ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2018

Deliberând asupra recursului. din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

- anularea Deciziei nr. 643 din 8 ianuarie 2015, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă și înregistrată la AFIR sub nr. 41.953 din 9 decembrie 2014;

- anularea Procesului-verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 37939 din 4 noiembrie 2014, privind Proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii de către SC A. SRL în localitatea Malu, județul Giurgiu", ce face obiectul Contractului de finanțare y din 17 august 2011, beneficiar SC A. SRL, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 403.228,94 RON și a penalităților de întârziere.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1602 din 5 iunie 2016 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în Contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, în consecință, a anulat Decizia nr. 643 din 8 ianuarie 2015 emisă de pârâta AFIR și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 37939 din 4 noiembrie 2014.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 1602 din 5 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material), prin raportare la O.U.G. nr. 41/2014, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, H.G. nr. 875/2011, Legea nr. 346/2004, Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995, la dispozițiile Contractului de finanțare și ale Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Un prim motiv de recurs vizează încălcarea instanței de fond a normelor de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 și nr. 2988/1995, instanța neanalizând toate aspectele invocate.

În procesul-verbal nr. x din 4 noiembrie 2014 au fost identificate elementele obiective, subiective și de coordonare, prin implicarea numitului B. (asociat și administrator al Î.I. B., care a beneficiat de serviciile prestate de SC A. SRL în baza contractelor de prestări servicii) în implementarea proiectului (asigurând sediu social/punct de lucru, piață de desfacere) putându-se că au fost create condiții artificiale în scopul obținerii finanțării nerambursabile.

În plus, raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții,iar prin raportare la cele statuate în cuprinsul acesteia, obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit, deoarece entitățile juridice în discuție operează ca un grup economic.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari, rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți în care au calitatea de asociat.

Cât privește elementul subiectiv al legăturilor, acesta poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultând în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste limita admisă de lege.

Procedura clasică pe care o aplică proprietarii/managerii entităților, și care se regăsește și în speța dedusă judecații, este aceea de a crea/a folosi o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate, direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial, vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții. Echipamentele achiziționate astfel vor servi, printr-un flux tehnologic, exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.

La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale.

Contrar reținerilor instanței de fond, chiar dacă constatările nu reprezintă certitudine, în sensul că analizându-le doar individual par a fi simple coincidențe, aceste elemente, analizate simultan și comparativ pentru cele două proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiții artificiale.

Particularitățile identificate prin verificarea încrucișată a celor două contracte de finanțare, nu pot conduce decât la o singură concluzie, și anume că, s-a urmărit încă de la bun început prin fracționarea artificială a investiției, ca urmare a achiziționării tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup.

Legătura dintre cele trei societăți rezultă și din faptul că inițial, în data de 29 septembrie 2009 P.F.A. B. a depus Cererea de finanțare nr. z prin care și-a propus achiziționarea următoarelor utilaje și echipamente agricole: combina agricola, heder păioase, echipamente recoltat porumb, floarea soarelui și rapița, tractor agricol cu încărcător frontal, plug reversibil, sistem dozare însăcuire, mașina cusut saci și moara cu ciocănele, cerere de finanțare ce nu a fost selectată în vederea contractării.

Ulterior respingerii acestei cereri, SC A. SRL a depus Cererea de finanțare x1 prin care și-a propus achiziționarea următoarelor utilaje: combina, heder păioase, echipament recoltat rapița și stâlpi de iluminat.

SC C. SRL a depus Cererea de finanțare nr. x2 prin care și-a propus achiziționarea următoarele utilaje: tractor, remorca și betoniera.

Totodată, 1.1. B. a depus Cererea de finanțare nr. x3 prin care acesta și-a propus achiziționarea următoarele utilaje: tractor, plug reversibil și o grapa cu discuri.

Deci se poate observa că numitul B., titular al întreprinderii individuale, este singurul beneficiar real al finanțărilor obținute ulterior prin Program FEADR, acesta urmărind realizarea propriului proiect propus inițial prin Cererea de finanțare nr. z, iar finalitatea fiind aceea că aceste trei entități să funcționeze ca un grup comun.

Un alt motiv de recurs este legat de reținerea instanței, în mod neîntemeiat, a faptului că "cele două proiecte au caracter autonom și că fiecare dintre cele două proiecte respecta obiectivele schemei de ajutor", întrucât instanța de fond nu poate reține că proiectul funcționează autonom, atât timp cât cele două societăți sunt înființate artificial, acționarii sunt membrii aceleiași familii, iar singurul beneficiar real al proiectelor finanțate prin Program FEADR fiind B., care coordonează activitatea desfășurata de cele doua societăți, astfel încât la finalizarea investițiilor acestea pot funcționa eficient numai ca o singura entitate.

