ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.L.
SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
anularea Deciziei nr. 8232 din 06 octombrie 2011 de încetare a contractului de
finanțare nr. C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea
Proiectului "Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate,
alei carosabile și împrejmuire teren", cu consecința menținerii valabilității
acestuia, precum și suspendarea efectelor actului, până la soluționarea
prezentei acțiuni și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul
C121010941700145 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului
"Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei
carosabile și împrejmuire teren", contract în baza căruia pârâta acorda
finanțare nerambursabilă pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr.
C121010941700145 pentru proiectul anterior menționat.
La data de 06
octombrie 2011, reclamanta a primit la sediul societății Notificarea 8233 din
06 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P. Centrul regional 4 SV Oltenia, prin care
se comunica aprobarea încetării contractului de finanțare C121010941700145 din
29 decembrie 2009, în baza art. 11 (1) din Anexa I și art. 969 C. civ., ca
urmare a faptului că reclamanta nu a răspuns la avertizarea efectuată prin
notificarea din 31 martie 2011, prin care i se atrăgea atenția asupra stadiului
fizic redus al implementării și asupra faptului că dacă nu se face dovada
cofinanțării proiectului, contractul de finanțare va fi reziliat.
Împotriva acestei
decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost înregistrată sub nr.
25590 din 04 noiembrie 2011 la sediul pârâtei, prin care a solicitat revocarea
deciziei și menținerea efectelor contractului de finanțare, iar, prin adresa
nr. E25590 din 02 decembrie 2011 i s-a comunicat reclamantei că se respinge
contestația formulată împotriva Notificării nr. 8233 din 06 octombrie 2011
privind încetarea contractului, că pârâta își menține decizia de încetare a
contractului cu beneficiarul, cu motivarea că s-au încălcat prevederile art. 1
alin. (4), art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (3) din Anexa I la contractul de
finanțare și că proiectul are un stadiu redus de implementare.
Reclamanta a apreciat
că decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă, având în
vedere următoarele:
- societatea nu a
fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului
ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanțare la nici una
din adresele sau modalitățile prevăzute în art. 9 din contractul de finanțare;
- societatea nu are
nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului și, ca
atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru
respectarea unei obligații care nu a fost asumată niciodată de părți;
- Centrul regional 4
a inventat o obligație în sarcina societății reclamante, aceea de a face dovada
cofinanțării, a emis o notificare pe care nu a comunicat-o societății și apoi a
decis încetarea contractului pentru cauze excepționale, fără a face nicio
dovadă în acest sens;
- perioada de
implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012 (construirea propriu
zisă a unei sere realizându-se într-un interval de maxim 3 luni), termen
suficient pentru realizarea acestuia, iar în această perioadă societatea a
încheiat contractele de consultanță și de proiectare, a derulat o procedură de
atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au
primit oferte), a efectuat plăți și a derulat o serie de activități;
- nu exista nicio
dovadă că societatea se afla în una din situațiile expres reglementate de art.
11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, astfel că nu poate fi
reținută nicio culpă în derularea contractului.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
a solicitat să se respingă acțiunea de anulare a Deciziei nr. 8233 din 06
octombrie 2011 de încetare a Contractului de finanțare nr. C121010941700145 din
29 decembrie 2009, precum și de suspendare a acestui act administrativ, ca
neîntemeiată.
Referitor la cererea
de suspendare a efectelor contractului, pârâta a menționat că această cerere nu
este motivată nici în fapt și nici în drept, reclamanta încălcând astfel
dispozițiile art. 112 pct. 4 C. proc. civ., iar, în condițiile în care
contractul de finanțare a încetat urmare a Notificării nr. 8233 din 06
octombrie 2011, cererea de suspendare a efectelor acestuia a rămas fără obiect,
neputându-se suspenda un act juridic încetat.
La data de 06 aprilie
2012, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la capătul de cerere
privind suspendarea actului administrativ, solicitând a se lua act de această
cerere.
Prin Sentința nr.
558/2012 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei SC A.L. SRL la
judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului și a
respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.L.
SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență că de la data semnării
contractului de finanțare, respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu
s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări
de construcții și, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, fapt care conduce la
concluzia că stadiul de implementare este extrem de redus.
Referitor la
susținerea reclamantei, potrivit căreia încetarea contractului este abuzivă în
condițiile în care perioada de implementare a proiectului expiră la 29
decembrie 2012, iar în această perioadă societatea a încheiat contracte de
consultanță și de proiectare, a derulat procedura de atribuire lucrări
(anulată), a făcut plăți și a derulat o serie de activități, instanța de fond a
apreciat că data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze
Proiectul era 29 aprilie 2010, iar măsura încetării contractului de finanțare
este urmarea și a nedovedirii de către reclamantă a sursei de cofinanțare în
termenul solicitat de pârâtă.
