ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2018

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.06.2014, sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.04.2014 și înregistrat la APDRP sub nr. x/2014, precum și a Deciziei nr. 16722/21.05.2014 de soluționare a contestației formulate împotriva acestui proces-verbal;

(ii) anularea Notificării de x/16.04.2014 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 461.670 RON reprezentând executarea scrisorii de garanție bancară emisă de B. S.A. la data de 26.08.2011, sumă executată în mod abuziv de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 566/03.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus:

- admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit);

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a Deciziei nr. 16722/21.05.2014 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 461.670 RON, recuperată prin executarea scrisorii de garanție bancară emisă de B. S.A. la data de 26.08.2011;

- respingerea cererii vizând anularea notificării nr. x, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 566/03.03.2015 a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul art. 483 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru următoarele motive:

3.1 Prima instanță a analizat în mod exclusiv atribuțiile Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fără a proceda în niciun moment la analiza neregulilor ce au format obiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014.

Astfel, în cuprinsul actului administrativ contestat au fost prezentate detaliat și comparativ neregulile aferente beneficiarului A. S.R.L., C. S.R.L. din care rezultă cu certitudine faptul că nu suntem în prezența unui șir de coincidențe, însă instanța se rezumă la analiza atribuțiilor autorității pârâte referitoare la momentul la care ar fi trebuit analizate neregulile.

În acest sens, instanța reține faptul că aspectele care țin de eligibilitatea cererii de finanțare pot face obiectul unui singur tip de control derulat la momentul depunerii cererii de finanțare, însă omite să observe faptul că în cauză s-a procedat la derularea unui alt tip de control, respectiv acela care a avut la bază o sesizare a Curții de Conturi a României, Raport aferent anului 2013.

Mai mult, prevederile art. 13, respectiv art. 14 - anexa 1 din contractul de finanțare nr. x x 6 din data de 19.05.2010 reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, iar însușirea tezei reclamantei ar presupune lipsa de conținut a acestui mecanism.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, una dintre principalele atribuții ale AFIR este:

"efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate".

3.2 O altă critică adusă sentinței recurate se referă la aspectul conform căruia, în opinia primei instanței, toate documentele și similitudinile dintre cele două proiecte au fost cunoscute și acceptate de Agenție.

Similitudinile dintre proiecte și elementele care au condus la constatarea coordonării acestora de către o singură persoană/grup de persoane nu au fost cunoscute de AFIR până la momentul verificării acestor proiecte în paralel.

Chiar dacă verificările efectuate de AFIR nu au evidențiat documente noi față de cele cunoscute de APDRP, verificarea în paralel a scos în evidență existența a două proiecte "în oglindă" element necunoscut din verificarea fiecărui proiect în mod separat.

Nu se poate reține în prezenta cauză că a existat o eroare ce nu a putut fi depistată în mod rezonabil de către beneficiari și, în consecință, aceștia trebuie exonerați de obligația rambursării sumelor acordate în mod necuvenit, din moment ce din acțiunile celor doi beneficiari reiese în mod evident faptul că aceștia au conlucrat și au cunoscut că vor realiza investiția în oglindă, că vor presta servicii către aceiași destinatari, că și-au asigurat unul celuilalt spațiu de desfășurare a activității, că vor folosi capitalul financiar prin rulare de la o firmă la cealaltă etc.

Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit căruia "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când această eroare nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Mai mult, chiar dacă ar fi acceptate susținerile instanței potrivit cărora autoritatea pârâtă avea posibilitatea de a verifica, anterior stabilirii cererii de finanțare, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea contractantă nu este obligată la efectuarea controlului și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil acordat nelegal.

3.3 În mod eronat prima instanță a apreciat că "nu poate fi reținută existența condițiilor artificiale pentru obținerea plăților, întrucât prin implementarea proiectelor analizate de pârâtă a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR".

Prin urmare, instanța a considerat că a fost atins pe deplin scopul Măsurii 313, deși toate aspectele prezentate nu pot fi considerate simple coincidențe, ci relevă deplina coordonare, după cum urmează:

- cele două societăți au fost înființate în aceeași zi, respectiv 14.05.2009;

- cele două societății aparțin aceleiași familii D. -soț, E. - soție și F. - fiică;

- cele două societăți au fost reprezentate de aceeași persoană, dl. D., persoană ce deține funcția de administrator la Societatea A. S.R.L. și împuternicit al Societății C. S.R.L;

- o serie de numere de înregistrare succesive la documentele atașate cererii de finanțare în cazul celor două proiecte;

- declarațiile de conformitate pentru calitatea betonului emise de S.C. G. S.R.L. și rapoartele de încercare pentru beton care se regăsesc în ambele cereri de plată relevă faptul că lucrările sau desfășurat în comun la cele două pensiuni, constructorul executând simultan lucrări la ambele contracte;

- în cazul celor două proiecte s-au regăsit o serie de indicatori fizici, funcționari -legali și de afacere/contabili/financiari, precum și elemente ce relevă coordonarea.

Prin prisma tuturor criteriilor subiective analizate și a elementelor de coordonare ce demonstrează faptul că dl. D. este beneficiarul în fapt al finanțărilor primite din partea APDRP în cadrul celor două proiecte, sunt afectate și criteriile obiective, putând aprecia că soția și fiica acestuia au fost persoane interpuse cu scopul de a accesa fondurile nerambursabile cu șanse sporite (prin obținerea de punctaj la criteriul de selecție S4) și totodată de a depăși plafonul maxim prevăzut în fișa Măsurii 313 (regula de minimis - calculul ajutorului public nerambursabil acordat unui beneficiar nu va trebui să depășească 200.000 euro pe o perioadă de până la trei ani fiscali).

Situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare.

Toate aceste constatări sunt considerate astfel fapte intenționate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității europene și, astfel, în conformitate cu legislația comunitară incidentă, s-a aplicat principiul proporționalității potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Din moment ce activitatea derulată de beneficiar a avut încă de la debut (momentul depunerii cererii de finanțare) toate caracteristicile unei nereguli și, implicit, a încălcării unor prevederi legale și contractuale imperative, sunt lipsite de relevanță finalizarea sau nu a proiectului ori existența sau inexistența bunurilor achiziționate în cadrul proiectului.

3.4. Prima instanță a sancționat mecanismul perfect legal care a dus la executarea scrisorii de garanție bancară depusă în vederea garantării avansului în cuantum de 419.700 RON, iar suma ce urmează a fi recuperată prin intermediul acesteia este în cuantum de 461.670 RON.

Or, mecanismul care a stat la baza emiterii Notificării nr. x, prin care autoritatea pârâtă urmează a proceda la recuperarea sumei de 461.670 RON prin executarea scrisorii de garanție bancare este statuat de prevederile art. 20 din O.U.G. nr. 70/2009.

De asemenea, potrivit contractului cadru, art. 4 intitulat "Avansuri", și Anexei V- Instrucțiuni de plată la contractul de finanțare, în situația în care beneficiarul a optat pentru acordarea avansului, acesta va fi recuperat la ultima tranșă de plată.

În consecință, s-a procedat la reținerea avansului acordat, motiv pentru care legalitatea procesului-verbal de constatare sub aspectul cuantumului sumei de recuperat este de necontestat.

Autoritatea pârâtă nu urmează să rețină suma de 461.670 RON (419.700 RON x 10%) reprezentând avansul acordat inițial în cadrul proiectului propus de beneficiar ci, în cadrul ultimei tranșe de plată, acesta nu a mai fost decontat, astfel cum prevăd Instrucțiunile de plată din cadrul anexei V la contractul de finanțare, aspect ignorat cu desăvârșire de către prima instanță.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

Intimata A. S.R.L. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență că recurenta nu a înțeles să formuleze nicio critică legală cu privire la hotărârea a cărei modificare o solicită, ci invocă motive noi de nelegalitate care nu au nicio legătură cu cauza.

Cu privire la primele două motive de nelegalitate de care s-a prevalat recurenta, intimata a menționat că, în condițiile în care autoritatea pârâtă a emis două opinii total diferite, în baza acelorași documente, în mod corect prima instanță a reținut că este rezonabilă invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

De asemenea, deși recurenta a reținut în cuprinsul procesului-verbal că au fost încălcate prevederile din Ghidul solicitatului M 313, a întocmit câte un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru fiecare dintre cei doi beneficiari, fără a stabili în cazul căruia nu trebuia depășită regula de minimis.

În ceea ce privește motivul al treilea de nelegalitate invocat de recurentă, intimata a arătat că este neîntemeiat întrucât în cauză nu este vorba despre un beneficiar care să fi fost acționar majoritar al unei societăți comerciale ce are mai multe proiecte în derulare, ci despre doi beneficiari diferiți, având asociați diferiți, care au derulat proiecte distincte.

Totodată, aceasta a susținut că nu sunt întemeiate apărările recurentei în sensul că dl. D. ar fi pretinsul beneficiar în fapt al fondurilor primite de cele două societăți.

Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 1 lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, calitatea de beneficiari în cadrul celor două proiecte o au societățile A. S.R.L. și C. S.R.L. Domnul D. nu are calitatea de asociat în niciuna dintre cele două societăți, ci doar pe aceea de administrator, respectiv de împuternicit.

Faptul că asociații și unul dintre administratorii celor două societăți sunt membrii aceleiași familii nu conduc la concluzia creării de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării, întrucât nu există nicio restricție legală cu privire la gradul de rudenie dintre asociații, administratorii sau împuterniciții convențional ai mai multor beneficiari.

Referitor la afirmația comisiei de verificare cu privire la susținerea financiară a Societății A. S.R.L. de care domnul D., se impune a se reține că acesta a făcut doar serviciul de depunere a banilor în contul firmei, aceștia provenind de la asociatul unic, doamna F., în baza contractelor de creditare a societății.

Față de prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea de Justiție, intimata a subliniat că nu este suficient ca autoritatea să invoce anumite aspecte care ar putea fi considerate drept "condiții artificiale", aceasta având obligația de a dovedi că, prin implementarea proiectelor afectate de condiții artificiale nu poate fi atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor și că beneficiarul a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

În condițiile în care APDRP, în calitate de autoritate contractantă și cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, este cea care și-a desfășurat în mod defectuos atribuțiile, intimata a considerat că nu poate fi obligată la restituirea fondurilor primite, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate, în condițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/201, asupra Deciziei nr. 16722/21.05.2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care a fost respinsă contestația formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Direcția Control și Antifraudă.

Preliminar, Înalta Curte notează faptul că verificările finalizate prin emiterea Procesului-verbal nr. x au fost inițiate în baza Raportului de audit FEADR pentru anul 2013 întocmit de Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit și a "Suspiciunii de neregulă/suspiciunii de fraudă" IRD 0.1 nr. 47/21.02.2014 și au vizat aspectele semnalate cu privire la existența unor indicii de creare în mod artificial a condițiilor de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile de către beneficiarii S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.

(i) Referitor la previzibilitatea conduitei administrative

Sub acest aspect, prima instanță a reținut, pe de o parte, că autoritatea pârâtă a atestat în urmă cu 4 ani că documentele depuse de reclamantă în susținerea proiectului sunt conforme cu prevederile legale și cu Ghidul solicitantului, iar, pe de altă parte, aceeași autoritate și-a schimbat radical poziția ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi - Autoritatea de Audit, constatând numeroase elemente susceptibile de a releva, încă de la data depunerii cererilor de finanțare, legăturile și coordonarea între beneficiarii S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.

În aceste condiții, prima instanță a constatat imprevizibilitatea flagrantă a conduitei administrative și a apreciat că trebuie reținută incidența în cauză a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011.

Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2006, (act normativ în vigoare la data emiterii actelor contestate) una dintre principalele atribuții ale APDRP vizează efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Prevederi similare se regăsesc și în art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

De asemenea, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 prevede că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Potrivit art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare C 313 x/19.05.2010, beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să desfășoare proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare.

Art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare prevede că:"(...) Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

În raport de art. 2 alin. (8) din contractul de finanțare, durata de valabilitate a acestuia reprezintă durata de execuție, la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la da ultimei plăți făcută de autoritatea contractă.

Normele legale și contractuale enunțate reglementează mecanismul controlului ulterior, iar activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare finalizată prin încheierea procesului-verbal contestat în cauză se circumscrise acestui tip de control .

Ceea ce s-a invocat în cauză a fost faptul că elementele indentificate cu ocazia verificărilor înterprinse în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciunii de fraudă IRD 0.1 nr. x/21.02.2014 nu puteau fundamenta măsurile dispuse față de reclamantă, întrucât ele au existat atât la data încheierii contractelor de finanțare, cât și la data aprobării cererilor de plată, situația juridică și economică a societății fiind prezentată în mod transparent autorității pârâte.

Contrar punctului de vedere exprimat de intimata-reclamantă și validat de prima instanță, Înalta Curte constată următoarele:

Analiza documentară ex-post realizată de autoritatea pârâtă privind suspiciunea de creare de condiții artificiale în scopul depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 313 nu s-a limitat la documentația aferentă cererii de finanțare și a cererilor de plată formulate de reclamanta A. S.R.L., ci a vizat și documentele/informațiile obținute din verificarea cererii de finanțare și a cererilor de plată depuse de C. S.R.L., precum și a activităților derulate de cei doi beneficiari în etapa de implementare a proiectelor.

A existat astfel posibilitatea efectivă a organului de control de a proceda la o evaluare unitară a tuturor aspectelor expuse în sesizarea existenței unei suspiciuni de neregulă/fraudă, chiar dacă formal cererile de finanțare/de plată, privite în mod individual, întruneau cerințele legale de autorizare.

Tocmai această analiză comparativă și detaliată a celor două proiecte a evidențiat o serie de elemente obiective și subiective care, în circumstanțele cauzei, au permis fundamentarea concluziei potrivit căreia, au fost create în mod artificial condițiile pentru obținerea finanțării nerambursabile prin depășirea plafonului maxim în cadrul Măsurii 313.

Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 potrivit căruia, "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a altei autorității și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

(ii) Referitor la existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011

Acest text de lege definește neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului sau autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se observă astfel, că pentru a fi reținută existența unei nereguli trebuie să existe abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, constând în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și contractuale, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile naționale aferente printr-o sumă plătită necuvenit.

Pentru a dispune rezilierea contractului de finanțare și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil plătit în executarea contractului, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2014 s-a reținut existența unei nereguli constând în crearea de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile, prin depășirea plafonului stabilit prin fișa Măsurii 313 de către beneficiarii A. S.R.L. și C. S.R.L.

Au fost avute în vedere în acest sens legăturile dintre cei doi beneficiari și faptul că cele două proiecte au fost susținute, coordonate și controlate de o singură persoană, dl. D., administrator al Societății A. S.R.L. și împuternicit al Societății C. S.R.L.

Calificarea ca neregulă a abaterii de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și măsurile dispuse față de reclamantă nu au avut ca temei legal prevederile Ghidului solicitantului întocmit în data de 10.10.2013 ulterior încheierii contractului de finanțare, astfel că acestea nu prezintă relevanță din perspectiva legalității acestora.

În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a făcut referire la Ghidul solicitantului din data de 10.10.2013, cu precizarea că acesta a fost preluat și utilizat în procedura de control derulată de Direcția Control și Antifraudă, urmărindu-se linia directoare stabilită la nivelul C.E. cu privire la crearea de condiții artificiale.

Este evidențiată astfel valoarea informativă și de recomandarea a acestui Ghid, care nu a constituit și nici nu putea constitui fundamentul măsurilor de reziliere a contractului de finanțare și de recuperare a ajutorului financiar dispuse față de reclamantă.

Prin urmare, nu are aplicabilitate în cauză jurisprudența Î.C.C.J. exemplificată de prima instanță prin Decizia nr. 1012/27 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x, decizie în care controlul de legalitate a avut ca obiect o altă situație juridică, respectiv reverificarea cererii de finanțare, sub aspectul acelorași condiții, în raport cu o versiune a Ghidului solicitantului care nu era în vigoare la data depunerii cererii.

În plus, principiul "disciplinei jurisdicționale" invocat de prima instanță nu va fi reținut, întrucât acesta nu este consacrat nici pe cale legislativă și nici jurisprudențială.

În ceea ce privește noțiunea de condiții artificiale, sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Interdicția efectuării plății instituită prin art. 4 alin. (8) din Regulament îi vizează pe acei beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține finanțare nerambursabilă, în speța de față, A. S.R.L. și C. S.R.L.

Prin urmare, în mod legal autoritatea pârâtă a dispus rezilierea contractului de finanțare și retragerea avantajului obținut față de ambii beneficiari, fiind eronată aprecierea primei instanțe în sensul că aceste măsuri se impuneau a fi aplicate unui singur beneficiar.

Prin hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că:

"(1)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2)Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare".

Deși în cuprinsul procesului-verbal contestat nu se face trimitere la jurisprudența în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, analiza comparată și detaliată a celor două proiecte surprinde atât elementele obiective, cât și pe cele subiective necesar a fi întrunite cumulativ pentru a constata existența abaterii reținute în sarcina reclamantei.

În dezacord cu aprecierile și concluziile primei instanțe, aplicând la circumstanțele speței elementele de interpretare furnizate instanței naționale de Curtea de Justiție prin hotărârea menționată, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește elementul obiectiv constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă, împrejurările obiective prezentate de organul de control, grupate sub forma unor indicatori fizici, funcționali-legali și de afacere/contabili/financiari, evidențiază îndeplinirea acestuia.

