ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4525/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamanta SC T. SRL

a chemat în judecată A.P.I.A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o

va pronunța să dispună suspendarea executării procesului verbal de constatare

încheiat de pârâtă la 27 ianuarie 2011 până la pronunțarea instanței de fond,

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2011.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărei suspendare o

solicită s-a dispus plata sumei de 4,237.503,71 RON cu titlu de debit,

reprezentând valoarea integrală a finanțării nerambursabile potrivit

contractului din 27 noiembrie 2006, proces-verbal încheiat în urma unui control

efectuat în urma comunicării primită de la Comisia Europeană Oficiul European

de Luptă Antifraudă din 25 octombrie 2010.

Reclamanta a mai susținut

că există elemente care confirmă faptul că, aparent, actul administrativ fiscal

contestat este netemeinic și nelegal, având în vedere și Regulamentul 9 (CE) 1073/1999,

iar executarea lui ar aduce graf prejudicii soldate cu falimentul firmei și consecința

imposibilității de achitare a datoriilor bancare și către bugetul de stat și local,

precum și pierderea locului de muncă a celor 132 angajați.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 161 din 20

mai 2011 a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului

verbal de constatare din 27 ianuarie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată a obligat pârâta

să plătească reclamantei suma de 1.210,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2001.

Cazul bine justificat,

reține instanța, derivă din faptul că procedura administrativă este suspendată și

ca urmare executarea silită se poate face înainte de finalizarea acestei proceduri,

respectiv înainte ca instanța sau organul emitent să se pronunțe asupra legalității

datoriei reținute prin procesul verbal a cărei suspendare se solicită.

Cât privește îndeplinirea

pagubei, raportată la suma în discuție și specificul activității, executarea silită

poate determina afectarea activității societății cu referire la continuarea producției

și încasarea lichidităților pentru plata salariilor pentru bugetul general și local

și restituirea creditelor bancare.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs atât reclamanta SC T. SRL cât și pârâta Agenția de Plăți pentru

Dezvoltarea Rurală și Pescuit .

În motivarea recursului

său, reclamanta SC T. SRL a criticat sentința recurată în ceea ce privește cheltuielile

de judecată, considerând că instanța de fond avea obligația să motiveze în fapt

și în drept motivele pentru care a hotărât micșorarea onorariului avocațial.

Se arată că instanța de

fond nu avea la dosarul cauzei onorariile minimale la care obligă art. 274 C. proc.

civ. De asemenea se mai arată că onorariul a fost stabilit liber potrivit art. 133

alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, care este expresia libertății contractuale

prevăzută de art. 969 C. civ.

A arătat recurenta că

stabilirea unui onorariu de 3.000 RON, la care s-a adăugat TVA-ul nu conduce la

concluzia că această cheltuială nu a fost făcută în mod real, având în vedere munca

depusă în promovarea și susținerea cererii precum și noutatea speței.

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (instanța a acordat

ceea ce nu s-a cerut).

În motivarea recursului

său, pârâta A.P.I.A. a arătat în esență următoarele:

- reclamanta nu a indicat

în cuprinsul cererii de suspendare nici o împrejurare de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Se arată că în conformitate

cu prevederile contractului de finanțare și anexele acestuia, beneficiarul este

singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

OLAF consideră că în rapoartele

întocmite există dovezi clare de nereguli săvârșite în mod deliberat, obligațiile

contractuale fiind deci încălcate.

- Se arată de asemenea

că din actele existente la dosar nu rezultă proiectul care ar duce la producerea

unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ,

apărările reclamantei fiind simple afirmații nesusținute de documente probante.

Executarea unei obligații

bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură

de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 art. 304

1

C. proc. civ.

Întâmpinarea și procedura

în fața Înaltei Curți

Reclamanta SC T. SRL a

formulat întâmpinare la cererea de recurs introdusă de pârâta A.P.I.A. solicitând

respingerea acesteia ca nefondată.

Pârâta A.P.I.A. a formulat

note de concluzii scrise și a solicitat să se constate că măsura suspendării dispusă

prin sentința civilă nr. 161 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia a încetat

motivat de admiterea contestației formulată de SC T. SRL împotriva procesului-verbal

de constatare din 1 februarie 2011.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul A.P.I.A. este

nefondat.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, procedura administrativă fiind suspendată a rezultat că nu există certitudine

cu privire la încălcarea de către reclamantă a clauzelor contractului.

Această situație a fost

confirmată de autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, procesul-verbal

de constatare din 27 ianuarie 2011, care a arătat la instanța de recurs, că s-a

admis contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare,

deci nu există o încălcare a clauzelor contractului de finanțare.

Față de această situație,

Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei A.P.I.A. este nefondat și urmează să

fie respins în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

reclamantei SC T. SRL acesta este fondat.

Instanța de fond a făcut

o greșită aplicare a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., fără a prezenta

motivele de fapt care au dus la o asemenea concluzie și fără a se raporta la onorariile

minimale și de asemenea fără a face analiza muncii prestate de avocat, cu atât mai

mult cu cât a admis acțiunea reclamantei.

În consecință, constatând

că nu se impune o micșorare a onorariului avocațial, în condițiile admiterii totale

a acțiunii reclamantei apreciind că apărătorul și-a îndeplinit mandatul cu diligență

și profesionalism, în raport cu specificul speței, se va admite recursul reclamantei

în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9, se va modifica în parte sentința

în sensul că va obliga pârâta A.P.I.A. la cheltuieli de judecată în primă instanță

în sumă de 3.720 RON. Menține celelalte dispoziții. În conformitate cu prevederile

art. 274 C. proc. civ. față de admiterea recursului reclamantei, va obliga pârâta

recurentă A.P.I.A. la 3.720 RON către recurenta-reclamantă reprezentând cheltuieli

de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 161 din 20 mai 2011 a Curții de Apel

Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat

de SC T. SRL

Modifică în parte sentința

atacată în se în sensul că obligă pârâta la cheltuieli de judecată în primă instanță

în sumă de 3.720 RON. Menține celelalte dispoziții.

Obligă recurenta-pârâtă la 3.720 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.