Instanța a apreciat
că Declarația-angajament nr. 23 din 03 noiembrie 2011, atașată cererii de
chemare în judecată, prin care reclamanta a arătat că are capacitate financiară
de implementare a proiectului ce a făcut obiectul Contractului de finanțare, nu
are relevanță în cauză, întrucât aceasta a fost emisă peste termenul de 60 de
zile precizat în Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, ulterior aprobării
măsurii de încetare a contractului, iar reclamanta nu a atașat acestei
declarații-angajament niciunul din documentele solicitate prin Notificarea nr.
440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat și datat de
bancă, extrasul liniei de credit și o scrisoare de confort.
Referitor la
susținerea reclamantei, potrivit căreia societatea nu are nicio obligație contractuală
de a face dovada cofinanțării proiectului, instanța a reținut că, dacă
reclamanta a putut dovedi anterior încheierii contractului de finanțare că
poate asigura cofinanțarea proiectului, aceasta fiind o condiție sine qua non
pentru încheierea acestuia, este evident că dovedirea cofinanțării trebuie
făcută pe toată perioada realizării investiției.
A mai reținut
instanța că, în condițiile în care beneficiarul era obligat să depună
semestrial rapoarte de progres, în care să prezinte stadiul achizițiilor și
stadiul de implementare a proiectului, iar reclamanta nu a depus niciun astfel
de raport și nicio cerere de plată, este evident că aceasta nu a putut susține
investiția, iar de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) și până
la data încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio
achiziție valabilă și nu a depus nicio cerere de plată.
A constatat curtea de
apel că autoritatea contractantă a apreciat că stadiul de implementare este
extrem de redus, în raport de termenul scurs de la data încheierii contractului
de finanțare, respectiv 29 decembrie 2009, de faptul că pentru acest proiect nu
s-au făcut achiziții pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări
de construcții și, ca urmare, nu s-au demarat lucrările, de faptul că nu s-au
comunicat rapoarte de progres și nu s-a formulat nicio cerere de plată.
S-a reținut în
considerentele hotărârii atacate că reclamanta și-a întemeiat contestația, în
special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele
de atestare a capacității de finanțare, însă din actele existente la dosar
rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax,
modalitate de transmitere a corespondenței prevăzută de părți prin contract.
A apreciat instanța
de fond că susținerea reclamantei ce vizează necomunicarea acestei notificări
nu este de natură a conduce prin ea însăși la nulitatea măsurii de încetare a
contractului și că, în contextul în care societatea reclamantă nu ar fi avut
cunoștință despre existența notificării, aceasta avea posibilitatea ca, în
procedura administrativă, sau în fața instanței, să prezinte toate documentele
și probele de natură a face dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale,
respectiv a stadiului de implementare a proiectului, depunerii vreunei cereri
de plată ori dovada cofinanțării asumată prin declarație.
Instanța de fond a
reținut că, de altfel, chiar societatea reclamantă, prin cererea de chemare în
judecată, a susținut că și în eventualitatea în care ar fi primit acea notificare
nu îi revenea niciuna dintre obligațiile invocate ca nefiind îndeplinite.
În raport de
prevederile art. 246 C. proc. civ., Curtea a luat act de renunțarea reclamantei
la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului atacat.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.L. SRL, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului declarat se arată în esență că între părți s-a încheiat la data de
29 decembrie 2009 un contract de finanțare sub nr. C 121010941700145, pentru
implementarea Proiectului "Construire sere producție și procesare legume,
puțuri forate, alei carosabile și împrejmuire teren", contract ce urma să
înceteze în termenul contractual de 3 ani, respectiv la sfârșitul anului 2012
și că recurenta-reclamantă nu a primit nici o notificare la sediul său în
sensul rezilierii contractului.
Arată
recurenta-reclamantă că în momentul când a aflat din surse neoficiale
contractul era unilateral reziliat, fără ca aceasta să fie convocată la vreo
negociere, ci pur și simplu în baza unei directive conform căreia trebuia să se
facă o analiză a proiectelor cu stadiu de implementare redus.
Apreciază recurenta
că această intempestivă reziliere a produs o serie de prejudicii în bugetul
său, întrucât demarase o serie de activități pentru pregătirea construcției
serei, dovezi ale acestor activități fiind depuse permanent la sediul pârâtei.
Arată recurenta că
instanța de fond a motivat greșit aspectele referitoare la lipsa dovezii
cofinanțării, ce a dus din punctul de vedere al pârâtei la reziliere și nu a
sesizat faptul că, potrivit contractului, singurele cazuri de reziliere erau
forța majoră și situații excepționale, iar recurenta nu se afla în niciuna
dintre acestea, astfel încât în mod greșit a permis o asemenea încetare a
contractului.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control
judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304
sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării
hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de
materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică
adecvată.
Astfel, prin cererea
de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC A.L.