În plus, reținerea instanței de fond în sensul că "proiectul funcționează în mod autonom" atrage practic ineficienta celorlalte instanțe investite cu soluționarea legalității procesului-verbal emis pentru SC C. SRL (prin Sentința nr. 2019 din 8 iulie 2015 pronunțată în Dosarul nr. X4/2015, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei C. SRL, ce a avut ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor emis de A.F.I.R. pentru motive similare).

De asemenea, un aspect ce nu este analizat de instanța de fond vizează autonomia întreprinderii intimate.

Așadar, la Cererea de finanțare solicitanta a depus la Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menționează:

"Declar că îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurii din Ghidul Solicitantului și mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecție pentru care am fost punctat"; "Declar că toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și mă angajez să respect condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat ...";

Or, beneficiara nu a respectat declarația privind autonomia societății, prin prestarea de servicii în mod constant către Î.I. B. (al cărei administrator are calitatea de director al SC A. SRL precum și de reprezentat al proiectului), având în vedere relațiile între asociații unităților economice, relațiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziție de beneficiară.

Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că beneficiara are un proiect cu caracter autonom.

Totodată, având în vedere faptul că utilajele achiziționate de ÎI B. prin program FEADR sunt folosite la pregătirea patului germinativ al terenului agricol, iar utilajele achiziționate de SC A. SRL și SC C. SRL asigură următoarea parte a fluxului tehnologic, respectiv, recoltarea și transportul cerealelor, contribuind la obținerea unui flux tehnologic complet, iar instanța reținând în mod neîntemeiat că utilajele nu sunt complementare.

Un alt motiv de recurs vizează reținerea potrivit căreia "niciunul dintre cei doi beneficiari ai măsurii 312 nu au urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei, respectiv nu a urmărit încălcarea regulii de minimis" instanța de fond neanalizând prevederile legale și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312.

Prin această schema de ajutor s-a instituit "regula ajutorului de minimis", au fost create două entități juridice, fiecare dintre acestea aplicând pentru obținerea de fonduri nerambursabile.

Numitul B. a depus sume de bani în conturile bancare ale celor doua societăți beneficiare de finanțare nerambursabilă M312 la momentul achitării de către acestea a serviciilor și echipamentelor achiziționate prin Program FEADR.

De asemenea, administratorul SC A. SRL dar și Administratorul SC C. SRL, l-au împuternicit pe dl. B. să reprezinte societatea în relația cu A.F.I.R. în vederea îndeplinirii oricăror formalități cu privire la proiectul depus de beneficiare.

Între acești beneficiari există evidente legături care converg către aceeași persoană după cum se observă din cele expuse mai sus.

A arătat recurenta că, în cadrul Măsurii 312 este obligatorie respectarea regulii de minimis (valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăși plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar și 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Or, numitul B. a acționat în vederea creării de condiții pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, respectiv maximum 200.000 euro, acordat în cadrul schemei de ajutor de minimis aprobată prin O.M.A.D.R. nr. 567 din 2 septembrie 2008 din care face parte și Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", valoarea însumată a finanțărilor nerambursabile pentru cele doua proiecte FEADR depășind acest plafon.

Așadar, în speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 2998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88.

Aceste aspecte au fost evidențiate și în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 și 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis", Jurnalul Oficial L 379 din 28 decembrie 2006 și conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural " [valoarea totala a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăși plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar și 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Deși elemente mai sus menționate analizate individual par a fi simple coincidențe, însă analizate în totalitatea lor aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului.

Cele doua societăți beneficiare ale finanțării FEADR au fost create artificial, acționarii unici și administratorii acestora fiind numiți formal în cadrul societăților, singurul beneficiar real ai proiectelor finanțate prin Program FEADR fiind titularul întreprinderii Individuale B., care coordonează activitatea desfășurată de cele două societăți, poziție prin care și-au propus sa realizeze investiții similare prin fracționarea investiției totale, astfel încât, la finalizarea investițiilor acestea pot funcționa eficient ca o singura entitate.

În ceea ce privește obligația instituției de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligațiile contractuale asumate, a precizat recurenta că încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare.

În accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, subscrisa poate proceda la respingerea cheltuitelor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Astfel, parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 stipulează:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora sa stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi cert sau potențial, iar producerea înseși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrag sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora, astfel că este neîntemeiată reținerea instanței în sensul că în speță nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu.

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Totodată, art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune că: "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri expuse și în fața instanței de fond, în sensul că nu s-a făcut dovada că au fost create condiții artificiale și că nu a existat neregulă, nefiind dovedit un prejudiciu produs de societate.

Prin Încheierea de ședință din 26 septembrie 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului, Înalta Curte a solicitat din oficiu, în temeiul art. 22 din C. proc. civ., informații actualizate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În primul rând, în ceea ce privește excepția nulității invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare și reiterată în ședința publică din 21 februarie 2018, Înalta Curte constată că, prin încheierea de ședință de la 26 septembrie 2017, s-a pronunțat deja cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurenta pârâtă AFIR, inclusiv sub aspectul îndeplinirii condiției de încadrare a criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., și nu au fost relevate împrejurări noi, de natură să atragă reanalizarea și reconsiderarea admisibilității recursului sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că este nefondată și susținerea intimatei reclamante în sensul că recurenta ar fi invocat pentru prima oară în recurs apărarea referitoare la întreprinderile legate, conform Legii nr. 346/2004, întrucât - pe de o parte - existența/inexistența situației de întreprindere afiliată/întreprindere autonomă a făcut obiectul principal al discuției, atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare, cât și în cadrul contestației administrative, iar - pe de altă parte - prevederile Legii nr. 346/2004 au fost indicate expres ca temei legal al procesului-verbal, dar și al întâmpinării depuse în fața instanței de fond.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se critică motivarea judecătorului fondului în sensul că intimata reclamantă nu ar fi creat condiții artificiale, se constată că, într-adevăr, în mod greșit prima instanță nu a reținut întrunirea elementelor subiectiv și obiectiv la care se referă hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva, respectiv existența indicatorilor de fraudă menționați în Nota directoare.

Cu prioritate, Înalta Curte arată că - deși intimata reclamantă a insistat în cuprinsul întâmpinării sale asupra nerelevanței în cauză a Sentinței nr. 2019 din 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. X4/2015 și invocată de recurenta pârâtă - prin Decizia nr. 4026 din 13 decembrie 2017, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către C. SRL (una dintre societățile în discuție că ar fi acționat concertat pentru crearea de condiții artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile cu nerespectarea reglementărilor în materie), menținând soluția primei instanțe de respingere a acțiunii similare formulate de această societate în contradictoriu cu A.F.I.R.

S-a reținut împrejurarea că "cele două societăți au fost înființate tocmai pentru crearea formală a condițiilor de eligibilitate pentru a se putea obține într-un interval mai scurt de 3 ani finanțare nerambursabilă peste plafonul maxim de 200.000 euro impus pentru ajutorul de minimis, în favoarea aceluiași beneficiar final (care beneficiase în anul 2008 de o finanțare nerambursabilă în cadrul Măsurii 121), existând o coordonare deliberată între membrii grupului de persoane format din asociații celor două societăți și titularul Î.I., în acest scop. (…)

Investiția a cărei beneficiară este recurenta este folosită în relație cu Î.I. B. și cu societatea A. S.R.L., această împrejurare conducând, împreună cu ceilalți indicatori identificați, la concluzia fracționării investiției și crearea de condiții artificiale pentru eludarea pragului maxim prevăzut pentru ajutorul de minimis."

Și în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază incidente cele dezlegate prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva, invocată și de către instanța de fond și de către părțile litigante, prin care s-a statuat că, pentru a se reține neregula menționată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum și existența unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În speță, în privința elementului obiectiv, Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță nu a reținut situația de creare a condițiilor artificiale ce rezultă din elementele comune identificate de către autoritatea recurentă și din lipsa caracterului autonom al proiectului, respectiv din caracterul complementar al utilajelor (cele achiziționate în cadrul proiectelor FEADR - Măsura 312, precum și utilajele agricole achiziționate în cadrul măsurii 121 de către ÎI B. fiind, evident, complementare și contribuind la obținerea unui flux tehnologic complet), toate aceste împrejurări coroborate conducând la concluzia că beneficiarul real al finanțării este B., titularul întreprinderii individuale cu același nume.

De altfel, din informațiile furnizate de ONRC, reiese că Întreprinderea Individuală B., care a beneficiat anterior de finanțare nerambursabilă în cadrul Măsurii 121 a Programului FEADR, are ca domeniu principal de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase (cod CAEN 0111) și, ca activități secundare: activități auxiliare pentru producția vegetală, activități după recoltare, depozitări, închiriere bunuri proprii etc.

