ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7030/2013

HOTĂRÂRE
01.11.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7030/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta SC A.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.P.D.R.P.,

solicitând anularea Deciziei nr. 23756 din 13 octombrie 2011, prin care s-a

respins contestația cu nr. 21193 din 13 septembrie 2011 și, pe cale de consecință,

anularea procesului verbal de constatare din 07 iulie 2011, comunicat și

înregistrat sub nr. 606 la data de 05 septembrie 2011, privind proiectul „Modernizare

fermă vegetală A.G.R.I. F.", contract de finanțare din 06 noiembrie 2008,

cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 4981 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de

reclamanta SC A.F. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. și a anulat

Decizia nr. 23756 din 13 octombrie 2011 și procesul verbal de constatare din 7

iulie 2011.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut

că la data de 06

noiembrie 2008 s-a încheiat contractul de finanțare din 06 noiembrie 2008 între

reclamanta și A.P.D.R.P., privind proiectul de investiție "Modernizare

fermă vegetală A.G.R.I. F.", sesiunea cereri de proiecte mai 2008 în

cadrul Măsurii 121 Modernizarea exploatațiilor agricole, modificat ulterior

prin actele adiționale din 02 februarie 2009 și din 18 ianuarie 2010 (anexa 4).

În

executarea acestui contract, reclamanta a încasat ajutorul financiar

nerambursabil aprobat pentru primele două tranșe în valoare de 1.345.520,04 lei

la data de 04 august 2009, respectiv de 1.511.084,06 lei la data de 26

februarie 2010.

Dosarul

de plată pentru transa 3 a fost depus la O.J.P.D.R.P. Neamț la data de 23

aprilie 2010.

La

data de 04 mai 2010, reclamanta a primit prin priori-post „Notificarea

beneficiarului cu privire la refuzul plății", emisă de O.J.P.D.R.P. Neamț

sub nr. 70 din 30 aprilie 2010.

Ulterior,

A.P.D.R.P. a emis procesul verbal de constatare din 07 iulie 2011, comunicat

reclamantei la data de 05 septembrie 2011, împreună cu o notificare,

aducându-i-se la cunoștință că datorează suma de 2.856.604,10 lei, cu titlu de

restituire a sumelor plătite în tranșele 1 și 2, pe baza contractului de

finanțare.

În

acest proces verbal de constatare se retine ca reclamanta nu a respectat

prevederile Contractului de Finanțare și ale Actului Adițional din 18 ianuarie 2010

cu privire la Durata de valabilitate a contractului și durata de execuție a

investiției care a fost de 21 luni și care a expirat pe data de 06 august 2010,

Împotriva

procesului verbal de constatare din 07 iulie 2011, reclamanta a formulat

contestație, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 21293 din 13 septembrie 2011,

soluționată în sensul respingerii acesteia prin Decizia de soluționare nr.

23756 din 13 octombrie 2011.

În

motivarea deciziei de soluționare a contestației se arată că argumentele

contestatoarei (care vizau caracterul eligibil al cheltuielilor făcute cu

camioanele D.A.F., semănătoarea de păioase, instalația de selectat și tratat

semințe și la implementarea standardelor comunitare propuse în proiect) sunt

neîntemeiate, fiindcă nu fac obiectul neregulilor constatate în procesul verbal

de constatare din 07 iulie 2011. Acesta reține ca neregulă doar faptul că

reclamanta nu a respectat prevederile Contractului de Finanțare și ale Actului

Adițional din 18 ianuarie 2010 cu privire la durata de valabilitate a contractului

și durata de execuție a investiției care a fost de 21 luni și care a expirat pe

data de 06 august 2010.

Curtea

de Apel a examinat doar dacă motivul de neregularitate menționat în Procesul

verbal de constatare din 07 iulie 2011 este întemeiat, reținând că nu este

investită să verifice dacă cheltuielile efectuate pe parcursul derulării

contractului sunt eligibile sau neeligibile din alte motive.

Prin

urmare, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 2 alin.

