ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 15 iulie 2010, reclamanta SC S.E.M.I. SRL Oradea a chemat în judecată D.G.F.P.

Bihor, solicitând în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea

executării dispoziției nr. 78.592 din 17 ianuarie 2010, a deciziei de impunere

nr. 1126 din 18 iunie 2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 78591 din 17

ianuarie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale

în valoare de 732.218 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune o asemenea

măsură, întrucât, pe de o parte, organele de control au calculat în mod greșit

impozitul pe profit și TVA, iar pe de altă parte, prin executarea sumei stabilite

drept debit, s-ar crea o pagubă importantă societății.

Prin sentința nr. 243 din 22

septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării

actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență, că sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente.

În acest sens, instanța a

constatat că reclamanta a făcut dovada aparentei nelegalități a concluziilor

actului de control, încheiat cu nerespectarea unor dispoziții legale și de

asemenea și împrejurarea că achitarea debitului ar putea determina

incapacitatea de plată a societății.

Împotriva sentinței a declarat

recurs D.G.F.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că

societatea reclamantă nu a dovedit cu acte întrunirea condițiilor cerute de

lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că este

îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat, în actele dosarului

regăsindu-se argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului de control. Prin referirile la existența unor indicii de nelegalitate

privind deductibilitatea unor cheltuieli și stabilirea masei impozabile, s-a

făcut dovada aplicabilității prevederilor art. 14 alin. (1) cu referire la art.

2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța de fond a

reținut în mod întemeiat că este îndeplinită și cea de-a doua cerință, a

prevenirii unei pagube iminente, suma impusă a fi executată având ca efect o

diminuare deosebit de importantă a patrimoniului societății.

În raport de cele expuse mai sus,

criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva sentinței nr. 243/CA din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.