Totodată, întreprinderea individuală menționată figurează ca având punct de lucru în comuna Malu, jud. Giurgiu, și a depus în anii 2009, 2011, 2015 declarații pe propria răspundere prevăzute de art. 15 din Legea nr. 359/2004, în sensul că nu desfășoară activitățile declarate o perioadă de maximum 3 ani, iar pentru anii 2014 - 2016 nu are depuse situații financiare.

Se confirmă și astfel faptul că titularul acestei întreprinderi individuale, deși a beneficiat la nivelul anului 2008 de finanțare nerambursabilă și a achiziționat un număr de utilaje specifice, nu a derulat activitate sau obținut venituri prin intermediul acestei întreprinderi, ci prin înființarea a două noi societăți care au obținut finanțare nerambursabilă și au prestat activitățile vizate de acest beneficiar (lucrări mecanizate de recoltare și transport cereale, dar și lucrări de pregătire teren și modernizare spații de depozitare).

Apărările intimatei-reclamante referitoare la faptul că ar fi respectat toate condițiile necesare la încheierea contractului și la faptul că niciuna dintre împrejurările reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este interzisă de lege și au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul acordării finanțării sunt irelevante, cât timp împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că tocmai aceste condiții, a căror îndeplinire formală a condus la obținerea finanțării, au fost create artificial, iar autoritatea are nu doar posibilitatea, ci și obligația legală de a efectua controale ex-post pentru depistarea eventualelor nereguli și, implicit, de a lua măsurile ce se impun.

Și în privința elementului subiectiv, în mod greșit judecătorul fondului nu a reținut faptul au fost create condiții artificiale în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Sub acest aspect se reține, în principal, ca fiind confirmată de probele administrate în cauză împrejurarea că nu a fost respectată regula ajutorului de minimis, câtă vreme beneficiarul real al finanțării este numitul B., titularul întreprinderii individuale cu același nume.

În acest context, Înalta Curte precizează că eludarea regulii de minimis se evaluează în raport cu valoarea totală a investiției fracționate și cu beneficiarul real al acesteia, fiind evident că - raportat doar la unul dintre proiecte - dacă suma solicitată ar fi depășit pragul maxim, nu s-ar fi obținut aprobarea finanțării.

Intimata reclamantă a invocat Nota directoare pentru auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, prin care s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR fiind legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Înalta Curte constată că, în speță, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează:

- indicatori externi, fizici: sediul social și locul de implementare a proiectului intimatei și al societății C. SRL se află în satul Malu, comuna Malu, județul Giurgiu, în baza unor contracte de comodat încheiate cu titularul Î.I. B. și soția acestuia etc;

- indicatori funcționali, legali: cele 2 societăți sunt înființate în aceeași zi; data depunerii cererilor de finanțare pentru cele două proiecte este aceeași; la ambele proiecte firma de consultanță este aceeași; investiția este folosită în relație cu ale altor beneficiari de finanțări (C. SRL și Î.I.); asociații unici ai celor trei entități sunt diferiți ca persoană, dar între aceștia există relații de rudenie/afinitate; titularul uneia dintre entități, deși nu este asociat/responsabil legal în celelalte, deține controlul, fiind împuternicit să le reprezinte în relația cu AFIR în ceea ce privește proiectele implementate etc.);

- indicatori economici, financiar-contabili, de afaceri: societatea are drept client preponderent Î.I. B., care este, totodată, client exclusiv al C. SRL; titularul Î.I. B. a împrumutat ambele societăți la momentul achitării de către acestea a serviciilor și echipamentelor achiziționate prin Program FEADR (4.000 RON pentru C. S.R.L., 19.000 RON și, respectiv, 11.000 RON pentru intimata A. SRL)

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit Ordinului nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiu rural și Fișei tehnice a Măsurii 312, această schemă de ajutor urmărește un obiectiv general (care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale), obiective specifice (crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi) și obiective operaționale (crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură).

Activitatea ce urma a fi realizată de către intimata reclamantă, urmare a implementării proiectului pretins autonom, trebuia să fie una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităților de acest gen în mediul rural, la promovarea ocupării forței de munca, precum și la consolidarea potențialului uman, factori de natură a a crește atractivitatea investițiilor în mediul rural.