(2)

1

al contractului de finanțare din 06 noiembrie 2008, intitulat

„durata de valabilitate a contractului și durata de execuție a

investiției", așa cum a fost modificat prin actul adițional din ianuarie 2010,

durata de execuție și de valabilitate a prezentului contract începe la data

semnării acestuia de către ambele părți.

Durata

de realizare a investiției și implementare a proiectului este de 21 luni și

reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere

de plată.

Durata

de execuție a Contractului de Finanțare cuprinde durata de realizare a

investiției și implementarea proiectului (inclusiv derularea procedurii de

achiziții) la care se adaugă termenul de maxim 90 de zile calendaristice pentru

efectuarea ultimei plăti.

Termenul

limită de 21 de luni prevăzut contractual până la care putea depune ultima

cerere de plată - adică durata de realizare a investiției și implementare a

proiectului a fost data de 06 august 2010.

Instanța

de fond a constatat că reclamanta a depus dosarul cererii de plata, conform

Anexei V la contract pentru tranșa III la data de 26 aprilie 2010, în care a

solicitat autorizarea cheltuielilor în valoare de 1.604.383,80 lei și plata

sumei de 802.191,90 lei reprezentând 50% din suma cheltuielilor efectuate, deci

reclamanta și-a respectat obligația contractuală de a depune dosarul cererii de

plată înainte de 6 august 2010.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că instanța de fond se bazează exclusiv pe

apărările reclamantei, ceea ce face ca sentința pronunțată să fie nelegală,

fiind dată, totodată, cu aplicarea greșită a reglementărilor legale în vigoare

și încălcându-se astfel pct. 7 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recurenta

mai susține că deși prin întâmpinare a invocat dispozițiile contractuale și

legale (dispoziții imperative referitoare la implementarea proiectului finanțat

prin Programul F.E.A.D.R.) încălcate de către beneficiarul Programului F.E.A.D.R.,

intimata-reclamantă SC A.F. SRL în derularea procedurii de depunere și

decontare a tranșelor de plată, instanța de fond nu Ie-a luat în considerare,

pronunțând o sentință contrară reglementărilor legale în vigoare.

În

cazul de față,

echipa

de control din cadrul A.P.D.R.P. a constatat că, beneficiarul SC A.F. SRL nu a

respectat prevederile Contractului de Finanțare și ale Actului Adițional din 18

ianuarie 2010 cu privire la Durata de valabilitate a contractului și durata de

execuție a investiției care a fost de 21 luni și care a expirat la data de 06

august 2010, fără ca în interiorul acestui termen, ulterior declarării ca

neeligibile a dosarului celei de a treia tranșe de plată, beneficiara SC A.F.

SRL să își manifeste intenția de a continua relația contractuală.

În

conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta,

beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru

implementarea proiectului.

Un

proiect poate conține cheltuieli eligibile dar și neeligibile. Fondurile nerambursabile

vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile

neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului.

Pentru

acordarea finanțării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile

eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie

Anexa li la contractul de finanțare) având caracter estimativ și reprezentând

plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Beneficiarului

i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în

contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în

care respectă acești termeni și condiții.

Astfel,

pentru fiecare tranșă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de

plată, însoțit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli

sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispozițiile legale

aplicabile, dispoziții de la părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare

de voință.

Prin

declarația rectificată de eșalonare a depunerii dosarelor cererilor de plată -

formularul A.P. 0.1. - M 121 - faza 3, înregistrată la O.J.P.D.R.P. Neamț cu nr.

14 din 27 ianuarie 2010, beneficiarul s-a obligat să depună dosarele cererilor

de plată în trei tranșe de plată astfel:

-

tranșa 1: luna iunie anul 2009 - valoare totală: 2.691.040,08 lei din care

ajutor financiar nerambursabil: 1.345.520,04 lei;

-

tranșa 2: luna ianuarie anul 2010 - valoare totală. 3.022.168,80 lei din care

ajutor financiar nerambursabil: 1.511.084,40 lei;

-

tranșa 3: luna aprilie anul 2010 - valoare totală: 1.604.383,12 lei din care

ajutor financiar nerambursabil: 802.191,56 lei.

