ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5335/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5335/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Curții de Apel

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.

893/36/01 august 2011, reclamanta SC U.H. SA a chemat în judecată pârâta

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, solicitând ca

prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea executării următoarelor

acte administrative:

- Decizia nr. 168 din

01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011; D.V.

11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011;

- Decizia nr. 169 din

04 iulie 2011 D.V. ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011;

- Decizia nr. 170 din

04 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0007615/09 martie 2011;

- Decizia nr. 174 din

06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, motivând în esență că,

sub aspect procedural, dreptul său de a contesta masurile nelegale dispuse prin

deciziile pentru regularizarea situației nr. 168, nr. 169, nr. 170 și nr.

174/2011, este fundamentat pe dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr.

554/2004 și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Cu privire la prima

condiție a precizat reclamanta că din analiza situației de fapt prezentată în

cererea de chemare în judecată, se poate reține concluzia unei vădite nelegalități,

care, conturează în mod just, cerința cazului bine justificat, necesar

suspendării executării actului administrativ atacat.

Referitor la cea de-a

doua condiție reclamanta a învederat că, această cerință, a pagubei iminente,

ce i s-ar produce în cazul executării, este îndeplinită în cauză, atât în

considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare (1.880.818 RON),

cât și față de patrimoniul societății, fiind direct afectat de o executare

silită, iar aceasta ar putea atrage chiar falimentul societății.

Arată reclamanta că,

toate operațiunile vamale, cuprinse în actul de control și decizia contestată,

au la bază aprobarea prealabilă a autorității vamale emitente, și prin urmare,

față de aceste operațiuni consideră că ”[...] nu a luat naștere nici o datorie

vamala la import [...]", și, pe cale de consecință, nu datorează suma

totală de 1.880.818 RON, reprezentând accize și diferențe de TVA, precum și

accesorii aferente acestora (dobânzile și penalitățile de întârziere).

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Regională Vamală Constanța - Direcția Județeană pentru Accize

și Operațiuni Vamale Constanța, în Numele și pe seama Autorității Naționale a

Vămilor, a solicitat, în referire la fondul cauzei, respingerea ca nefondată a

cererii de suspendare a executării formulată de SC U.H. SA, invocând excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziilor pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța, motivând că susținerile reclamantei potrivit cărora: „Pentru fiecare

partidă de marfă există aprobarea autorității vamale competente, conform

proceselor verbale de sigilare/desigilare și documentelor electronice de

import”, sunt nefondate deoarece; documentele la care face trimitere

reclamanta, nu privesc momentul depunerii și acceptării declarațiilor vamale,

sigilarea și desigilarea au avut loc după acordarea liberului la vamă,

„aprobarea … documentelor electronice de import” (declarațiile vamale) nu

constituie aprobări sau autorități ale operațiunilor vamale iar

procesele-verbale de sigilare/desigilare, au ca obiect marcatori - alte mărfuri

decât cele în cauză, competențele legate de marcarea produselor energetice

revin altei structuri din cadrul autorității vamale decât cele competente, în

plasarea sub regim vamal al mărfurilor sau în reverificarea declarațiilor

vamale.

În referire la

existența în speță a „cazului bine justificat” și a „pagubei iminente” pârâta

apreciază că, în speță, nu sunt întrunite cerințele legale, aceasta cu atât mai

mult, cu cât, principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă

din „prezumția de legalitate”, autenticitate și veridicitate a acestuia, motiv

pentru care, suspendarea actului administrativ apare ca o situație de excepție,

solicitându-se instanței a aprecia ansamblul circumstanțelor și intereselor

prezente.

În privința excepției

de inadmisibilitate a promovării cererii, se învederează că, introducerea

contestației administrative, chiar dacă nu are efect suspensiv de executare,

face ca, în speță, să fie aplicabile dispozițiile art. 205, cu referire la art.

208 C. proc. fisc., ce derogă de la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

de Apel.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal

prin Sentința nr. 258/CA pronunțată în data de 25 august 2011, a admis cererea

formulată de reclamanta SC ”U.H.” SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și în consecință a

dispus suspendarea executării actelor administrative;

- Decizia nr. 168 din

01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011;

D.V.11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011;

- Decizia nr. 169 din

04 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011;

- Decizia nr. 170 din

04 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0007615/09 martie 2011;

- Decizia nr. 174 din

06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, până la soluționarea

irevocabilă a fondului.

Pentru a pronunța

astfel instanța de fond, a reținut următoarele:

Reclamanta a făcut

dovada formulării contestației - cu caracter de plângere prealabilă a

Deciziilor pentru regularizarea situației nr. 168 din 05 iulie 2011, nr. 169

din 04 iulie 2011, nr. 170 din 04 iulie 2011 și nr. 174 din 06 iulie 2011 și

anexele la care face referire, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr.

7039 din 26 iulie 2011.

