ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1794/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 1444 din 14.01.2015, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă Contestația formulată de reclamantă și înregistrată la AFIR sub nr. x și anularea Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 11.11.2014, privind proiectul "Achiziția de utilaje și echipamente moderne la S.C. A. S.RL., pentru atelier de producție, fabricare și reparații articole din metal", ce face obiectul contractului de finanțare x/18.03.2009, beneficiar S.C. A. S.R.L, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 782.488,00 RON și a penalităților de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 3187 din 27.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării Deciziei nr. 1444/14.01.2015 prin care intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, a actelor care au stat la baza acesteia, precum și a actelor subsecvente și, prin urmare, stingerea creanței în cuantum de 728.488,00 RON și a penalităților de întârziere.

În primul motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a dispozițiilor art. 21 alin. (21) și alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale pct. 1 lit. b) și c) și d) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 875/2011.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Prima instanță nu a sancționat încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, ale art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, ale art. 11.2.5. lit. a) din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum și pe cele ale art. 969 C. civ.

* În ceea ce privește concluzia primei instanțe referitoare la existența condițiilor artificiale, hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărărea din 12.09.2013 pronunțată în Cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, ale Notei Directoare pentru auditori, ale art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 și ale art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

* Recurenta a menționat că este greșită opinia judecătorului fondului în sensul că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.11.2013 "nu este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, fiind el însuși producător de efecte juridice", în condițiile în care AFIR a infirmat suspiciunea de neregulă, cu consecința executării în continuare a Contractului de finanțare de către ambele părți.

* Recurenta a apreciat că prima instanță a realizat o analiză a elementului obiectiv și a acelui subiectiv (ce se impun a fi îndeplinite cumulativ în vederea concluzionării în sensul existenței condițiilor artificiale) contrar celor statuate de CJUE prin Hotărărea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În opinia recurentei, nu exista elementul obiectiv, constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, întrucât cele două proiecte propuse de aceasta și de S.C. "B." S.R.L. sunt autonome și fiecare în parte respectă obiectivele schemei de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). De asemenea, nu exista elementul subiectiv, deoarece niciunul dintre cei doi beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei anterior menționate, respectiv nu a urmărit încălcarea regulii de ajutor de minimis.

În cadrul memoriului de recurs, partea a prezentat în detaliu argumentele pe care își fundamentează opinia anterior enunțată .

* Prima instanță în mod eronat a reținut existența unei pagube cauzate bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național (cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003).

* Contrar celor reținute de Curtea de Apel, societatea recurentă nu s-a aflat în culpă, deoarece nu a ascuns, la momentul aprobării de către AFIR a cererii de finanțare, că sediu social și locul de implementare a proiectului se află în incinta S.C. "C." S.R.L. și că există legături de rudenie între asociatul unic al recurentei și asociații S.C. "C." S.R.L.; totodată, nu a ascuns panoul instalat la intrarea în incinta S.C. "C." S.R.L. privind existența unui alt proiect finanțat în acea locație.

Recurenta a arătat că instanța de fond, deși a reținut existența culpei intimatei-pârâte, nu a înțeles să aplice nicio sancțiune.

Ca atare, recurenta a concluzionat în sensul că măsura dispusă de AFIR, constând în rezilierea Contractului de finanțare și recuperarea integrală a ajutorului nerambursabil, întrunește elementele exercitării abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

* Opinia primei instanțe în sensul încălcării criteriului general de selecție S 2 este eronată, întrucât s-a fundamentat pe o variantă a Ghidului care nu era în vigoare nici la data depunerii cererii de finanțare și nici la data încheierii contractului de finanțare; ca atare, a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile.

4.1. Intimata AFIR a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând la motivele de recurs, partea a precizat următoarele aspecte:

* Recurentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care chiar partea recunoaște în cuprinsul acțiunii faptul că și-a exprimat opinia asupra cercetărilor efectuate, iar simplul motiv că poziția membrilor echipei de control nu s-a modificat, nefiind prezent niciun element suplimentar care să schimbe cele reținute, nu poate fi apreciată ca o încălcare a dreptului la apărare.

