiect al cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Cazul de revizuire invocat - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - este o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a soluționa și de a se pronunța asupra tuturor pretențiilor deduse judecății.

Acest motiv de revizuire cuprinde trei ipoteze: extra petita (instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut), minus petita (instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut) și plus petita (instanța a dat mai mult decât s-a cerut).

Din motivarea prezentei cereri de revizuire, se constată că revizuenta invocă ipoteza minus petita. Motivul de revizuire menționat se referă însă la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, deci la pretențiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, în ceea ce privește situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita), aceasta este incidentă atunci când instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere sau o cerere principală, incidentală, accesorie sau adițională, cu privire la care a fost legal sesizată.

Această ipoteză nu este aplicabilă în situația în care au fost soluționate toate cererile deduse judecății, însă partea apreciază că instanța nu a dat un răspuns explicit tuturor argumentelor (expuse și dezvoltate pe larg) invocate în susținerea cererilor. Altfel spus, analizarea împreună a argumentelor invocate de parte sau răspunsul implicit dat unor argumente prin raportare la celelalte nu se încadrează în motivul de revizuire referitor la minus petita.

În aceste condiții, susținerile revizuentei vizând nepronunțarea asupra unui argument/motiv de temeinicie a acțiunii cu care a fost legal învestită și, implicit, încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității procesului, exced cazului de revizuire invocat și nu pot determina reformarea deciziei pronunțate în recurs .

Contrar susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată că instanța de recurs a rejudecat acțiunea reclamantei și a verificat legalitatea actelor administrative contestate (Decizia nr. 42.092/17.12.2013 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.10.2013 emise de pârâta A.P.D.R.P.) prin analizarea detaliată a situației de fapt, în raport de prevederile legale și contractuale asumate de beneficiar, dar și de întreg probatoriul administrat.

Nu poate fi primită susținerea referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra culpei autorității în aprobarea cererilor de finanțare, întrucât aceasta a apreciat că existența condițiilor artificiale și a legăturii dintre cei trei beneficiari dovedește culpa S.C. A. S.R.L. atât la momentul depunerii cererii de finanțare cât și ulterior încheierii contractului de finanțare.

În același timp, împrejurarea că identificarea elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, prin controlul ex-post, nu poate fundamenta o culpă a autorității pârâte, dispozițiile contractului de finanțare asumate de beneficiar reglementând controalele ulterioare, modalitatea de constatare a eventualelor nereguli și restituirea sumelor primite în mod nejustificat.

Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuentă nu demonstrează temeinicia motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 513 din același cod, Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta cerere de revizuire .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar E. SPRL, împotriva deciziei nr. 1992 din 16 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.