ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2713/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.04.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - A.F.I.R (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - A.P.D.R.P.): - anularea Deciziei nr. 3079/28.01.2015 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 26.02.2015 și a titlului de creanță - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 20.10.2014, înregistrat la AFIR sub nr. x/2014 și comunicat reclamantei la data de 04.12.2014; - suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 20.10.2014, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/2014, până la soluționarea definitivă a demersului judiciar.

Prin sentința nr. 2446 din data de 2 octombrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererile de anulare și suspendare formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - A.F.I.R., a anulat Decizia nr. 3079/2015 emisă de pârâtă și procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2014 și a dispus suspendarea executării actelor menționate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat, că instanța de fond a reținut, în mod eronat, în sarcina pârâtei nerespectarea și neaplicarea dispozițiilor art. 8 din Anexa I la contractul de finanțare, privind, remedierea deficiențelor constatate, precum și o motivarea contradictorie a actelor administrative contestate.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2014 autoritatea pârâtă a identificat două nereguli majore: 1) crearea de condiții artificiale cu scopul de a-și crea un avantaj nejustificat în vederea obținerii finanțării comunitare; 2) încălcarea criteriului de eligibilitate EG1 - "micro-întreprinderile atât cele existente cât și start-up trebuie să fie înregistrate și să-și desfășoare activitatea propusă prin proiect, în spațiul rural".

Cu ocazia soluționării contestației s-a apreciat că reclamanta nu a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, au fost însă menținute cea de a doua neregulă și debitul stabilit prin procesul-verbal și, contrar celor reținute de instanța de fond, actele administrative contestate sunt temeinic și riguros argumentate.

De asemenea, recurenta susține că în mod eronat i s-a reproșat faptul că nu a aplicat dispozițiile art. 8 din Anexa I la contractul de finanțare, câtă vreme reclamanta înregistrase punctul de lucru în mediul urban, prestase servicii în același loc, iar neregula care produsese efecte nu mai putea fi remediată.

În condițiile în care obiectivele finanțate nu au fost utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanțare, aplicarea prevederilor art. 8 sus-menționate a devenit caducă, iar soluția instanței de fond, raportat la acest considerent, este una contrară normelor de drept material incidente în cauză.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

În esență, intimata a apreciat că în urma înlăturării uneia dintre nereguli, debitul stabilit în sarcina sa nu respecta principiul proporționalității, cu atât mai mult cu cât societatea înlăturase și cea de a doua neregulă, prin închiderea punctului de lucru, deși autoritatea pârâtă nu respectase prevederile art. 8 din Anexa I la contractul de finanțare.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 1 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce succed:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 3079/2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2014 emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin procesul-verbal contestat autoritatea pârâtă a stabilit că se impune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 332.752,93 RON plătit de A.F.I.R. în cadrul executării contractului de finanțare și încetarea contractului de finanțare x/20.11.2012, în sarcina reclamantei fiind reținute 2 nereguli: - crearea de condiții artificiale cu scopul de a-și crea un avantaj nejustificat în vederea obținerii finanțării comunitare; - încălcarea criteriului de eligibilitate EG1 - "micro-întreprinderile atât cele existente cât și start-up trebuie să fie înregistrate și să-și desfășoare activitatea propusă prin proiect, în spațiul rural".

Contestația administrativă a fost soluționată prin decizia nr. 3079/2015, A.F.I.R. menținând în sarcina reclamantei cea de a doua neregulă și debitul stabilit prin procesul-verbal.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din analiza hotărârii recurate se constată că instanța de fond s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a legalității actelor administrative contestate, iar întreg raționamentul juridic expus a fost construit, exclusiv, din perspectiva neîndeplinirii de către autoritatea pârâtă a obligației de a motiva actele emise.

În speță, această cerință nu poate fi considerată ca neîndeplinită, întrucât Decizia nr. 3079/2015 este temeinic motivată cu privire la fiecare aspect invocat în contestație, iar procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2014 respectă conținutul prevăzut de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, considerentele sentinței nu cuprind o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de fiecare parte, judecătorul limitându-se la a constata că intimata nu a respectat art. 8 din anexa 1 la contractul de finanțare, iar deficiența cu privire la punctul de lucru din mediul urban a fost remediată.

Este evidentă, în aceste condiții, neanalizarea criticilor formulate prin acțiune și a apărărilor corelative ale pârâtei, pe aspectele de fond privind respectarea criteriului de eligibilitate EG1, îndeplinirea obiectivelor proiectului și ale Măsurii 312, condiții care pot confirma sau infirma legalitatea actelor administrative contestate.

Această conduită face imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță nu a cercetat fondul acțiunii în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 și 497 C. proc. civ., prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 2446 din data de 2 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2018.