Totodată, reclamanta

a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 500 RON, conform recipisei de

consemnare nr. 921449/1 din 12 august 2011, emisă de CEC BANK Sucursala

Constanța, precum și a sumei de 93.450 RON, conform recipisei de consemnare nr.

923619/2 din 19 august 2011, emisă de CEC Bank Sucursala Constanța, potrivit

dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

În ceea ce privește

îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, care prevăd, în cazuri bine justificate” și pentru „prevenirea

unei pagube iminente”, instanța a constatat că s-a făcut dovada existenței unui

caz bine justificat întrucât din actele și lucrările dosarului, reiese că,

uzitând de dispozițiile art. 7 intitulat „Rolul activ” alin. (5) din C. proc.

fiscală, reclamanta a beneficiat de răspunsul autorității, emis cu adresa nr.

19320/23 decembrie 2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe

care a respectat-o întocmai, operațiunile fiind acceptate de autoritatea

vamală.

Drept, urmare,

operațiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea

liberului de vamă, în condițiile de scutire directă de la plata accizelor,

pentru ca, mai apoi, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situației

privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169,

nr. 170 și nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată.

Din această

perspectivă, reține Curtea că, față de conținutul dispoziției cuprinsă în art.

228 C. vamal al României, autoritatea vamală nu putea reveni retroactiv asupra

concluziilor sale, după ce, în prealabil, a aprobat operațiunea, pentru ca,

ulterior, să solicite plata unor diferențe de impozite și accesorii, atât timp

cât, Codul vamal comunitar și Codul vamal român, interzic aceasta, prin

reglementările lor, pentru respectarea unui principiu de interpretare a

normelor de drept consacrat „Nemo auditur proprium turpitudinem allegans” -

nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale, propria sa

culpă/turpitudine.

În referire la cea

de-a doua condiție de admisibilitate a cererii, instanța a reținut din actele

dosarului că prin executarea silită a actului administrativ va fi afectată în

mod deosebit activitatea reclamantei prin blocarea și/sau poprirea conturilor

societății, înscrierea somației în Arhiva Electronică de Garanții Reale

Imobiliare, fapt ce va duce, la încetarea creditării din partea societăților

bancare, considerarea ajungerii la scadență a creditelor acordate de acestea și

demararea procedurilor de executare silită de către băncile creditoare, ce pot

culmina cu închiderea activității și chiar falimentul societății.

de pârâtă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Regională Vamală

Constanța - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în

numele și în seama Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând generic prevederile art. 299 - 316 C.

proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de

suspendare a executării actelor administrative emise de organele de specialitate.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă arată că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece nu

s-au avut în vedere condițiile imperative de admisibilitate a cererii de suspendare

potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la întrunirea

celor două condiții obligatorii și cumulative, existența unor cazuri bine

justificate și prevenirea producerii unei pagube iminente și că intimata-contestatoare

nu a făcut dovada cu înscrisuri doveditoare a producerii unei pagube iminente

și nu s-au precizat condițiile de fond și formă nelegale ale sumelor datorate

în cuantum total de 1.188.818 RON.

Recurenta-pârâtă

motivează că principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă

din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia iar

suspendarea actului administrativ apare ca o situație de excepție, care

determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea

priorității unuia din aceste interese fiind subsumată principiului legalității,

iar din situația de fapt, expusă reiese legalitatea întocmirii actelor

administrative fiscale a căror suspendare se cere, acte emise de către

Serviciul de Inspecție Fiscală și Control ulterior din cadrul Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Apreciază că

aspectele expuse de intimata-contestatoare în susținerea nelegalității actelor

administrative fiscale emise de organul de control vamal ulterior sunt lipsite

de echivoc iar simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să

probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare și iminenta producerii

unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării acestora.

Cum Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nu a finalizat procedura administrativă prin emiterea unei decizii care

să analizeze fondul raportului juridic fiscal și, implicit aparența de

nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, apreciază că

intimata-contestatoare SC U.H. SA, în lipsa unei decizii de soluționare

definitive în sistemul căilor administrative de atac, nu prezintă argumente

care să evidențieze caracterul ilegal al actelor emise de organul de control

vamal, justificând în acest sens și admisibilitatea cererii de suspendare a

executării.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-pârâtă prezintă

succint evenimentele desfășurate (situația

de fapt) ce au condus la stabilirea obligațiilor fiscale prin deciziile pentru

regularizarea situației atacate, antamând fondul cauzei respectiv verificarea

operațiunilor efectuate de intimata-reclamantă, susținând că aceasta nu putea

beneficia de regimul de scutire de la plata accizelor la import, în temeiul

art. 206

60

alin. (1) lit. b) din C. fiscal, atâta timp cât acest

regim de scutire directă se aplică doar utilizatorilor finali ai produselor

energetice (deținători de mijloace de transport agreate pentru navigația în

apele comunitare și pe căile navigabile interioare), în condițiile impuse de

lege pentru aprovizionarea și desfășurarea activităților de navigație.

