ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1659/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, prin care a fost soluționată Contestația nr. x din 06 august 2014 împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, încheiat la data de 25.07.2014, privind proiectul C1 12021031600130 din 28 aprilie 2011 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, încheiat la data de 25.07.2014 privind proiectul C1 12021031600130 din 28 aprilie 2011 - "Creșterea competitivității exploatației A.".

Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 și procesului-verbal nr. x încheiat la data de 25.07.2014, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să achite suma de 10.000 euro. De asemenea, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 29524 din 29.08.2014 și a titlului de creanță (procesul-verbal nr. x încheiat la data de 25.07.2014) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.

Prin Sentința nr. 101 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. - persoană fizică autorizată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. - persoană fizică autorizată, fiind invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică, în sensul că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile care privesc sume de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de către tribunal.

În susținerea motivului prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanța de fond se îndepărtează de temeiul de drept în baza căruia s-a încheiat contractul de finanțare, iar motivarea sentinței este străină de obiectul pricinii. Se susține că temeiul de drept al calculului creanței bugetare din litigiu îl reprezintă O.U.G. nr. 66/2011 și se bazează pe cererea de reziliere a contractului de finanțare europeană, care în opinia intimatei-pârâte este o neregulă.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.01.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul reclamantei, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe." Se constată că excepția necompetenței materiale nu a fost invocată în condițiile acestui text de lege, astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată prin cererea de recurs.

De asemenea, examinând argumentele prezentate de recurentă, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate, pentru motivele ce urmează.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamanta A., persoană fizică autorizată, a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Contractul de finanțare nr. C112021031600130 din 28 aprilie 2011, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 25.000 euro, în doua transe, respectiv 15.000 euro și 10.000 euro.

Prin semnarea contractului reclamanta s-a angajat, conform art. 3 alin. (1) din anexa nr. 1 la contract - Prevederi generale, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri, anexat cererii de finanțare, precum și ca, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de agenție, să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri menționat și să nu își înceteze activitatea agricolă.

După ce reclamanta a încasat prima tranșă a contractului sus arătat, aceasta a solicitat pârâtei rezilierea contractului de finanțare încheiat, motivat de faptul că nu a îndeplinit condițiile contractuale, respectiv, înscrierea în APIA, în anii 2011 și 2012. De asemenea, reclamanta a solicitat și aprobarea retragerii cererii de plată tranșa II a contractului de finanțare.

Prin cereri ulterioare cererii de reziliere, reclamanta a susținut că, din eroare, a depus cererea de reziliere a contractului de finanțare și solicită pârâtei să ia act că își retrage cererea de reziliere, întrucât nu-și însușește conținutul acesteia.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a analizat cererile formulate și a constatat că reclamanta, sub aspect probator, nu a adus dovezi în sprijinul celor afirmate.

Înalta Curte, în acord cu instanța de primă jurisdicție, constată că recurenta-reclamanta nu a administrat probe prin care să demonstreze că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile din contractul de finanțare încheiat între părțile din litigiul de față, respectiv art. 11 din anexa I - Prevederi generale - Încetarea contractului. "părțile pot decide, prin acord, încetarea contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului".

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 11 din contractul de finanțare și ale O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului, solicitată de reclamantă.

De altfel, emiterea actelor ce fac obiectul analizei judiciare a fost consecința nerespectării obligațiilor asumate de reclamantă în derularea contractului de finanțare, nerespectare asumată și adusă la cunoștința pârâtei chiar de către reclamantă, prin cererea de reziliere existentă la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă, nici în stadiul procesual al căii de atac formulate, nu a găsit argumente care să fie sprijinite sub aspect probatoriu, Înalta Curte nu poate primi criticile aduse hotărârii instanței de fond și va respinge recursul formulat de reclamantă, pentru motivul invocat.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că reclamanta a invocat, direct în calea de atac a recursului, motive care nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată și, care, din acest considerent, nu au făcut obiectul analizei instanței de fond. Or, în stadiul procesual al recursului, nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate. Din aceste considerente, instanța de recurs nu va mai analiza motivele ce privesc "încălcarea principiului neretroactivității legii", (prin invocarea faptului că întreaga procedură și încheierea contractului de finanțare au fost guvernate de aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, iar pârâta a aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la emiterea actelor atacate), văzând dispozițiile art. 494 raportate la art. 478 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. P.F.A. împotriva Sentinței nr. 101 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN