ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC S.E.M.I. SRL Oradea a chemat în judecată D.G.F.P. Bihor, solicitând în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării dispoziției nr. 78.592 din 17 ianuarie 2010, a deciziei de impunere nr. 1126 din 18 iunie 2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 78591 din 17 ianuarie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în valoare de 732.218 lei. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune o asemenea măsură, întrucât, pe de o parte, organele de control au calculat în mod greșit impozitul pe profit și TVA, iar pe de altă parte, prin executarea sumei stabilite drept debit, s-ar crea o pagubă importantă societății.

Prin sentința nr. 243 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În acest sens, instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada aparentei nelegalități a concluziilor actului de control, încheiat cu nerespectarea unor dispoziții legale și de asemenea și împrejurarea că achitarea debitului ar putea determina incapacitatea de plată a societății.

Împotriva sentinței a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a arătat că societatea reclamantă nu a dovedit cu acte întrunirea condițiilor cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că este îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat, în actele dosarului regăsindu-se argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului de control. Prin referirile la existența unor indicii de nelegalitate privind deductibilitatea unor cheltuieli și stabilirea masei impozabile, s-a făcut dovada aplicabilității prevederilor art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că este îndeplinită și cea de-a doua cerință, a prevenirii unei pagube iminente, suma impusă a fi executată având ca efect o diminuare deosebit de importantă a patrimoniului societății. În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva sentinței nr. 243/CA din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.