Cât privește condiția

pagubei iminente de asemenea, se consideră neîndeplinită deoarece paguba

iminentă nu se prezumă ci trebuie dovedită iar simplul fapt că executarea

sumelor stabilite de controlul vamal prin emiterea Deciziile pentru

regularizarea situației în cauză, ar putea începe, nu reprezintă un motiv de

fundamentare a cererii de suspendare a executării actelor administrative

fiscale în cauză, întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a

prejudiciului, prin anularea actelor administrative atacate și restituirea

sumelor încasate.

intimatei-reclamante.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 31 octombrie 2011, intimata-reclamantă a solicitat respingerea

recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind

temeinică și legală.

Intimata a insistat

asupra legalității soluției adoptate de Curtea de Apel, arătând că a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege, atât cazul bine justificat cât

și paguba iminentă la care se adaugă depunerea cauțiunii de aproximativ 100.000

RON.

Aparența de

nelegalitate și deci cazul bine justificat rezultă din grava inconsecvență de

raționament a organului fiscal-vamal cât și din împrejurarea că s-a eliberat

certificatul fiscal nr. 10049998 din 28 iunie 2011 din care rezultă că nu are

nicio obligație de plată restantă.

În ceea ce privește

paguba iminentă arată că a făcut dovada prin înscrisurile depuse a condițiilor

grave în care funcționează societatea iar executarea sumei de aproximativ

2.000.000 RON ar conduce la falimentul acesteia.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

fapt și de drept relevante

Analizând actele și

lucrările dosarului, motivele de recurs și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță

niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru

considerentele în continuare arătate.

Prin actele

administrative fiscale a căror suspendare a fost dispusă de instanța de fond în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligația de plată a sumei totale

de 1.880.818 RON reprezentând accize și diferențe TVA, decizii pentru

regularizarea situației (D.R.S.) privind obligații suplimentare stabilite de

controlul vamal nr. 168 din 01 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de

control nr. 6264 din 01 iulie 2011, D.R.S. nr. 169 din 04 iulie 2011 însoțită

de Procesul-verbal de control nr. 6355 din 04 iulie 2011, D.R.S. nr. 170 din 04

iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr. 6356 din 04 iulie 2011 și

D.R.S. nr. 174 din 06 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr.

6428 din 06 iulie 2011, emise de către Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Constanța.

Hotărârea Curții de

Apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor textului de

lege menționat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia

îndeplinirii condițiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului

administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În speță, făcându-se

dovada unui caz bine justificat, prin sentința recurată, în mod legal a fost

admisă cererea de suspendare.

În privința primei

condiții, legea nu conține reglementări, dar este evident că existența unui caz

bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ

este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra

prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis

pe baza legii și pentru executarea acesteia.

Această condiție este

îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de

nelegalitate a actelor atacate, precum și inconsecvența de raționament a

organului fiscal reținută de prima instanță, în interpretarea tranzacțiilor

comerciale derulate de reclamantă, în condițiile în care uzitând de

dispozițiile art. 7 intitulat „Rolul activ" alin. (5) din C. proc. fisc.,

a beneficiat de răspunsul autorității, emis cu adresa nr. 19320/23 decembrie

2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe care a respectat-o

întocmai, operațiunile fiind acceptate de autoritatea vamală și ca urmare,

operațiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea

liberului de vamă, în condițiile de scutire directă de la plata accizelor, iar

ulterior, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169, nr. 170

și nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată.

Este adevărat că

motivele de nelegalitate vor fi analizate de instanța care verifică actul contestat,

dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Contrar susținerilor

recurentei-pârâte, cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii

de răsturnare a prezumției de legalitate, decelate dintr-un probatoriu căruia

nu i se poate pretinde amploarea și consistența probelor ce urmează a fi

administrate în cadrul acțiunii în anularea actului pentru că, în caz contrar,

s-ar prejudeca fondul cauzei - ceea ce nu este permis în cadrul procedurii

sumare suspendării de executare.

Așa fiind, în speță,

cazul bine justificat rezidă atât din împrejurările arătate în concret de

intimata-reclamantă cât și din argumentele juridice, prezentate și sumar

probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială serioasă în ceea ce

privește actul contestat, emis de recurenta-pârâtă.

Art. 2 alin. (1) lit.

ș) definește „paguba iminentă” ca fiind prejudiciul material viitor și

previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorității publice sau a unui serviciu public.

În cauză, s-a

conturat îndeplinirea acestei condiții și anume prejudiciul material viitor și

previzibil, reclamanta făcând dovada că executarea actelor administrative la

acest moment ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, respectiv plata

celor aproximativ 150 salariați și rambursarea creditelor sau a datoriilor

către furnizori.

Aceste argumente vin

în susținerea soluției recurate prin care s-a dispus suspendarea executării

actului administrativ.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Lege nr.

554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței nr. 258/CA

din 25 august 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2011.