* Este nefondată critica recurentei referitoare la lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (21) și alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale pct. 1 lit. b) și c) și d) din Anexa nr. 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobate prin H.G. nr. 875/2011. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014 respectă în totalitate cadrul normativ anterior individualizat, în condițiile în care în cuprinsul său s-a menționat transmiterea punctului de vedere de către beneficiar, iar greșita completare a locului verificării nu poate fi reținută ca motiv de nulitate a actului administrativ. În legătură cu faptul că autoritatea contractantă a depășit termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal de constatare, intimata arată că, în urma finalizării verificărilor ex-post, atât cele de pe teren cât și cele documentare, privind menținerea eligibilității proiectului, a fost demarată activitatea de constatare a neregulilor și de stabilirea creanțelor bugetare prin întocmirea formularului IRD 01 "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă", document aprobat și înregistrat la AFIR sub nr. x/2014, ce a fost menționat la Capitolul 1, lit. a) din procesul-verbal nr. x Totodată, la Capitolul 1, lit. d) din titlul de creanță a fost menționată perioada de desfășurare a activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, respectiv 29.09.2014 - 11.11.2014.

* Data de 09.07.2014, specificată de recurentă ca fiind data de începere a verificării, reprezintă data la care a fost emisă adresa nr. x de transmitere în teritoriu a Planului de Control Național Ex-Post pe eșantion - an 2014 cu proiectele finalizate în cadrul Măsurii 312, control ce trebuia efectuat în perioada 01.09 - 31.12.2014, iar locul desfășurării verificării menționat la Capitolul 1, lit. c) din procesul-verbal se referă la activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și nicidecum la verificarea ex-post pe teren, după cum se susține de către recurentă.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, termenul de prescripție este de 4 ani de la săvârșirea abaterii, însă legiuitorul european a lăsat la latitudinea statului membru aplicarea unui termen mai lung, în cazul în care consideră necesar, conform art. 3 alin. (3) din Regulamentul anterior arătat.

* În raport de dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și de cele ale art. 11

2

din O.G. nr. 79/2003, dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor efectuării ultimei plăți în cadrul instrumentului de finanțare/5 ani de la data închiderii programului, iar singura condiție pentru a putea aplica acest termen este ca neregula să fi fost comisă în perioada de valabilitate a contractului.

* În ceea ce privește existența avantajului necuvenit (condițiile artificiale), intimata a precizat faptul că modalitatea în care asociații entităților juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor dovedesc pe deplin existența "grupului" economic, motiv pentru care argumentația primei instanțe este în consonanță cu normele legale incidente în materie.

* Critica recurentei referitoare la referitoare la inexistența prejudiciului este nefondată.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, prin "neregularitate" se înțelege orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În mod corect, în speța de față, s-a reținut caracterul potențial al prejudiciului rezultat ca urmare a încălcării unei norme comunitare; nerespectarea criteriilor de eligibilitate și selecție reprezintă nereguli cu potențial dăunător, luând în considerare faptul că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanțare nu au fost atinse de către societatea recurentă.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanță și considerentele expuse de C.J.U.E. în cauzele C-199/03 (pct. 31) și C-465/10 (pct. 32), potrivit cărora "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii".

Ca atare, în situația unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să mai fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

* În speță, nu s-a aprobat îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, fapt remarcat și de prima instanță care a precizat că "pentru a fi înlăturată obligația de rambursare, culpa autorității trebuie evident contrabalansată de buna credință a beneficiarului, ceea ce nu este cazul în speță, partea reclamantă fiind ea însăși în culpă pentru neregulile constatate."

4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12.10.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.04.2018.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, în răspunsul la întâmpinare, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 1444/14.01.2015 prin care intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, privind proiectul "Achizitia de utilaje și echipamente moderne la S.C. "A." S.R.L., localitatea Păulesti, județul Satu Mare, pentru atelier de producție, fabricare și reparații articole din metal", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x x din data de 18.03.2009, beneficiar S.C. "A." S.R.L.

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reținut conduita defectuoasă a recurentei. În concret, pe de o parte, s-a precizat faptul că s-au derulat "o serie de acțiuni coordonate între cele două firme beneficiare, S.C. "A." S.R.L și S.C. "B." S.R.L. și firma proprietara a locației - S.C. "C." S.R.L (…); în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312, S.C. "A." S.R.L a creat condiții artificiale, fapt ce contravine prevederilor art. 4 (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011." Pe de altă parte, s-a avut în vedere împrejurarea că "S.C. "A." S.R.L. nu a menținut criteriile de selecție pentru care proiectul a primit punctaj și anume: S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 Euro investiți în funcție de tipul solicitantului". Până în septembrie 2013 societatea S.C. "A." S.R.L nu a avut numărul de angajați prevăzuți în cererea de finanțare. Deși din extrasul REVISAL din 18.09.2014 reiese că la momentul respectiv societatea deține numărul de 9 angajați, o parte din ei nu sunt angajați cu normă întreagă și, de asemenea, beneficiarul nu a respectat structura posturilor personalului care a fost prevăzută în cererea de finanțare (s-a angajat să creeze 9 locuri de muncă, din care 4 persoane mecanic strung, 2 persoane pentru aparatul de debitat, 2 sudori și 1 coordonator-administratorul firmei)."

