ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1992/2016

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 561/2/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în continuare: “APDRP”), a solicitat următoarele: - anularea Deciziei nr. 42.092 din 17 decembrie 2013 emisă de pârâta APDRP, prin care a fost respinsă contestația înregistrată la APDRP sub nr. 39.134 din 29 noiembrie 2014; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 34923 din data de 29 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la SC A. SRL" ce face obiectul Contractului de finanțare din 16 martie 2009, beneficiar SC A. SRL, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 760.628,205 RON și a penalităților de întârziere.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1854 din 11 iunie 2014, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 42.092 din 17 decembrie 2013 și Procesul-verbal de constatare nr. 34923 din 29 octombrie 2013 emise de pârâta APDRP.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei APDRP, conform O.U.G. nr. 41/2014), care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Regulamentelor UE nr. 65/2011, CE nr. 1290/2005, CE nr. 2988/1995, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ordinului nr. 567/2008 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. - În mod neîntemeiat, prima instanță a apreciat că, prin hotărârea pronunțată în cauza C-343/12, CJUE a dat o interpretare obligatorie pentru toate țările UE a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011. - Cu ocazia verificării existenței condițiilor artificiale, judecătorul fondului s-a raportat la toate cele trei proiecte depuse în cadrul FEADR de către SC A. SRL, B. și C., concluzionând că acestea “funcționează în mod autonom”, deși două dintre ele formează obiectul unor acțiuni distincte aflate pe rolul instanțelor de judecată. - Hotărârea pronunțată în cauza C-343/12 constituie un exemplu în ceea ce privește modul de aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, CJUE confirmând jurisprudența anterioară potrivit căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective cât și subiective. - Concluzia curții de apel în sensul că nu este îndeplinit elementul obiectiv în cauza pendinte este greșită, deoarece entitățile juridice mai sus arătate au creat simultan același loc de muncă pentru aceeași persoană - domnul … - care are calitatea de director de societate, iar din analiza contractelor de prestări servicii ale celor trei beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociat. - Prima instanță s-a pronunțat asupra celor trei proiecte și cu ocazia analizării elementului subiectiv, reținând în mod nejustificat faptul că acesta nu este îndeplinit, întrucât “niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR”. Astfel, în opinia recurentei, nu au fost avute în vedere următoarele împrejurări: - cele trei entități juridice aflate în discuție au sediul social în același imobil și au depus cereri de finanțare în cadrul aceleași sesiuni de proiecte; - reprezentanții entităților juridice sunt rude și au același domiciliu; - intimata a beneficiat de plăți prin Programul FEADR în sumă de 760.628,05 RON, echivalentul a 181.421,56 euro, prin Schema de ajutor de minimis “Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural”, motiv pentru care nu mai putea aplica pe actuala Schemă de ajutor de minimis; - Contractele de comodat au fost perfectate la aceeași dată, în fața aceluiași notar public, iar suprafața de teren pe care vor fi garate utilajele beneficiarilor face parte din aceeași parcelă. Pe acest aspect, recurenta a concluzionat în sensul că prin înființarea celor trei entități juridice analizate s-au urmărit depășirea plafonului de minimis prin fracționarea artificială a investiției și achiziționarea tuturor utilajelor necesare care să deservească un grup economic; - la pronunțarea soluției, prima instanță nu a ținut seama și de dispozițiile art. 18 “Reduceri și excluderi în cazul nerespectării criteriilor de eligibilitate, a angajamentelor și a obligațiilor conexe”, art. 5 alin. (1) “Recuperarea sumelor plătite necuvenit” din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. 567/2008, dar și de cele ale art. 9 alin. (1) lit. a) “Protejarea intereselor financiare ale Comunității și garanții privind gestionarea fondurilor comunitare” din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare în care a invocat excepția nulității recursului, deoarece criticile prezentate nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. Totodată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prezentând în detaliu argumentele pentru care consideră că hotărârea instanței de fond este legală, temeinică și motivată cu privire la toate capetele de cerere și pretențiile deduse judecății. Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele aspecte: - instanța nu avea obligația de a prezenta în hotărârea judecătorească toate aspectele invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar; - în mod corect, judecătorul fondului și-a construit raționamentul juridic pe interpretarea realizată de CJUE în cauza C-343/12 cu privire la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011; - curtea de apel avea obligația să se raporteze la cele trei proiecte pentru a putea verifica existența condițiilor artificiale în accesarea ajutorului financiar; - la fundamentarea concluziei în sensul că nu este îndeplinit elementul obiectiv, instanța a ținut seama atât de dezlegarea dată în cauza C-343/12 cât și de punctul de vedere exprimat prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții; - potrivit Notei directoare, o situație premisă, în care se poate concluziona că s-au creat condiții artificiale, ar fi aceea în care “o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii, fără