ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2017

Decizia nr. 1855/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2015 sub nr. x/42/2015 la Curtea de Apel Ploiești, reclamantul A. - persoană fizică autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea deciziei nr. 29529 din 28.08.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25715 încheiat la data de 25.07.2014, cu consecința obligării pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, să îi achite suma de 7.200 euro, precum și suspendarea deciziei nr. 29529 din 28.08.2014 și a titlului de creanța - procesul-verbal nr. 25715 din 25 iulie 2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 106 din 11 mai 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 106 din 11 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările intimatei

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susținerea motivului invocat, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere faptul că sentința instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: „b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;”. Or, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond respectă exigențele textului de lege arătat, motiv pentru care critica adusă hotărârii instanței de fond întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va fi respinsă de instanța de control judiciar.

Analizând argumentele prezentate de recurentă, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de finanțare din 27 aprilie 2011, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în vederea punerii în aplicare a cererii de finanțare depusă de către reclamant și intitulată „Îmbunătățirea performanțelor în exploatația A.”.

Prin contractul de finanțare menționat, pârâta s-a angajat să acorde reclamantei, în condițiile și termenii prevăzuți în contract, un sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 10.800 euro, în două tranșe, respectiv 10.800 euro și 7.200 euro.

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt a cauzei; astfel, se reține că reclamantul a încasat prima tranșă menționată în contractul de finanțare, după care, la data de 28.01.2014, reclamantul a solicitat rezilierea contractului de finanțare, deoarece nu a îndeplinit condițiile contractuale.

Urmare solicitării de reziliere emisă de beneficiar, pârâta a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 25715 din 25 iulie 2014.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a analizat cererile formulate și a constatat, din analiza actelor din dosar, că reclamantul, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare au fost consecința nerespectării obligațiilor asumate de reclamant în derularea contractului de finanțare derulat, nerespectare asumată și adusă la cunoștința pârâtei chiar de către reclamant, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Înalta Curte, în acord cu instanța de primă jurisdicție, constată că recurentul-reclamant nu a administrat probe prin care să demonstreze că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate. De aceea, cererea de revenire la rezilierea solicitată nu a putut fi avută în vedere, nefiind dovedită îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de finanțare.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile din contractul de finanțare încheiat între părțile din litigiul de față, respectiv art. 11 din anexa I - Prevederi generale - Încetarea contractului. „părțile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului”.

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 11 din contractul de finanțare și cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului solicitată de reclamantă.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanței de fond și va respinge recursul formulat de reclamantă, pentru motivul invocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de PFA A. împotriva sentinței nr. 106 din 11 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.