Pe cale de consecință, emitentul procesului-verbal a apreciat faptul că investiția a devenit neeligibilă, ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate de beneficiar, și a dispus rezilierea contractului de finanțare aflat în discuție, precum și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 782.488,00 RON, reprezentând 186.635,50 euro din care: 625.990,40 RON, reprezentând 149.308,40 euro (80%) - contribuție din fonduri UE și 156.497,60 RON, reprezentând 37.327,10 euro (20%) - contribuție publică națională de la bugetul de stat .

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității")

6.1.1. Recurenta susține faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât emitentul procesului-verbal contestat în cauză nu a respectat dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că "procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente (…) mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15)."

Mai precis, recurenta este nemulțumită de faptul că structura de control nu a exprimat o poziție motivată față de punctul de vedere formulat în privința proiectului de proces-verbal, cu nesocotirea dreptului său la apărare.

Înalta Curte nu poate primi această critică în condițiile în care în cuprinsul procesului-verbal este menționată poziția structurii de control în privința punctului de vedere formulat de recurentă, precizându-se faptul că partea "nu a adus niciun element concret suplimentar prin care să se poată schimba concluziile procesului-verbal de constatare."

Faptul că echipa de control s-a limitat la mențiunea că beneficiarul finanțării nu a adus niciun element suplimentar nu înseamnă că nu a analizat susținerile din punctul de vedere exprimat de parte, ci că își menține constatările din proiectul de proces-verbal, care nu au putut fi modificate de criticile formulate de recurentă.

6.1.2. Recurenta arată faptul că instanța de fond, în mod greșit nu a reținut încălcarea prevederilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 privind termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor și de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanța de control judiciar reține faptul că susținerea recurentei nu este reală, în condițiile în care verificarea documentară s-a realizat în perioada 29.09.2014 - 11.11.2014, iar emiterea procesului-verbal contestat a avut loc la data de 11.11.2014.

Împrejurarea că la data de 09.07.2014 a fost emisă de către intimată adresa nr. x de trimitere în teritoriu a Planului de Control Național ex-post pe eșantion nu este de natură să conducă la concluzia că la această dată a început activitatea de verificare a reclamantei.

6.1.3. Recurenta apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut neincidența cazului de nulitate a actului administrativ, determinat de lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 și de modelul reglementat de H.G. nr. 875/2011, în condițiile în care emitentul a consemnat faptul că locul desfășurării activității de verificare a fost la sediul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest - Satu Mare, deși, în realitate, activitatea de verificare s-a realizat la locul de implementare a proiectului.

Critica recurentei nu poate fi primită: în procesul-verbal se precizează că la sediul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest - Satu Mare s-a desfășurat controlul documentar, mențiune care corespunde realității, însă instanța are în vedere faptul că sediul acestui Centru nu a fost indicat drept locul desfășurării verificării, după cum se susține de către recurentă.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

6.2.1. Recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, ale art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, ale art. 11.2.5. lit. a) din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, în condițiile în care prima instanță, în mod greșit a reținut faptul că emiterea actelor contestate după expirarea duratei de valabilitate a contractului de finanțare "este un efect firesc al controlului ex post."

Critica recurentei este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, "se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiție pentru a se verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute în programul de dezvoltare rurală."

Conform art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR "fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuția FEADR nu rămâne blocată într-o operațiune de investiții cofinanțată decât în cazul în care această operațiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanțare de către autoritatea de gestionare, nicio modificare importantă (…)."

În temeiul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, art. 11.2.5. lit. a) "verificări ex-post (pentru măsurile de investiții) - APDRP va efectua verificări ex-post pentru operațiunile de investiții ce sunt încă supuse angajamentelor în conformitate cu art. 72 alin. (1) al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, acoperind cel puțin 1% din cheltuiala eligibilă."

În art. 2.8 din Contractul de finanțare încheiat de părți se precizează faptul că "durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție a contractului de finanțare, la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă."

Potrivit art. 2 alin. (1) din Contract, durata de execuție a acestuia începe la data semnării sale de către ambele părți; durata de execuție a contractului de finanțare este de 6 luni și reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată. (…).

