ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.L. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 8232 din 06 octombrie 2011 de încetare a contractului de finanțare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren", cu consecința menținerii valabilității acestuia, precum și suspendarea efectelor actului, până la soluționarea prezentei acțiuni și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren", contract în baza căruia pârâta acorda finanțare nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. C121010941700145 pentru proiectul anterior menționat. La data de 06 octombrie 2011, reclamanta a primit la sediul societății Notificarea 8233 din 06 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P.

Centrul regional 4 SV Oltenia, prin care se comunica aprobarea încetării contractului de finanțare C121010941700145 din 29 decembrie 2009, în baza art. 11 (1) din Anexa I și art. 969 C. civ., ca urmare a faptului că reclamanta nu a răspuns la avertizarea efectuată prin notificarea din 31 martie 2011, prin care i se atrăgea atenția asupra stadiului fizic redus al implementării și asupra faptului că dacă nu se face dovada cofinanțării proiectului, contractul de finanțare va fi reziliat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost înregistrată sub nr. 25590 din 04 noiembrie 2011 la sediul pârâtei, prin care a solicitat revocarea deciziei și menținerea efectelor contractului de finanțare, iar, prin adresa nr. E25590 din 02 decembrie 2011 i s-a comunicat reclamantei că se respinge contestația formulată împotriva Notificării nr. 8233 din 06 octombrie 2011 privind încetarea contractului, că pârâta își menține decizia de încetare a contractului cu beneficiarul, cu motivarea că s-au încălcat prevederile art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare și că proiectul are un stadiu redus de implementare.

Reclamanta a apreciat că decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă, având în vedere următoarele: - societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanțare la nici una din adresele sau modalitățile prevăzute în art. 9 din contractul de finanțare; - societatea nu are nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului și, ca atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru respectarea unei obligații care nu a fost asumată niciodată de părți; - Centrul regional 4 a inventat o obligație în sarcina societății reclamante, aceea de a face dovada cofinanțării, a emis o notificare pe care nu a comunicat-o societății și apoi a decis încetarea contractului pentru cauze excepționale, fără a face nicio dovadă în acest sens; - perioada de implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012 (construirea propriu zisă a unei sere realizându-se într-un interval de maxim 3 luni), termen suficient pentru realizarea acestuia, iar în această perioadă societatea a încheiat contractele de consultanță și de proiectare, a derulat o procedură de atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au primit oferte), a efectuat plăți și a derulat o serie de activități;

- nu exista nicio dovadă că societatea se afla în una din situațiile expres reglementate de art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, astfel că nu poate fi reținută nicio culpă în derularea contractului. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat să se respingă acțiunea de anulare a Deciziei nr. 8233 din 06 octombrie 2011 de încetare a Contractului de finanțare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009, precum și de suspendare a acestui act administrativ, ca neîntemeiată. Referitor la cererea de suspendare a efectelor contractului, pârâta a menționat că această cerere nu este motivată nici în fapt și nici în drept, reclamanta încălcând astfel dispozițiile art. 112 pct. 4 C. proc.

civ., iar, în condițiile în care contractul de finanțare a încetat urmare a Notificării nr. 8233 din 06 octombrie 2011, cererea de suspendare a efectelor acestuia a rămas fără obiect, neputându-se suspenda un act juridic încetat. La data de 06 aprilie 2012, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, solicitând a se lua act de această cerere. Prin Sentința nr. 558/2012 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei SC A.L. SRL la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului și a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.L.

SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență că de la data semnării contractului de finanțare, respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcții și, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, fapt care conduce la concluzia că stadiul de implementare este extrem de redus.

Referitor la susținerea reclamantei, potrivit căreia încetarea contractului este abuzivă în condițiile în care perioada de implementare a proiectului expiră la 29 decembrie 2012, iar în această perioadă societatea a încheiat contracte de consultanță și de proiectare, a derulat procedura de atribuire lucrări (anulată), a făcut plăți și a derulat o serie de activități, instanța de fond a apreciat că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze Proiectul era 29 aprilie 2010, iar măsura încetării contractului de finanțare este urmarea și a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanțare în termenul solicitat de pârâtă.

