ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3310/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.03.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), pronunțarea unei hotărârii judecătorești prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 emisă de APDRP, comunicată la data de 22.11.2013, și, pe cale de consecință, anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.09.2013 și înregistrat la APDRP sub nr. x din 16 septembrie 2013;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3315 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP), și s-a dispus anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 și a Procesului-verbal din data de 13.09.2013.

Cererea de suspendare a executării Procesului-verbal nr. x din 16 septembrie 2013 a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 31.10.2014.

Împotriva sentinței civile nr. 3315 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, hotărârea primei instanțe a fost criticată cu privire la următoarele aspecte:

3.1 În mod greșit s-a reținut că "însăși autoritatea pârâtă este aceea care a aprobat finanțarea tuturor proiectelor, în urma analizării documentațiilor aferente din prisma îndeplinirii condițiilor legale și a încheiat contractele de finanțare în baza cărora a plătit sumele la care s-a obligat".

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul APDRP sunt clar definite și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau de implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă (APDRP), cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în mod clar neregulile rezultate din verificările ulterioare.

3.2. În mod greșit s-a constatat că "în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu cele șapte entități menționate de autoritatea pârâtă, a creat în mod artificial condițiile pentru a obține finanțarea nerambursabilă, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin Hotărârea pronunțată în cauză C-434/12-Slancheva sila EOOD, Curtea Europeană de Justiție a confirmat jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei de ajutor financiar necesită atât elemente obiective, cât și subiective.

În ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite.

În cazul Măsurii 312, aceste obiective sunt acelea de a sprijinii crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării sctructurii economice - art. 52 (a)(ii) R/698/2005.

Prin Procesul-verbal de constatare nr. x din 16 septembrie 2013 se indică o serie de legături între beneficiarii S.C. A. S.R.L, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., legături care evidențiază faptul că reprezentanții entităților juridice beneficiare ale Programului FEADR au acționat concertat spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice, care în mod legal n-ar fi fost în măsură să obțină un ajutor de peste 200.000 euro.

Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispozițiilor legale și comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" și a urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312.

Legăturile constatate sunt următoarele:

- din cei opt beneficiari, șapte au sediul în aceeași locație;

- toți cei opt beneficiari au fost înființați la aceeași dată, au același cod CAEN, au contract de comodat cu același comodant, au contracte de colaborare cu aceiași furnizori;

- cererile de finanțare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeași zi la OJPDRP Timiș, având numere de înregistrare consecutive;

- data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Registrului Comerțului este aceeași pentru toate cele opt firme;

- toți cei opt beneficiari au același consultant;

- proiectele celor opt beneficiari au același titlu;

- toți cei opt au contracte de credit încheiate cu I.;

- toate societățile au fost creditate de J., administrator al S.C. K. S.R.L.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit, deoarece entitățile juridice menționate operează pe aceeași piață sau pe o piață adiacentă pentru a crea un avantaj indirect S.C. L. S.R.L., care este beneficiarul real al utilajelor achiziționate prin proiect, și mai ales pentru că s-au constatat elemente comune celor opt beneficiari.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312, acela de a crea și diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de microîntreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor opt beneficiari rezultă că aceștia își prestează serviciile reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat.

Prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Potrivit art. 44 alin. (5) din acest act normativ pe care atât beneficiara, cât și prima instanță îl omit, "5) O piață adiacentă în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situat direct în amonte ori în aval pe piața în cauză".

Prin urmare, aplicând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele opt entități, cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele opt entități sunt întreprinderi legate.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEDR, cum ar fi, legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Particularitățile identificate prin verificarea încrucișată a celor opt contracte de finanțare nu pot conduce decât la o singură concluzie, aceea că s-a urmărit încă de la bun început depășirea plafonului de minimis (achiziționarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracționarea artificială a investiției.

3.3 În mod greșit prima instanță a apreciat că "prin implementarea proiectului s-a realizat atât obiectivul general al măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor".

Se impune a se observa că este esențial de urmărit și modul în care finalitatea proiectului a fost îndeplinită.

De asemenea, este esențial de urmărit și minimis de 200.000 euro în trei ani consecutivi de către intimata-reclamantă, prin raportare la sprijinul financiar accesat de toate cele opt societăți.

Astfel, s-a apreciat că acești solicitanți, inclusiv reclamanta, au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar.

Totodată, această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare, cât și ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permit unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură - situație interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008 care prevede că "un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiași măsuri cofinanțate din FEADR, cu condiția ca primul proiect să fie finalizat...".

APDRP, în cadrul misiunii de control, a avut în vedere depistarea a 3 categorii de indicatori care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale (indicatori externi, fizici, indicatori structurali, juridici, indicatori de afaceri, financiar-contabil).

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare nr. x din 16 septembrie 2013 se enumeră o serie de legături și asemănări existente între cei opt beneficiari FEADR aparent independeți, tocmai pentru a evidenția faptul că acțiunile și activitățile acestora sunt coordonate de o singură persoană/grup de persoane, efectul fiind acela de a se încălca regula "de minimis". În mod artificial au fost create opt întreprinderi care să dea aparență de legalitate și de respectare a criteriilor de eligibilitate, pentru a se putea obține finanțare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro/3 ani impus de regula de minimis.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Prin urmare, cele reținute de prima instanță ignoră atât prevederile legale aplicabile, cât și situația de fapt, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei S.C. A. S.R.L, ca neîntemeiată.

Intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, în considerarea următoarelor argumente:

4.1. Nu este negată posibilitatea autorității pârâte de a efectua controale ulterioare cererii de plată, însă aceste controale trebuie să vizeze aspecte ulterioare achitării cererii de plată, care s-au modificat după această dată și care au determinat schimbarea situației de fapt și de drept avută în vedere la momentul ultimei plăți.

În acest sens se interpretează și prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, în vigoare la data controlului, invocate inclusiv de către pârâtă cu ocazia formulării prezentului recurs.

Eligibilitatea a fost verificată anterior datei semnării contractului de finanțare și niciuna dintre condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil nu a fost modificată după semnarea contractului sau achitarea de către pârâtă a tranșelor de plată către reclamantă.

Afirmația Agenției, în sensul că verificările s-au făcut în baza unor proceduri acreditate și că doar ulterior, în urma unor controale aprofundate, au "descoperit" crearea de condiții artificiale, vine în contradicție cu însăși obligația stabilită în sarcina Agenției prin Regulamentele nr. 65/2011 și nr. 2988/1995, care impune verificarea existenței/inexistenței condițiilor artificiale înainte de efectuarea oricărei plăți.

A admite că ar fi existat aceste condiții artificiale la data plății tranșei ar însemna ca însăși autoritatea pârâtă, cu rea-credință sau neglijență, să nu verifice îndeplinirea acestor condiții, lucru care ar crea din propria sa culpă un izvor de obligații nelegal în sarcina reclamantei. Toate aceste elemente au existat la data plății tranșei, inclusiv la data semnării cererii de finanțare, iar APDRP a stabilit faptul că nu sunt create condiții artificiale.

În mod corect prima instanță a stabilit incidența în cauză și a prevederilor art. 5 din Regulamentul 65/2011, care stabilește faptul că "În cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia", însă în baza principiului conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă, același articol stabilește la alin. (3) faptul că "Obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

În ceea ce privește afirmația că societatea reclamantă nu și-a menținut statutul de întreprindere autonomă, se impune a se observa ca acest aspect este menționat pentru prima oară în recurs, neregăsindu-se nici în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și nici în Decizia pronunțată în contestație.

Mai mult, este necesar a se constata că societatea reclamantă nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 346/2004, menținându-și statutul de întreprindere autonomă.

Nu poate fi îmbrățișată susținerea legată de faptul că societatea și-a asumat respectarea regulii de minimis și nu a făcut-o, atât timp cât, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, nu a depășit plafonul de 200.000 euro, plafon maxim acordat în cadrul ajutoarelor de minimis.

4.2. Nici în legislația europeană și nici în cea românească nu a fost definită noțiunea de condiții artificiale.

Curtea Europeană de Justiție a emis o decizie preliminară cu privire la noțiunea de condiții artificiale, care este obligatorie pentru statele membre și nicidecum facultativă, așa cum dorește pârâta să sublinieze.

Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit faptul că simpla divizare a unei investiții nu poate reprezenta per se un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care are drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii din Regulamentul 1698/2005.

Mai mult decât atât, prin implementarea proiectului s-a realizat obiectivul general al Măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Măsura 312 și-a atins scopul, mediul rural începând să se dezvolte, iar societatea reclamantă nu a urmărit sub nicio formă un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor financiar.

4.3 Nu poate fi îmbrățișată poziția exprimată de recurenta-pârâtă prin care se arată faptul că obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu, întrucât încalcă în mod flagrant prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) coroborat cu art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Așa cum s-a menționat și în acțiunea introductivă, reclamanta a respectat întocmai legislația aplicabilă, atât cea internă cât și cea comunitară, precum și prevederile contractuale asumate, cerințele și criteriile menționate în Ghidul solicitantului versiunea 03, aplicabilă la data accesării fondurilor, neputându-i fi imputată nicio culpă, respectând întocmai cele asumate și neascunzând absolut nimic pârâtei.

În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate, în condițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, asupra Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care a fost respinsă contestația formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013, privind proiectul "Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L., în vederea închirierii, M., județul Timiș".

Preliminar, Înalta Curte notează faptul că verificările finalizate prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013 au fost inițiate în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1, nr. 7937 din 20 martie 2013 și au vizat existența posibilităților de creare de condiții artificiale în vederea obținerii de finanțare nerambursabilă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2006, una dintre principalele atribuții ale APDRP are în vedere efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

De asemenea, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 prevede că:

"fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Dacă autoritatea contractantă stabilește că actele/faptele beneficiarului au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, va proceda, în consecință, după caz, fie prin neacordarea ajutorului respectiv, fie prin retragerea acestuia - art. 17(3) din Anexa I la Contractul de finanțare nr. x.

Totodată, art. 5(2) din contractul de finanțare instituie posibilitatea invalidării autorizării cererilor de plată în situația constatării de nereguli.

Aceste prevederi legale și contractuale evidențiază dreptul autorității pârâte de a efectua controale, ori de câte ori consideră necesar, cu privire la respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, și de a dispune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în situația constatării unor nereguli.

Ceea ce s-a invocat în cauză a fost faptul că elementele identificate cu ocazia verificărilor întreprinse în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD O.1, nr. 7937 din 20 martie 2013 nu puteau fundamenta măsurile dispuse prin procesul-verbal contestat, întrucât ele au existat atât la data încheierii contractului de finanțare, cât și la data aprobării celor două cererii de plată (august 2011, respectiv noiembrie 2011).

Contrar punctului de vedere exprimat de intimata-reclamantă și validat de prima instanță, Înalta Curte constată următoarele:

Analiza documentară ex-post realizată de autoritatea pârâtă privind suspiciunea de creare de condiții artificiale în scopul depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 312 nu s-a limitat la documentația aferentă contractului de finanțare încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L., ci a vizat și documentația/informațiile obținute de la celelalte șapte societăți respectiv: S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. H. S.R.L.

A existat astfel posibilitatea efectivă a organului de control de a proceda la o evaluare unitară a tuturor aspectelor expuse în sesizarea existenței unei suspiciuni de neregulă/fraudă, aspecte care, privite individual, nu pot evidenția întrunirea cumulativă a criteriilor obiective și subiective și, cu atât mai puțin, a elementelor care demonstrează coordonarea deliberată în vederea obținerii unui avantaj nejustificat prin crearea de condiții artificiale care să contravină obiectivelor Măsurii 312.

Mai mult, datele existente în balanțele analitice din 2013 evidențiază o împrejurare nouă, ulterioară aprobării celor două tranșe de plată, împrejurare care atestă că toate cele opt societăți au același client, S.C. L. S.R.L.

Aceasta, în condițiile în care administrator al S.C. L. S.R.L este domul J., persoana care a creditat toate cele opt societăți comerciale, astfel cum rezultă din balanțele analitice ale fiecărei societăți.

Existența unor indicii care să configureze aceste împrejurări, extrem de relevante din perspectiva analizată, nu putea fi identificată în procedura de verificare derulată anterior încheierii celor opt contracte de finanțare, în condițiile în care, din punct de vedere formal, fiecare proiect îndeplinea cerințele de eligibilitate, iar în toate cererile de finanțare au fost menționați ca și potențiali clienți, nu numai S.C. L. S.R.L, ci și alte societăți, respectiv: S.C. N. S.A., S.C. O. S.R.L. și S.C. P. S.R.L.

În aceste circumstanțe, în mod eronat prima instanță a apreciat că sunt incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 potrivit cărora, obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Referitor la existența unei nereguli, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/22011, constatările și concluziile primei instanțe nu vor fi însușite de instanța de control judiciar, în considerarea următoarelor argumente:

Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se observă astfel, că pentru a fi reținută existența unei nereguli trebuie să existe o abatere constând în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare și care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile naționale aferente printr-o sumă plătită necuveenit.

Pentru a dispune încetarea contractului de finanțare în temeiul art. 11 (3) din Anexa I și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil plătit de APDRP în cadrul executării contractului de finanțare, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.09.2013 s-a reținut că beneficiarul S.C. A. S.R.L. a creat în mod artificial condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312.

Astfel, pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create opt entități juridice, respectiv: S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., și S.C. H. S.R.L., cu evidente legături, care pot fi sintetizate după cum urmează:

- din cei opt beneficiari, șapte au sediul în aceeași locație;

- toți cei opt beneficiari au fost înființați la aceeași dată, au același cod CAEN, au avut contract de comodat cu același comodant, au contracte de colaborare cu aceiași furnizori;

- cererile de finanțare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeași zi la OJPDRP Timiș, având numere de înregistrare consecutive;

- data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Registrului Comerțului este aceeași pentru toate cele opt societăți comerciale;

- toți cei opt beneficiari au același consultant;

- proiectele celor opt beneficiari au același titlu;

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a închiriat utilajele către S.C. L. S.R.L., conform contractelor de închiriere nr. 38 din 02 august 2012 și nr. 18 din 14 martie 2013. Același client, S.C. L. S.R.L. apare și la celelalte șapte societăți, conform datelor existente în balanțele analitice prezentate de fiecare societate.