SRL a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 8233 din 06 octombrie 2011
emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care
s-a decis încetarea Contractului de finanțare nr. C121010941700145 din 29
decembrie 2009, încheiat între părți pentru implementarea Proiectului
"Construire sere producție și procesare legume, puțuri forate, alei
carosabile și împrejmuire teren".
Reclamanta a apreciat
că decizia de încetare a contractului este nefundamentată și abuzivă, având în
vedere că:
- societatea nu a
fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului
ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanțare, la nici una
din adresele sau modalitățile prevăzute în art. 9 din contractul de finanțare;
- societatea nu are
nicio obligație contractuală de a face dovada cofinanțării proiectului și, ca
atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru
nerespectarea unei obligații care nu a fost asumată niciodată de părți;
- perioada de
implementare a proiectului expira în 29 decembrie 2012, termen suficient pentru
realizarea acestuia, precum și faptul că în această perioadă societatea a
încheiat contractele de consultanță și de proiectare, a derulat o procedură de
atribuire a contractului de lucrări (anulată ca urmare a faptului că nu s-au
primit oferte), a efectuat plăți și a derulat o serie de activități;
- nu există nicio
dovadă că societatea se afla în una din situațiile expres reglementate de art.
11 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, ca fiind cauze
excepționale, astfel că nu poate fi reținută nicio culpă în derularea
contractului.
În raport cu actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat
instanța de fond că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, în mod corect
a apreciat curtea de apel că stadiul de implementare a proiectului este extrem
de redus, dat fiind faptul că de la data semnării contractului de finanțare,
respectiv 29 decembrie 2009, pentru acest proiect nu s-au făcut achiziții
pentru componenta prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcții și, ca
urmare, nu s-au demarat lucrările, precum și faptul că data limită până la care
reclamanta s-a obligat să realizeze Proiectul era 29 aprilie 2010 și nu 29
decembrie 2012, așa cum a afirmat reclamanta.
De asemenea, este
corectă aprecierea instanței de fond potrivit căreia măsura încetării
contractului de finanțare este urmarea și a nedovedirii de către reclamantă a
sursei de cofinanțare în termenul solicitat de pârâtă, în raport de faptul că
aceasta nu a înaintat pârâtei niciunul din documentele solicitate prin
Notificarea nr. 440 din 31 martie 2011, respectiv: extras de cont bancar vizat
și datat de bancă, extrasul liniei de credit și o scrisoare de confort.
Astfel, măsura
încetării contractului de finanțare este urmarea firească a nedovedirii de
către reclamantă a sursei de cofinanțare în termenul solicitat de pârâtă, în
condițiile în care aceasta a fost notificată în sensul că exista posibilitatea
încetării contractului de finanțare în cazul în care nu face dovada asigurării
cofinanțării proiectului în termen de 60 de zile.
S-a reținut în mod
corect în considerentele hotărârii recurate faptul că dovedirea cofinanțării
trebuie făcută pe toată perioada realizării investiției, iar, în condițiile în
care beneficiarul era obligat să depună semestrial rapoarte de progres, în care
să prezinte stadiul achizițiilor și stadiul de implementare a proiectului, iar
reclamanta nu a depus niciun astfel de raport și nicio cerere de plată, este
evident că aceasta nu a putut susține investiția. S-a avut în vedere faptul că
de la data încheierii contractului (29 decembrie 2009) și până la data
încetării acestuia (06 octombrie 2011) reclamanta nu a realizat nicio achiziție
valabilă și nu a depus nicio cerere de plată.
S-a mai reținut în
considerentele hotărârii atacate că reclamanta și-a întemeiat contestația, în
special, pe faptul că nu a primit notificarea prin care se cereau documentele
de atestare a capacității de finanțare, însă din actele existente la dosar
rezultă că respectiva notificare a fost transmisă reclamantei prin fax,
modalitate de transmitere a corespondenței prevăzută de părți prin contract.
În mod corect a
apreciat instanța de fond că susținerea reclamantei ce vizează necomunicarea
acestei notificări nu este de natură a conduce prin ea însăși la nulitatea
măsurii de încetare a contractului și că, în cazul în care societatea
reclamantă nu ar fi avut cunoștință despre existența notificării, aceasta avea
totuși posibilitatea ca, fie în procedura administrativă, fie în fața
instanței, să prezinte toate documentele și probele de natură a face dovada
îndeplinirii obligațiilor contractuale, respectiv a stadiului de implementare a
proiectului, depunerii vreunei cereri de plată ori a dovezii cofinanțării
asumate prin declarație.
Totodată, în mod
corect a observat instanța de fond că, de altfel, chiar societatea reclamantă,
prin cererea de chemare în judecată, a susținut că, și în eventualitatea în
care ar fi primit acea notificare, nu îi revenea niciuna dintre obligațiile
invocate ca nefiind îndeplinite.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.
civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC "A.L." SRL Cârcea împotriva Sentinței nr.
558/2012 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 februarie 2014.
Procesat
de GGC - GV