ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1856/2017

Decizia

nr. 1856/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2015 reclamantul A., persoană fizică autorizată, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 29527 din 28.08.2014 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, prin care a fost soluționată contestația nr. 27178 din 06 august 2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25714, încheiat la data de 25.07.2014, privind proiectul C112021031600115 din 27 aprilie 2011 și procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25714 încheiat la data de 25.07.2014, privind proiectul C112021031600115 din 27 aprilie 2011 - „Îmbunătățirea performanțelor în exploatația B.”.

Reclamantul a solicitat, astfel, anularea deciziei nr. 29527 din 28.08.2014 și a procesului-verbal nr. 25714, încheiat la data de 25.07.2014, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să achite suma de 7.200 euro, suspendarea deciziei nr. 29527 din 28.08.2014 și a titlului de creanță, (procesul-verbal nr. 25714 din 25.07.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.

Prin sentința nr. 102 din 6 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A., persoană fizică autorizată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., persoană fizică autorizată, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul reclamantului, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susținerea motivului invocat, nu pot fi primite de instanța de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța competentă să soluționeze fondul acțiunii deduse judecății este curtea de apel, argument pentru care motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

De asemenea, analizând argumentele prezentate de recurent, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamantul A., persoană fizică autorizată, a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit contractul de finanțare nr. C112021031600115 din 27 aprilie 2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului național pentru dezvoltare rurală România, în vederea punerii în aplicare a cererii de finanțare nr. F 112021031600115, depusă de către reclamant și intitulată „Îmbunătățirea performantelor în exploatația A.”.

Prin contractul de finanțare menționat autoritatea contractantă s-a angajat să acorde reclamantului, în condițiile și termenii prevăzuți în contract, un sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 18.000 euro, în două tranșe, respectiv 10.800 euro și 7.200 euro.

Prin semnarea contractului, reclamantul s-a angajat, conform art. 3 alin. (1) din anexa nr. 1 la contract - Prevederi generale, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri, anexat cererii de finanțare, precum și ca, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de agenție, să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri menționat și să nu își înceteze activitatea agricolă.

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt a cauzei; astfel, se reține că reclamantul a încasat prima tranșă menționată în contractul de finanțare, după care, la data de 28.01.2014, reclamantul a solicitat „rezilierea contractului de finanțare nr. C112021031600115 din 27 aprilie 2011”, prin cererea adresată pârâtei, cerere motivată de faptul că nu a îndeplinit condițiile contractuale, respectiv înscrierea în A.P.I.A. în anii 2011 și 2012”.

Ulterior cererii de reziliere, la data de 29.01.2014, reclamantul susține că a depus o cerere, prin care comunică A.P.D.R.P. că din eroare a depus cererea de reziliere a contractului de finanțare, motiv pentru care solicită a se lua act că își retrage cererea de reziliere, întrucât nu-și însușește conținutul acesteia.

Ca urmare a cererii de reziliere, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia a încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25714 încheiat la data de 25.07.2014, prin care a constatat că plățile efectuate reclamantului în cadrul contractului de finanțare mai înainte menționat - în sumă totală de 46.029,60 lei - au devenit plăți necuvenite, astfel că s-a dispus recuperarea acestora.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a analizat cererile formulate și a constatat, din analiza actelor din dosar, că reclamantul, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

Înalta Curte, în acord cu instanța de primă jurisdicție, constată că recurentul-reclamant nu a administrat probe prin care să demonstreze că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate. De aceea, cererea de revenire la rezilierea solicitată nu a putut fi avută în vedere, nefiind dovedită îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de finanțare.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile din contractul de finanțare încheiat între părțile din litigiul de față, respectiv art. 11 din anexa nr. 1 - Prevederi generale - Încetarea contractului. „părțile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului”.

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 11 din contractul de finanțare și cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului solicitată de reclamant.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare au fost consecința nerespectării obligațiilor asumate de reclamant în derularea contractului de finanțare derulat, nerespectare asumată și adusă la cunoștința pârâtei chiar de către reclamant, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că recurentul-reclamant, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanței de fond și va respinge recursul formulat de reclamant, pentru motivul invocat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - PFA împotriva sentinței nr. 102 din 6 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.