Or, nici obiectivul general al Măsurii 312 (în cadrul căreia s-a acordat finanțarea), constând în dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de munca și a veniturilor adiționale, și nici obiectivul specific, de a crea și diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu au fost însă atinse, de vreme ce intimata reclamantă a prestat servicii de recoltat preponderent pentru ÎI B. (de pe 2.300,0 ha), care avea obiect de activitate similar; parte dintre locurile de muncă înființate în cadrul proiectului intimatei și în cel al pretinsului proiect autonom al C. SRL sunt ocupate de membrii aceleiași familii, B.; veniturile au circulat între entități economice ai căror titulari sunt, de asemenea, membri ai aceleiași familii extinse.

Referitor la criticile aduse de recurentă hotărârii primei instanțe privind statuarea asupra inexistenței neregulii, cu consecința reținerii nelegalității măsurii de reziliere a contractului de finanțare, Înalta Curte apreciază că și acestea sunt fondate.

Astfel, judecătorul fondului și-a însușit ca atare toate motivele invocate în acțiunea introductivă, cu ignorarea și aplicarea greșită a prevederilor regulamentare și contractuale incidente, precum și a jurisprudenței constante a instanței supreme, din care rezultă că - în evaluarea existenței neregulii - prejudiciul poate fi, nu doar cert, ci și potențial.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de existență a neregulii (inclusiv a prejudiciului), Înalta Curte reține că prin însuși Contractul de finanțare încheiat între părțile din proces s-a definit noțiunea de "neregulă", care trebuie privită, însă, prin prisma art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (în vigoare, atât la data încheierii contractului, cât și la data constatării neregulii), cât și a O.U.G. nr. 66/2011 care art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

De asemenea, art. 3 alin. (2) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, prezumă prejudiciul în cazul depășirii plafonului de minimis, chiar în cazul în care acesta este depășit pentru unul sau mai mulți beneficiari, impunând obligația de recuperare a măsurii de sprijin de la beneficiar.

Nu poate fi ignorat nici faptul că, prin semnarea Contractului de Finanțare, intimata beneficiară și-a asumat toate clauzele contractuale, iar art. 11(3) din Anexa I dispune că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Potrivit art. 17(4) din Anexa I a contractului: "în cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui, în conformitate cu prevederile art. 8(5), valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante (…)".

Crearea de condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii unui avantaj nejustificat prin aprobarea finanțării nerambursabile contravine obiectivului general al Măsurii 312 - Program FEADR (dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de munca și a veniturilor adiționale) și reprezintă neregulă în accepțiunea contractului de finanțare, caz în care beneficiarul trebuie să restituie integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea A.F.I.R., întregul contract fiind afectat de această neregulă.

De asemenea, conform art. 4 din Regulamentul Consiliului (CE, EURATOM) nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "Orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat (...)".

Obligația autorității recurente de a proceda la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese din prevederile art. 5 din Regulamentul (UE) NR. 65/2011 care dispune că, "În cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alineatul (2)"precum și din art. 9, în conformitate cu care autoritățile competente din statele membre, "(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative și iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecția eficientă a intereselor financiare ale Comunității, mai ales în scopul de a:

(i) verifica veridicitatea și corectitudinea operațiunilor finanțate de FEGA și FEADR;

(ii) preveni și urmări neregulile;

(iii) recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenței".

Ținând cont de dispozițiile regulamentare și contractuale expuse, greșit s-a constatat de către prima instanță nelegalitatea actului administrativ contestat.

Nu poate fi ignorat, în acest context, nici caracterul definitiv al Deciziei nr. 4026 din 13 decembrie 2017 pronunțată cu privire la SC C. SRL, dar prin care s-a statuat asupra situației de fapt și de drept ce privește, deopotrivă, pe intimata reclamantă A. SRL.

Susținerea intimatei reclamante privind diferența de părți și obiect dintre prezenta cauză și Dosarul nr. X4/2015 este irelevantă sub aspectul reținerii incidenței puterii lucrului judecat în ceea ce privește problema de drept comună dezlegată cu putere de lucru judecat prin decizia invocată, aceea a creării condițiilor artificiale prin intermediul celor două societăți care sunt părți în dosarele menționate.

Totodată, analizarea susținerilor părților și a probatoriului din prezenta cauză nu au relevat împrejurări noi determinante, de natură să conducă la o altă concluzie decât cea reținută prin decizia definitivă pronunțată în privința C. SRL sub aspectul reținerii creării de condiții artificiale.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate, acțiunea reclamantei nefiind întemeiată.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și va casa sentința recurată, respingând pe fond acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 1602 din 5 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM