ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1854/2017

Decizia nr. 1854/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.01.2015, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea deciziei nr. 29525 din 28.08.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25713 încheiat la data de 25.07.2014, cu consecința obligării pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, să îi achite suma de 1.000 euro, precum și suspendarea deciziei nr. 29525 din 28.08.2014 și a titlului de creanță, procesul-verbal nr. 25713 din 25 iulie 2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.

Prin sentința nr. 105 din data de 11 mai 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., persoană fizică autorizată, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul reclamantei, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând argumentele prezentate de recurentă, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamanta a încheiat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, CRPDRP 3 Sud Muntenia, contractul de finanțare nr. C 112021031600119 din 28 aprilie 2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală România, având ca obiect „Instalarea pentru prima dată ca șef de exploatație a d-nei A.”.

Prin contractul de finanțare încheiat, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia s-a angajat să acorde contestatoarei un sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 25.000 euro, în două tranșe, respectiv prima tranșă de maximum 15.000 euro, care a fost achitată, și a doua tranșă de maximum 10.000 euro pentru care s-a depus cerere de plată în luna octombrie-noiembrie 2013 și nesoluționată de pârâtă, până la data înregistrării prezentei contestații.

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt a cauzei; astfel, se reține că reclamanta a încasat prima tranșă menționată în contractul de finanțare, după care, prin adresa înregistrată la pârâtă cu nr. 2852 din 25 aprilie 2014, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de finanțare, deoarece nu a îndeplinit condițiile contractuale.

Urmare solicitării de reziliere emisă de beneficiar, pârâta a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 25713 din 25 iulie 2014.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a analizat cererile formulate și a constatat, din analiza actelor din dosar, că reclamantul, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare au fost consecința nerespectării obligațiilor asumate de reclamantă în derularea contractului de finanțare derulat, nerespectare asumată și adusă la cunoștința pârâtei chiar de către reclamantă, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Înalta Curte, în acord cu instanța de primă jurisdicție, constată că recurenta-reclamantă nu a administrat probe prin care să demonstreze că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate. De aceea, cererea de revenire la rezilierea solicitată nu a putut fi avută în vedere, nefiind dovedită îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de finanțare.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile din contractul de finanțare încheiat între părțile din litigiul de față, respectiv art. 11 din anexa I - Prevederi generale - Încetarea contractului. „părțile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului”.

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 11 din contractul de finanțare și cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului solicitată de reclamantă.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanței de fond și va respinge recursul formulat de reclamantă, pentru motivul invocat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - persoană fizică autorizată împotriva sentinței nr. 105 din data de 11 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.