Instanța a apreciat că Declarația-angajament nr. 23 din 03 noiembrie 2011, atașată cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a arătat că are capacitate financiară de implementare a proiectului ce a făcut obiectul Contractului de finanțare, nu are relevanță în cauză, întrucât aceasta a fost emisă peste termenul de 60 de zile precizat în Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, ulterior aprobării măsurii de încetare a contractului, iar reclamanta nu a atașat acestei declarații-angajament niciunul din documentele solicitate prin Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat și datat de bancă, extrasul liniei de credit și o scrisoare de confort.

Referitor la susținerea reclamantei, potrivit căreia societatea nu are nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului, instanța a reținut că, dacă reclamanta a putut dovedi anterior încheierii contractului de finanțare că poate asigura cofinanțarea proiectului, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru încheierea acestuia, este evident că dovedirea cofinanțării trebuie făcută pe toată perioada realizării investiției. A mai reținut instanța că, în condițiile în care beneficiarul era obligat să depună semestrial rapoarte de progres, în care să prezinte stadiul achizițiilor și stadiul de implementare a proiectului, iar reclamanta nu a depus niciun astfel de raport și nicio cerere de plată, este evident că aceasta nu a putut susține investiția, iar de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) și până la data încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio achiziție valabilă și nu a depus nicio cerere de plată.

A constatat curtea de apel că autoritatea contractantă a apreciat că stadiul de implementare este extrem de redus, în raport de termenul scurs de la data încheierii contractului de finanțare, respectiv 29 decembrie 2009, de faptul că pentru acest proiect nu s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcții și, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, de faptul că nu s-au comunicat rapoarte de progres și nu s-a formulat nicio cerere de plată. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta și-a întemeiat contestația, în special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele de atestare a capacității de finanțare, însă din actele existente la dosar rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax, modalitate de transmitere a corespondenței prevăzută de părți prin contract.

A apreciat instanța de fond că susținerea reclamantei ce vizează necomunicarea acestei notificări nu este de natură a conduce prin ea însăși la nulitatea măsurii de încetare a contractului și că, în contextul în care societatea reclamantă nu ar fi avut cunoștință despre existența notificării, aceasta avea posibilitatea ca, în procedura administrativă, sau în fața instanței, să prezinte toate documentele și probele de natură a face dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, respectiv a stadiului de implementare a proiectului, depunerii vreunei cereri de plată ori dovada cofinanțării asumată prin declarație. Instanța de fond a reținut că, de altfel, chiar societatea reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că și în eventualitatea în care ar fi primit acea notificare nu îi revenea niciuna dintre obligațiile invocate ca nefiind îndeplinite.

În raport de prevederile art. 246 C. proc. civ., Curtea a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului atacat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată în esență că între părți s-a încheiat la data de 29 decembrie 2009 un contract de finanțare sub nr. C 121010941700145, pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren", contract ce urma să înceteze în termenul contractual de 3 ani, respectiv la sfârșitul anului 2012 și că recurenta-reclamantă nu a primit nici o notificare la sediul său în sensul rezilierii contractului.

Arată recurenta-reclamantă că în momentul când a aflat din surse neoficiale contractul era unilateral reziliat, fără ca aceasta să fie convocată la vreo negociere, ci pur și simplu în baza unei directive conform căreia trebuia să se facă o analiză a proiectelor cu stadiu de implementare redus. Apreciază recurenta că această intempestivă reziliere a produs o serie de prejudicii în bugetul său, întrucât demarase o serie de activități pentru pregătirea construcției serei, dovezi ale acestor activități fiind depuse permanent la sediul pârâtei. Arată recurenta că instanța de fond a motivat greșit aspectele referitoare la lipsa dovezii cofinanțării, ce a dus din punctul de vedere al pârâtei la reziliere și nu a sesizat faptul că, potrivit contractului, singurele cazuri de reziliere erau forța majoră și situații excepționale, iar recurenta nu se afla în niciuna dintre acestea, astfel încât în mod greșit a permis o asemenea încetare a contractului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC A.L.

SRL a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 8233 din 06 octombrie 2011 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a decis încetarea Contractului de finanțare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009, încheiat între părți pentru implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren". Reclamanta a apreciat că decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă, având în vedere că: - societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanțare, la nici una din adresele sau modalitățile prevăzute în art. 9 din contractul de finanțare; - societatea nu are nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului și, ca atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru nerespectarea unei obligații care nu a fost asumată niciodată de părți; - perioada de implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012, termen suficient pentru realizarea acestuia, precum și faptul că în această perioadă societatea a încheiat contractele de consultanță și de proiectare, a derulat o procedură de atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au primit oferte),

a efectuat plăți și a derulat o serie de activități; - nu există nicio dovadă că societatea se afla în una din situațiile expres reglementate de art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, ca fiind cauze excepționale, astfel că nu poate fi reținută nicio culpă în derularea contractului. În raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Astfel, în mod corect a apreciat curtea de apel că stadiul de implementare a proiectului este extrem de redus, dat fiind faptul că de la data semnării contractului de finanțare, respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcții și, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, precum și faptul că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze Proiectul era 29 aprilie 2010 și nu 29 decembrie 2012, așa cum a afirmat reclamanta.

De asemenea, este corectă aprecierea instanței de fond potrivit căreia măsura încetării contractului de finanțare este urmarea și a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanțare în termenul solicitat de pârâtă, în raport de faptul că aceasta nu a înaintat pârâtei niciunul din documentele solicitate prin Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat și datat de bancă, extrasul liniei de credit și o scrisoare de confort. Astfel, măsura încetării contractului de finanțare este urmarea firească a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanțare în termenul solicitat de pârâtă, în condițiile în care aceasta a fost notificată în sensul că exista posibilitatea încetării contractului de finanțare în cazul în care nu face dovada asigurării cofinanțării proiectului în termen de 60 de zile.

S-a reținut în mod corect în considerentele hotărârii recurate faptul că dovedirea cofinanțării trebuie făcută pe toată perioada realizării investiției, iar, în condițiile în care beneficiarul era obligat să depună semestrial rapoarte de progres, în care să prezinte stadiul achizițiilor și stadiul de implementare a proiectului, iar reclamanta nu a depus niciun astfel de raport și nicio cerere de plată, este evident că aceasta nu a putut susține investiția. S-a avut în vedere faptul că de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) și până la data încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio achiziție valabilă și nu a depus nicio cerere de plată.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta și-a întemeiat contestația, în special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele de atestare a capacității de finanțare, însă din actele existente la dosar rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax, modalitate de transmitere a corespondenței prevăzută de părți prin contract.

În mod corect a apreciat instanța de fond că susținerea reclamantei ce vizează necomunicarea acestei notificări nu este de natură a conduce prin ea însăși la nulitatea măsurii de încetare a contractului și că, în cazul în care societatea reclamantă nu ar fi avut cunoștință despre existența notificării, aceasta avea totuși posibilitatea ca, fie în procedura administrativă, fie în fața instanței, să prezinte toate documentele și probele de natură a face dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, respectiv a stadiului de implementare a proiectului, depunerii vreunei cereri de plată ori a dovezii cofinanțării asumate prin declarație. Totodată, în mod corect a observat instanța de fond că, de altfel, chiar societatea reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că, și în eventualitatea în care ar fi primit acea notificare, nu îi revenea niciuna dintre obligațiile invocate ca nefiind îndeplinite.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A.L." SRL Cârcea împotriva Sentinței nr. 558/2012 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014. Procesat de GGC - GV