La

data de 26 aprilie 2010 O.J.P.D.R.P. Neamț, SC A.F. SA. a depus la O.J.P.D.R.P.

Neamț, D.C.P - tranșa a 3-a de plată, dosar înregistrat în Registrul de primire

a dosarelor cererilor de plata R3 - Măsura 121 sub numărul 4.

În

urma verificării în teren a bunurilor achiziționate, s-a transmis

beneficiarului Scrisoarea de solicitare a informațiilor suplimentare din data

28 aprilie 2010, prin care se solicita justificarea unor neconcordante între

documentele depuse în tranșa a 3-a și situația de fapt din teren. Documentele

justificative au fost prezentate în data de 30 aprilie 2010.

După

terminarea verificării tehnice și financiare a cheltuielilor, beneficiarul a

fost invitat telefonic la sediul O.J.P.D.R.P. Neamț pentru a i se comunica

rezultatele verificărilor. Conform M.P.A.P. - versiunea consolidată 09,

reprezentantului legal i-au fost prezentate Fișa de verificare tehnică și

financiară A.P. 1.5 Secțiunea A2: Verificarea condițiilor contractuale și

administrativ procedurale, precum și Anexa 2 la S.V.C.P.V./S.V.T. asupra

Verificării dosarului cererii de plată - Formularul A.P. 1.6 asupra verificării

D.C.P.: Cheltuieli acceptate la plata de S.V.C.P., în vederea semnării pentru

luare la cunoștință. Beneficiarul a refuzat atât semnarea formularelor mai sus

menționate, cât și menționarea motivului refuzului de semnătură. Acest fapt a

fost consemnat olograf de către expertul din cadrul S.V.C.P.- O.J.P.D.R.P.

Neamț pe Anexa 2 la Raportul S.V.C.P., A.P. 1.6.

Deoarece

verificarea D.C.P. tranșa a 3-a era finalizată, sumele solicitate au fost

declarate neeligibile, motiv pentru care nu au mai fost solicitate alte

documente justificative, înregistrarea documentului emis de către SC A.F. SRL

cu nr. 236 din 30 aprilie 2010 s-a făcut în registrul de corespondență al

O.J.P.D.R.P. Neamț cu nr. 1295 din 30 aprilie 2010. Prin urmare, a fost emisă

Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plății din 30 aprilie 2010 care

a fost transmisă beneficiarului și prin P. cu confirmare de primire.

Între

momentul emiterii Notificării cu privire la refuzul plății din 30 aprilie 2010

și momentul la care contractul de finanțare din 06 noiembrie 2008 a încetat să

producă efecte prin ajungere la termen, respectiv data de 06 august 2010,

beneficiarul nu a înțeles să își exprime voința în ceea ce privește modificarea

clauzelor contractuale referitoare durata de realizare a investiției ori a

celor care priveau durata de execuție a contractului de finanțare.

Susținerea

conform căreia dosarul cererii de plată a fost depus, în data de 26 aprilie 2010,

procedura de verificare a eligibilității cheltuielilor efectuate respectiv a

dosarului cererii de plată s-a încheiat în data de 30 aprilie 2010, prin

emiterea Notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății din 30 aprilie

2010, iar reclamanta nu a procedat în interiorul duratei de valabilitate a

contractului la demararea nici unui

demers care să aibă ca obiect modificarea

prevederilor art. 2 alin. (1) din contractul de finanțare din 06 noiembrie 2008,

astfel cum a fost acesta modificat prin intermediul actului adițional din 18

ianuarie 2010.

