ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2017

Decizia nr. 1857/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 ianuarie 2015, reclamantul A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 29530 din 28.08.2014 emisă de pârâtă, prin care a fost soluționată contestația nr. 27180 din 06 august 2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25712 din 25.07.2014 privind proiectul din 27 aprilie 2011, solicitând:

1) anularea deciziei nr. 29530 din 28 august 2014 și a procesului-verbal nr. 25712 din 25 iulie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul din 27 aprilie 2011;

2) obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i achite suma de 7.200 euro.

3) suspendarea deciziei nr. 29530 din 28 august 2014 și titlului de creanță reprezentat de procesul-verbal nr. 25712 din 25 iulie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor privind proiectul din 27 aprilie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 92 din 27 aprilie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul A. PFA, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică (soluționarea în fond revenea Tribunalului Dâmbovița, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de criteriul valoric). De asemenea, instanța a aplicat în mod greșit normele de drept material (în speță, art. 969 din C. civ. de la 1864).

Apărările intimatei

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul reclamantului, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susținerea motivului invocat, nu pot fi primite de instanța de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța competentă să soluționeze fondul acțiunii deduse judecății este curtea de apel, argument pentru care motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

De asemenea, analizând argumentele prezentate de recurent, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că între reclamant și A.P.D.R.P. s-a încheiat contractul de finanțare din 27 aprilie 2011 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului „Îmbunătățirea performanțelor în exploatația A.”.

În baza contractului sus menționat, pârâta s-a obligat să acorde reclamantului un sprijin financiar, nerambursabil, sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 18.000 euro (76.116 lei), pârâta efectuând plăți în valoare de 46.029,60 lei, aferente tranșei I.

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt a cauzei; astfel, se reține că reclamantul a încasat prima tranșă menționată în contractul de finanțare, după care, la data de 27.01.2014, prin adresa înregistrată la pârâtă cu nr. 1200 din 27 ianuarie 2014, reclamantul a solicitat rezilierea contractului de finanțare, deoarece nu a îndeplinit condițiile contractuale și anume înscrierea în A.P.I.A. în anii 2011 și 2012.

Urmare solicitării de reziliere emisă de beneficiar, pârâta a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 25712 din 25 iulie 2014.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a analizat cererile formulate și a constatat, din analiza actelor din dosar, că reclamantul, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare au fost consecința nerespectării obligațiilor asumate de reclamant în derularea contractului de finanțare derulat, nerespectare asumată și adusă la cunoștința pârâtei chiar de către reclamant, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Înalta Curte, în acord cu instanța de primă jurisdicție, constată că recurentul-reclamant nu a administrat probe prin care să demonstreze că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile din contractul de finanțare încheiat între părțile din litigiul de față, respectiv art. 11 din anexa I - Prevederi generale - Încetarea contractului. „părțile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului”.

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 11 din contractul de finanțare și cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului solicitată de reclamant.

Având în vedere faptul că recurentul-reclamant, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanței de fond și va respinge recursul formulat de reclamant, pentru motivul invocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de PFA A. împotriva sentinței nr. 92 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.