a căuta să obțină profit propriu”; or, în speța de față, nu se pune problema existenței acestei situații premisă avute în vedere de către recurentă, în condițiile în care, în realitate, fiecare dintre cei trei beneficiari are încheiate contracte de prestări servicii în interes propriu, în scopul de a obține profit pentru sine; mai mult decât atât, cele trei entități beneficiare ale fondurilor europene au în total un număr de 12 angajați, dintre care doar dl. D. este angajat comun, fapt care se explică, pe de o parte, prin împrejurarea că acesta are studii superioare în domeniul management și marketing - condiție cerută pentru deținerea calității de reprezentant legal al proiectului - și, pe de altă parte, prin încrederea pe care cei trei beneficiari o au în acesta, având în vedere legăturile de rudenie existente; - este corectă concluzia primei instanțe în sensul că, în prezenta cauză, nu este îndeplinit elementul obiectiv, în condițiile în care, în privința sa, “stegulețele roșii”, menționate în Nota directoare pentru auditori nr. 22, nu sunt indicii de fraudă; - în ceea ce privește indicatorii externi/fizici, este de reținut că cei trei beneficiari nu au același sediu social, că fiecare își achită propriile cheltuieli cu utilitățile și că nu au același loc de implementare a proiectelor; - în cadrul cererii de recurs au fost indicate temeiuri juridice noi, respectiv art. 44 și art. 45 din Legea nr. 346/2004 privind întreprinderile legate, ceea ce reprezintă încălcarea efectului devolutiv al recursului, reglementat de art. 478 și art. 494 C. proc. civ.; - recurenta nu a precizat care sunt întreprinderile legate în prezenta cauză și nici nu a ținut seama de următoarele aspecte: beneficiara SC “A.” SRL nu are calitatea de asociat nici în Întreprinderea individuală C. și nici în Întreprinderea individuală B.; nu există nicio legătură între îndeplinirea elementului obiectiv al condițiilor artificiale și calificarea unor întreprinderi ca fiind legate; - eventuala calificare a unui solicitant ca fiind legat de o altă întreprindere prezintă relevanță doar pentru stabilirea corectă a statutului acestuia de microîntreprindere, în calitate de beneficiar al Măsurii 312, și nu pentru regula ajutorului “de minimis”, care este un criteriu de eligibilitate; - probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat existența pretinselor “legături frauduloase” dintre cei trei beneficiari, după cum a reținut autoritatea intimată în actul administrativ contestat; - regula ajutorului de minimis nu a fost încălcată prin cererea de finanțare analizată în prezenta cauză: Întreprinderea individuală B. și SC A. SRL sunt “întreprinderi” diferite și, în consecință, beneficiari diferiți ai ajutoarelor de minimis; - critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a analiza dispozițiile art. 18 “Reduceri și excluderi în cazul nerespectării criteriilor de eligibilitate, a angajamentelor și a obligațiilor conexe” din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 este neîntemeiată, întrucât nu există o neregulă care să justifice recuperarea ajutorului financiar; situația este similară și în cazul celorlaltor prevederi nominalizate de recurentă.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, în baza încheierii de ședință din data de 17 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Intimata a formulat punct de vedere la raport, în care a menționat că își menține poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării, în sensul constatării, în principal, a nulității recursului, iar în subsidiar, a netemeiniciei acestuia. Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 3 iunie 2016.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a situației factuale existente în speță și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 42.092 din 17 decembrie 2013 emisă de APDRP și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 34923 din data de 29 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la SC A. SRL" ce face obiectul Contractului de finanțare din 16 martie 2009, beneficiar SC A. SRL, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 760.628,205 RON și a penalităților de întârziere. Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este nelegală, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 34923 din 29 octombrie 2013 s-a dispus încetarea contractului de finanțare mai sus arătat, precum și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului SC A. SRL, avându-se în vedere următoarele aspecte: - existența unor legături între cele două întreprinderi individuale - B. și E. -, și intimata SC A. SRL au semnificația creării unor condiții artificiale, în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală; - depunerea de către B., în calitate de titular al întreprinderii individuale cu același nume, la data de 12 iulie 2010, a unei cereri de finanțare pe Măsura 312 reprezintă o încălcare a prevederilor art. 19 din Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural" și a prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de minimis, având în vedere că în anul 2009 SC A. SRL, în care B. are calitatea de asociat unic și administrator, a beneficiat de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312. Prin Decizia nr. 42.092 din 17 decembrie 2013, APDRP a respins contestația formulată de intimată, pentru aceleași argumente avute în vedere la emiterea procesului-verbal analizat, respectiv că scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziționa utilaje cu o valoare totală ce depășește 200.000 euro - valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect -, și de a completa gama de utilaje pe care le avea în dotare SC A. SRL Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.” Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond “Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.” Înalta Curte apreciază că este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu sunt îndeplinite cele două elemente la care face referire instanța europeană. În concret, în ceea ce privește elementul obiectiv, judecătorul fondului a arătat că proiectele propuse de SC A. SRL, B. și E. sunt autonome și respectă obiectivele schemei de ajutor de minimis. Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei, dar și pentru celelalte două proiecte de investiții - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. Înalta Curte consideră că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care cele trei entități juridice anterior nominalizate au creat simultan același loc de muncă pentru aceeași persoană - domnul D. - care are calitatea de director. În anul 2009, SC “A.” SRL a avut un angajat; Întreprinderea Individuală B. și Întreprinderea Individuală E. s-au autorizat la 1 iulie 2010 și aveau doar un angajat, respectiv pe D. În anul 2010, SC A. SRL avea doar 2 angajați, în condițiile în care fiecare dintre cele trei entități juridice s-au angajat, prin memoriile justificative atașate la cererile de finanțare, să creeze câte trei locuri noi de muncă în sectorul non-agricol pentru populația din mediul rural. De asemenea, este pertinentă susținerea recurentei în sensul că nici obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, nu a fost atins, deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale celor trei beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociați. În concret, din cele 20 de contracte de prestări servicii depuse la dosar, 7 au fost încheiate între firme deținute de membrii familiei … În legătură cu obiectivul operațional, instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, cei trei beneficiari au fost organizați ca micro-întreprinderi care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, însă este de observat faptul că aceștia au un obiect de activitate similar, mai precis, “lucrări de pregătire a terenului” - cod CAEN 4312; pentru derularea acestor lucrări, cu finanțarea primită, beneficiarii aflați în discuție au achiziționat utilaje complementare, respectiv: SC A. SRL - 2 buldo-excavatoare și o basculantă, Întreprinderea Individuală B. - un autogreder (folosit la nivelarea terenului). În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Contrar celor arătate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei … cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege. Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013: “Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte” (paragrafele 40, 41 din hotărâre). De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: - indicatorii externi, fizici - cei trei beneficiari aflați în discuție, independenți din punct de vedere legal, au același sediu social și beneficiază de aceleași utilități, au același loc de garare a utilajelor pentru achiziționarea cărora au fost accesate fondurile europene, respectiv în localitatea Viștea de Sus, județul Brașov; - indicatorii structurali, juridici: -B. este asociat unic și administrator al SC “A.” SRL, societate care a beneficiat de ajutor financiar conform Contractului de finanțare din 16 martie 2009; - B. este și titularul Întreprinderii Individuale care este beneficiara Contractului de finanțare din 12 mai 2011; - SC “A.” SRL, prin B., a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 30 octombrie 2008, perioada de interdicție fiind între 30 octombrie 2008 - 30 octombrie 2011, iar Întreprinderea Individuală B., prin aceeași persoană fizică, a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 12 iulie 2010; - toate cele 3 entități beneficiare ale sprijinului acordat prin Măsura 312 au același director și același obiect de activitate, respectiv “lucrări de pregătire a terenului”; - între reprezentanții celor trei entități juridice analizate există relații de rudenie, iar la data depunerii cererilor de finanțare aveau același domiciliu, în Municipiul Sibiu; - utilajele achiziționate în cadrul celor trei proiecte sunt destinate să realizeze categorii diferite de lucrări, care să acopere o gamă cât mai completă din necesitățile de lucrări existente în zonă; integrarea acestor utilaje în vederea abordării unei plaje foarte largi de lucrări se face prin intermediul domnului D. care deține funcția de director executiv la toate cele trei entități juridice, luând decizii pentru toate acestea. Înalta Curte consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv. Semnificative pe chestiunea aflată în discuție sunt și precizările făcute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312: “acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312.” În legătură cu noțiunea de acționar majoritar, în Ghidul solicitantului se arată că acesta este "o persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți". Potrivit art. 1 din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, este considerată “întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică". Prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C110/13 HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-au precizat următoarele aspecte: "Articolul 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări". În cauza de față, având în vedere calitățile deținute de B., respectiv de PFA și de acționar unic al SC “A.” SRL, se constată că aceste întreprinderi au acționat concertat, ca o entitate economică unică. Cu alte cuvinte, nu s-au realizat entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida în această modalitate structura economică în zona rurală -, ci entități menite de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, după cum în mod corect a susținut autoritatea recurentă. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.