În

mod eronat, însă instanța de fond a apreciat că depunerea cererii de plată este

suficientă, ca simplă formalitate, nereținând în formarea raționamentului său

juridic faptul că cererea de plată trebuie să conțină în mod obligatoriu

anumite documente justificative pentru a putea fi analizate cheltuielile

solicitate din punct de vedere al eligibilității acestora, respectiv a

regulilor de decontare, intervenind practic în mod abuziv asupra acordului

părților și implicit asupra regulilor specifice de finanțare stabilite prin

legislația aplicabilă, legislație impusă și agreată inclusiv de Comisia

Europeană, principalul finanțator.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La

data de 06 noiembrie 2008 s-a încheiat contractul de finanțare din 06 noiembrie

2008 privind proiectul de investiție "Modernizară fermă vegetală A.G.R.I.

F.", sesiunea cereri de proiecte mai 2008 în cadrul Măsurii 121

Modernizarea exploatațiilor agricole, modificat ulterior prin actele adiționale

din 02 februarie 2009 și din 18 ianuarie 2010.

În

executarea acestui contract, intimata-reclamantă a încasat ajutorul financiar

nerambursabil aprobat pentru primele două tranșe în valoare de 1.345.520,04 lei

la data de 04 august 2009, respectiv de 1.511.084,06 lei la data de 26

februarie 2010.

Dosarul

de plată pentru tranșa 3 a fost depus la O.J.P.D.R.P. Neamț la data de 23

aprilie 2010.

La

data de 04 mai 2010 intimata-reclamantă a primit prin priori-post „Notificarea

beneficiarului cu privire la refuzul plătii", emisă de O.J.P.D.R.P. Neamț sub

nr. 70 din 30 aprilie 2010. Subsecvent actului administrativ menționat mai sus,

A.P.D.R.P. a emis procesul verbal de constatare din 07 iulie 2011, comunicat intimatei-reclamante

la data de 05 septembrie 2011, împreună cu o notificare, aducându-i-se la

cunoștință că datorează suma de 2.856.604,10 lei, cu titlu de restituire a

sumelor plătite în tranșele 1 și 2, pe baza contractului de finanțare.

În

conformitate

cu prevederile art. 2 alin. (2)

1

al contractului de finanțare din 06

noiembrie 2008, intitulat „durata de valabilitate a contractului și durata de

execuție a investiției", așa cum a fost modificat prin actul adițional din

18 ianuarie 2010 „Durata de execuție și de valabilitate a prezentului contract

începe la data semnării acestuia de către ambele părți”.

Durata

de realizare

a

investiției și implementare a proiectului este de 21 luni și reprezintă

termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată.

Durata

de execuție

a

Contractului de Finanțare cuprinde durata de realizare a investiției și

implementarea proiectului (inclusiv derularea procedurii de achiziții) la care

se adaugă termenul de maxim 90 de zile calendaristice pentru efectuarea ultimei

plăți.

Înalta

Curte constată că este netemeinică reținerea de către recurenta-pârâtă în

sarcina intimatei-reclamante ca „neregulă" a nerespectării prevederilor

contractuale privind durata de execuție a contractului și de realizare a

investiției, în condițiile în care această durată presupus nerespectată reprezenta

termenul limită de depunere a ultimei cereri de plată și era data de 06 august 2010,

în condițiile în care ultima cerere de plată pentru tranșa a treia a fost

depusă la 26 aprilie 2010.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În

temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta la

plata sumei de 12.000 lei către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge recursul

declarat de pârâta A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 4981 din 14

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 12.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata SC

A.F. SRL Bălănești, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5330/2013
aceleiași pârâte la plata sumei de 802.191,90 RON, reprezentând 50% din suma acestor cheltuieli eligibile conform art. 3 alin. (2) din Contractul de finanțare din 6 noiembrie 2008, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată. 2. Hotăr
ÎCCJ 2013-11-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7476/2013
a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 165 din 7 mai 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P. București prin care i s-a respins rec
ÎCCJ 2016-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2016
în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs; Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de c
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7795/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea adresată Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 529/2/2011 reclamanta SC G. SA a chem
ÎCCJ 2013-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2013
, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justifica
Sursă