Mai mult, toate cele opt societăți au fost creditate de către J., administrator la S.C. L. S.R.L.

Totodată, s-a constatat că toate cele opt societăți au angajați comuni cu contract de muncă parțial, iar unele persoane (administrator, asociat unic) se regăsesc în mai multe societăți din cele opt mai sus-menționate.

O primă observație care se impune este aceea că singura abatere reținută prin procesul-verbal contestat vizează crearea de condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă și pentru a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Nu s-a reținut ca abatere faptul că S.C. A. S.R.L. nu ar avea autonomie funcțională și că, din acest motiv, nu ar fi fost îndreptățită să beneficieze de finanțare prin FEADR.

Prin urmare, invocarea pentru prima dată în recurs a împrejurării că cele opt entități juridice ar fi întreprinderi legate, în sensul art. 44 și art. 45 din Legea nr. 346/2004, este inadmisibilă, întrucât echivalează cu încălcarea principiului dreptului la apărare și a principiului non reformatio in peius.

Așadar, analiza instanței de control judiciar se va limita la legalitatea actelor administrative contestate, prin prisma abaterii reținute în cuprinsul acestora și a motivelor de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în condițiile și termenele instituite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Elemente comune celor opt entități juridice sesizate de organele de control ale autorității pârâte nu au fost contestate de intimata-reclamantă.

În esență, apărările acesteia au vizat faptul că elementele comune reținute în privința celor opt entități juridice au existat la data încheierii contractelor de finanțare și aprobării cererilor de plată și că acestea nu demonstrează crearea de condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă, cele opt societăți comerciale fiind firme concurente pe o piață liberă.

Pentru a dispune anularea Procesului-verbal încheiat la data de 13.09.2013 și a Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013, prima instanță a reținut, în ceea ce privește noțiunea de "condiții artificiale", astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție prin Hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12, că nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta împreună cu celelalte șapte entități menționate de autoritatea pârâtă a creat un mod artificial condițiile necesare pentru a obține finanțare nerambursabilă, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Chiar dacă se poate reține existența unei divizări parțiale a investiției, prin faptul că unele dintre utilajele achiziționate sunt complementare, iar unicul client al celor opt societății comerciale este S.C. L. S.R.L., al cărei unic asociat este persoana care le-a creditat, prima instanță a apreciat că această împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Din analiza înscrisurilor de la dosar, prima instanță a constatat că, prin implementarea proiectului s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

În dezacord cu aprecierile și concluziile primei instanțe, aplicând la circumstanțele cauzei elementele de interpretare furnizate instanței naționale de Curtea de Justiție prin Hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD, Înalta Curte reține următoarele:

Prin această hotărâre, instanța europeană a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezenta unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În ceea ce privește elementul obiectiv, Înalta Curte constată că este îndeplinit în cauză, întrucât prin implementarea proiectului nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Sunt avute în vedere împrejurările obiective evidențiate de organul de control și necontestate de intimata-reclamantă, respectiv:

- șapte din cele opt societăți beneficiare de proiecte au sediul în aceeași locație și au încheiat contracte de comodat cu același comodant;

- toate cele opt societăți au același cod CAEN;

- toate cele opt societăți au salariați comuni, iar unele persoane (administrator, asociat unic) se regăsesc în mai multe societăți din cele analizate;

- toate cele opt societăți au fost înființate la aceeași dată, au depus proiecte cu aceleași titlu, au același consultant;

- toate cele opt societăți au un singur client, S.C. L. S.R.L., al cărei asociat unic, J., a creditat toate aceste societăți cu suma necesară acoperirii contribuției proprii la finanțarea proiectelor.

Toate aceste elemente analizate unitar evidențiază faptul că, prin implementarea proiectului nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

În acest sens, Curtea de Justiție a amintit, la par. 32 din hotărârea menționată, că schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale".

Circumstanțele cauzei evidențiază și existența elementului subiectiv necesar pentru a se reține crearea de condiții artificiale. Sunt avute în vedere elementele comune celor opt entități juridice create la aceeași dată, cu aceiași salariați, pentru implementarea aceluiași tip de proiect, ale căror activități de închiriere utilaje agricole au avut ca și beneficiar o singură societate, S.C. L. S.R.L.

Împrejurarea că asociatul unic al S.C. L. S.R.L., unicul client al celor opt societăți, este persoana care a și creditat toate aceste societăți este un indiciu care dovedește existența unei coordonări deliberate între cei opt beneficiari ai proiectelor, cu scopul de a obține finanțare nerambursabilă peste limita admisă de lege.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut în sarcina intimatei-reclamante existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 3315 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2017.