ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2011

HOTĂRÂRE
18.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea formulată de reclamanta SC O.A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta

A.P.D.R.P. și a dispus suspendarea procesului verbal nr. x până la soluționarea

pe fond a acțiunii.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat,

în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare

ca neîntemeiată.

În dezvoltarea căii extraordinare

de atac, recurenta a realizat un istoric al litigiului de față și a prezentat argumentele

care pledează în favoarea legalității actului administrativ aflat în discuție.

În esență, în concepția

recurentei-pârâte, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerințelor legale

a cazului bine justificat și a pagubei iminente pentru a opera suspendarea efectelor

actului administrativ atacat și a prezentat apărări de fond, care trebuiau analizate

de magistratul învestit cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin întâmpinarea existentă

la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La ultimul termen de judecată

din 18 februarie 2011, apărătorul intimatei a învederat instanței de control judiciar

faptul că prezentul recurs a rămas fără obiect, iar partea adversă a recunoscut

faptul că suspendarea a încetat, ca urmare a pronunțării sentinței prin care a fost

soluționată acțiunea în anulare.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

(1) teza I C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, respingerea recursului ca nefondat.

În acest context, nu trebuie

ignorat faptul că hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare

de atac poate fi supusă recursului, în raport de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., de art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul de față are

ca obiect sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În altă ordine de idei,

Înalta Curte constată că efectele suspendării pronunțate de judecătorul de contencios

administrativ s-au produs, având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cele

2 faze procesuale.

Mai precis, din dovada

administrată în temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs, rezultă faptul că, la

data de 14 februarie 2011, a fost respinsă acțiunea precizată având ca obiect anularea

actului administrativ aflat în discuție, ca neîntemeiată.

În plus, mai trebuie menționat

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care a stat la baza admiterii cererii

de suspendare: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau

a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond”.

Așadar, față de situația

de fapt anterior expusă, de concluziile părților la ultimul termen de judecată din

18 februarie 2011, Înalta Curte constată că efectele suspendării atacate cu recurs

în prezenta cauză s-au produs, astfel că nu mai prezintă relevanță cercetarea motivelor

de recurs și că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2041/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC T. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.M., să se dispună suspendarea executării actului fiscal reprezent
ÎCCJ 2011-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5534/2011
. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care se critică practic nemotivarea hotărârii nu poate fi primit. Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată nu este viciată de lipsa motivării și nici de neanalizarea condițiilor expres și limitativ prevăz
ÎCCJ 2014-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.C.R. SA a solicitat,
ÎCCJ 2012-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2012
nesprijinite cu probe neechivoce. În plus, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care să solicite anularea Deciziei nr. 136/2011. Soluția instanței de fond Prin senti
ÎCCJ 2011-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2011
sprijină acțiunea, reprezintă apanajul exclusiv al reclamantului, or obiectul acțiunii formulate îl constituie anularea Deciziei nr. 1059301 din 10 septembrie 2010 care are natura juridică de act administrativ fiscal, atacabil în condițiile
Sursă