Singura plată efectuată de către intimată a avut loc la data de 30.10.2009, situație în care angajamentul încheiat între părțile litigante și-a încetat valabilitatea la data de 30.10.2014.

Așadar, este pertinentă susținerea recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor regulamentare și contractuale anterior arătate.

6.2.2. Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentei referitoare la încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative, reglementat de art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul raportului preliminar nr. 654/14.08.2013 efectuat de SVCF - OJPDR Satu Mare privind crearea de condiții artificiale și a suspiciunii de neregulă/fraudă IRD 0.1 nr. 27985/03.09.2013 aprobată de Directorul general al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, s-a procedat la efectuarea unui control documentar în legătură cu modalitatea în care s-a realizat proiectul societății recurente. Controlul documentar a avizat analizarea următoarelor înscrisuri: cererea de finanțare, dosarul administrativ al cererii de finanțare, dosarele de achiziții, dosarele cererii de plată, dosarele administrative ale cererilor de plată, evidența contabilă a beneficiarului, precum și actele prezentate de beneficiar urmarea solicitării prin anexa la scrisoarea de informare nr. 2824/07.10.2013. Verificarea s-a efectuat încrucișat între două proiecte situate în aceeași locație, derulate de două societăți care funcționează în cadrul aceluiași domeniu de activitate (realizarea de construcții metalice): S.C. "A." S.R.L. și S.C. "B." S.R.L. În urma finalizării activității de control, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x în care s-a consemnat faptul că investiția realizată de recurentă este eligibilă și nu se confirmă suspiciunea de neregulă, adică crearea în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 312. (sn). Concluzia s-a fundamentat pe următoarele aspecte analizate detaliat în cadrul actului administrativ anterior nominalizat, respectiv:

- proiectele nu au fost depuse în aceeași sesiune;

- beneficiarii nu lucrează și nu au contracte de prestări servicii cu aceleași societăți;

- beneficiarul S.C. "A." S.R.L. realizează majoritatea veniturilor din contracte încheiate cu alte firme decât S.C. "C." S.R.L;

- nu există contracte între S.C. "A." S.R.L. și S.C. "B." S.R.L.;

- S.C. "A." S.R.L. poate funcționa independent.

Contrar celor arătate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x este un act administrativ unilateral cu caracter individual, deoarece a produs efecte juridice, respectiv stinge raportul juridic administrativ prin lipsirea de efecte a documentului intitulat suspiciune de neregulă, emis cu privire la activitatea recurentei în cadrul proiectului, cu consecința executării în continuare a Contractului de finanțare de către ambele părți contractante.

La o dată ulterioară, intimata-pârâtă a procedat la reverificarea proiectului recurentei și, pe baza acelorași elemente analizate, a concluzionat, în cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, în sensul că "s-au creat condiții artificiale." Cu alte cuvinte, deși nu au apărut informații noi care să justifice aplicarea unei corecții financiare, intimata a încheiat procesul-verbal contestat în cauza de față în care menționează că s-au creat condiții artificiale.

Instanța de control judiciar consideră că este corectă afirmația judecătorului fondului în sensul că autoritatea intimată are obligația de a efectua controlul ex post, în raport de prevederile art. 29 din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei,

Față de situația prezentată anterior, Înalta Curte apreciază că a fost încălcat principiul irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, principiu consacrat de art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că sunt incidente în speța de față dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, conform cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

6.2.3. În altă ordine de idei, Înalta Curte reține faptul că, în dosarul nr. x, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3125 din 24.11.2015 de către Curtea de Apel București prin care a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. "B." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, au fost anulate Decizia nr. 3080/28.01.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.11.2014, ambele emise de pârâtă, reținându-se faptul că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, întrucât reclamanta și S.C. "A." S.R.L. nu au întreprins nicio lucrare comună, proiectele dezvoltate de acești doi beneficiari au caracter de sine stătător, utilajele și utilitățile folosite nu sunt comune, obiectivele schemei de ajutor de minimis au fost atinse, iar legătura de rudenie între reprezentanții legali ai beneficiarilor finanțării din fondurile europene și legăturile juridice dintre acești beneficiari nu constituie o dovadă în sensul că aceștia au urmărit obținerea unui avantaj care să contravină Măsurii 312.

În raport de dezlegarea dată criticilor de nelegalitate anterior prezentate, instanța de control judiciar consideră că este de prisos analizarea încălcării dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de către societatea recurentă.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantei, va anula Decizia nr. 1444/14.01.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, ambele emise de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3187 din 27 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, admite acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Anulează Decizia nr. 1444/14.01.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2014, ambele emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2018.