În esență, elementele de legătură avute în vedere vizează următoarele aspecte;

- cele două societăți au fost înființate în aceeași zi;

- cele două societăți aparțin aceleiași familii (rude de gradul I); E. - mamă, asociat unic al Societății A. S.R.L. F. - fiică, asociat unic al Societății C. S.R.L.;

- cele două societăți au fost reprezentate în toate activitățile impuse de executarea proiectelor de aceeași persoană, dl. D., membru al aceleiași familii (soț/tată), acesta având funcția de administrator al Societății A. S.R.L. și calitatea de împuternicit al Societății C. S.R.L. în baza procurii speciale autentificate sub nr. x, aflată la dosarul cauzei .

- cele două societăți au fost finanțate de aceeași persoană, dl. D., prin depuneri succesive în numerar în conturile acestora;

- cele două pensiuni au fost realizate pe terenuri învecinate, ce au aparținut soților D. și E., iar ulterior au fost vândute celor două societăți prin acte de vânzare - cumpărare încheiate în aceeași zi:

- proiectele de finanțare sunt în mare măsură identice, diferă doar partea de finanțare ținând seama de dimensiunea lor;

- în derularea procedurilor de achiziții, cei doi beneficiari au invitat în calitate de ofertanți aceleași firme; depunerea și deschiderea ofertelor au avut loc în aceeași zi și la aceeași oră; contractele de achiziții au fost încheiate cu aceiași furnizori și la aceleași date.

Deși aceste împrejurări, privite izolat, nu ridică semne de întrebare din perspectiva legalității, evaluarea lor unitară și comparativă evidențiază faptul că, în acest caz "ajutorul de minimis" a depășit plafonul maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea a două etități juridice care au accesat simultan Măsura 313.

Aceasta, în condițiile în care finalitatea urmarită de schema de ajutor, constând într-o dezvoltare reală a vieții rurale, nu a fost atinsă.

În acest sens, Curtea de Justiție a amintit, la par. 32 din hotărârea anterior menționată, că schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale.

Deși investiția ce a făcut obiectul proiectului a fost finalizată, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamanta nu a demonstrat viabilitatea și utilitatea proiectului, includerea pensiunii în circuitul turistic, crearea de locuri de muncă în mediul rural, îmbunătățirea calității vieții și creșterea atractivității zonei rurale.

Circumstanțele cauzei evidențiază și îndeplinirea elementului subiectiv, necesar pentru a se reține crearea de condiții artificiale. Sunt avute în vedere sub acest aspect, nu numai legăturile prezentate în analiza elementului obiectiv, ci și indiciile care dovedesc existența unei coordonări între cei doi beneficiari cu scopul de a obține finanțare nerambursabilă peste limita admisă de lege.

Astfel, înființarea la aceeași dată a două societăți comerciale de către membrii aceleiași familii (rude de gradul I), accesarea finanțării nerambursabile în cadrul aceluiași apel de proiecte, reprezentarea celor două societăți în toate activitățile impuse de executarea proiectelor de către aceeași persoană, membru al familiei, legăturile financiare între cele două societăți prin reprezentantul comun, persoană care a și asigurat finanțarea plăților prin depunerile succesive de numerar în nume propriu în conturile societăților sunt suficiente indicii pentru a concluziona, în acord cu autoritatea pârâtă, că beneficiarul real al finanțărilor obținute este dl. D. și că a existat o acțiune coordonată a celor două societăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Nu are relevanță din această perspectivă împrejurarea că dl. D. nu are calitatea de asociat în niciuna dintre cele două societăți comerciale.

De asemenea, nu este relevantă definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, atâta timp cât concluziile activității de verificare fac referire la beneficiarul de fapt la finanțării și nu la beneficiarul declarat, astfel cum acesta figurează în contractul de finanțare.

Susținerile reclamantei conform cărora activitatea de finanțare a proiectului derulat de Societatea C. S.R.L. s-a realizat din fondurile proprii ale asociatului unic al acesteia, F., în baza contractelor de creditare a societății nu vor fi reținute, întrucât contractele prezentate nu au fost înregistrate în evidențele legale ale societății, nu s-au reflectat în situația financiară a acesteia astfel că nu există dovezi că operațiunea de creditare a societății s-a și materializat.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut în sarcina intimatei existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 566 din 3 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.