ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5335/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Procedura în fața Curții de Apel. Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 893/36/01 august 2011, reclamanta SC U.H. SA a chemat în judecată pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea executării următoarelor acte administrative: - Decizia nr. 168 din 01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011; D.V. 11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011; - Decizia nr. 169 din 04 iulie 2011 D.V. ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011; - Decizia nr. 170 din 04 iulie 2011 D.V.

11ROCT1970I0007615/09 martie 2011; - Decizia nr. 174 din 06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, motivând în esență că, sub aspect procedural, dreptul său de a contesta masurile nelegale dispuse prin deciziile pentru regularizarea situației nr. 168, nr. 169, nr. 170 și nr. 174/2011, este fundamentat pe dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la prima condiție a precizat reclamanta că din analiza situației de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată, se poate reține concluzia unei vădite nelegalități, care, conturează în mod just, cerința cazului bine justificat, necesar suspendării executării actului administrativ atacat.

Referitor la cea de-a doua condiție reclamanta a învederat că, această cerință, a pagubei iminente, ce i s-ar produce în cazul executării, este îndeplinită în cauză, atât în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare (1.880.818 RON), cât și față de patrimoniul societății, fiind direct afectat de o executare silită, iar aceasta ar putea atrage chiar falimentul societății. Arată reclamanta că, toate operațiunile vamale, cuprinse în actul de control și decizia contestată, au la bază aprobarea prealabilă a autorității vamale emitente, și prin urmare, față de aceste operațiuni consideră că ”[...] nu a luat naștere nici o datorie vamala la import [...]", și, pe cale de consecință, nu datorează suma totală de 1.880.818 RON, reprezentând accize și diferențe de TVA, precum și accesorii aferente acestora (dobânzile și penalitățile de întârziere).

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională Vamală Constanța - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în Numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, a solicitat, în referire la fondul cauzei, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării formulată de SC U.H.

SA, invocând excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, motivând că susținerile reclamantei potrivit cărora: „Pentru fiecare partidă de marfă există aprobarea autorității vamale competente, conform proceselor verbale de sigilare/desigilare și documentelor electronice de import”, sunt nefondate deoarece; documentele la care face trimitere reclamanta, nu privesc momentul depunerii și acceptării declarațiilor vamale, sigilarea și desigilarea au avut loc după acordarea liberului la vamă, „aprobarea … documentelor electronice de import” (declarațiile vamale) nu constituie aprobări sau autorități ale operațiunilor vamale iar procesele-verbale de sigilare/desigilare, au ca obiect marcatori - alte mărfuri decât cele în cauză, competențele legate de marcarea produselor energetice revin altei structuri din cadrul autorității vamale decât cele competente, în plasarea sub regim vamal al mărfurilor sau în reverificarea declarațiilor vamale.

În referire la existența în speță a „cazului bine justificat” și a „pagubei iminente” pârâta apreciază că, în speță, nu sunt întrunite cerințele legale, aceasta cu atât mai mult, cu cât, principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă din „prezumția de legalitate”, autenticitate și veridicitate a acestuia, motiv pentru care, suspendarea actului administrativ apare ca o situație de excepție, solicitându-se instanței a aprecia ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. În privința excepției de inadmisibilitate a promovării cererii, se învederează că, introducerea contestației administrative, chiar dacă nu are efect suspensiv de executare, face ca, în speță, să fie aplicabile dispozițiile art. 205, cu referire la art. 208 C. proc.

fisc., ce derogă de la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Curții de Apel. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 258/CA pronunțată în data de 25 august 2011, a admis cererea formulată de reclamanta SC ”U.H.” SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și în consecință a dispus suspendarea executării actelor administrative; - Decizia nr. 168 din 01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011; D.V.11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011; - Decizia nr. 169 din 04 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011; - Decizia nr. 170 din 04 iulie 2011 D.V.

11ROCT1970I0007615/09 martie 2011; - Decizia nr. 174 din 06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, până la soluționarea irevocabilă a fondului. Pentru a pronunța astfel instanța de fond, a reținut următoarele: Reclamanta a făcut dovada formulării contestației - cu caracter de plângere prealabilă a Deciziilor pentru regularizarea situației nr. 168 din 05 iulie 2011, nr. 169 din 04 iulie 2011, nr. 170 din 04 iulie 2011 și nr. 174 din 06 iulie 2011 și anexele la care face referire, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. 7039 din 26 iulie 2011. Totodată, reclamanta a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 500 RON, conform recipisei de consemnare nr. 921449/1 din 12 august 2011, emisă de CEC BANK Sucursala Constanța, precum și a sumei de 93.450 RON, conform recipisei de consemnare nr. 923619/2 din 19 august 2011, emisă de CEC Bank Sucursala Constanța, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd, în cazuri bine justificate” și pentru „prevenirea unei pagube iminente”, instanța a constatat că s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat întrucât din actele și lucrările dosarului, reiese că, uzitând de dispozițiile art. 7 intitulat „Rolul activ” alin. (5) din C. proc. fiscală, reclamanta a beneficiat de răspunsul autorității, emis cu adresa nr. 19320/23 decembrie 2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe care a respectat-o întocmai, operațiunile fiind acceptate de autoritatea vamală.

Drept, urmare, operațiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea liberului de vamă, în condițiile de scutire directă de la plata accizelor, pentru ca, mai apoi, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169, nr. 170 și nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată.

Din această perspectivă, reține Curtea că, față de conținutul dispoziției cuprinsă în art. 228 C. vamal al României, autoritatea vamală nu putea reveni retroactiv asupra concluziilor sale, după ce, în prealabil, a aprobat operațiunea, pentru ca, ulterior, să solicite plata unor diferențe de impozite și accesorii, atât timp cât, Codul vamal comunitar și Codul vamal român, interzic aceasta, prin reglementările lor, pentru respectarea unui principiu de interpretare a normelor de drept consacrat „Nemo auditur proprium turpitudinem allegans” - nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale, propria sa culpă/turpitudine.

În referire la cea de-a doua condiție de admisibilitate a cererii, instanța a reținut din actele dosarului că prin executarea silită a actului administrativ va fi afectată în mod deosebit activitatea reclamantei prin blocarea și/sau poprirea conturilor societății, înscrierea somației în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare, fapt ce va duce, la încetarea creditării din partea societăților bancare, considerarea ajungerii la scadență a creditelor acordate de acestea și demararea procedurilor de executare silită de către băncile creditoare, ce pot culmina cu închiderea activității și chiar falimentul societății. 3. Recursul declarat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Regională Vamală Constanța - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și în seama Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative emise de organele de specialitate. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

deoarece nu s-au avut în vedere condițiile imperative de admisibilitate a cererii de suspendare potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la întrunirea celor două condiții obligatorii și cumulative, existența unor cazuri bine justificate și prevenirea producerii unei pagube iminente și că intimata-contestatoare nu a făcut dovada cu înscrisuri doveditoare a producerii unei pagube iminente și nu s-au precizat condițiile de fond și formă nelegale ale sumelor datorate în cuantum total de 1.188.818 RON.

Recurenta-pârâtă motivează că principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia iar suspendarea actului administrativ apare ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia din aceste interese fiind subsumată principiului legalității, iar din situația de fapt, expusă reiese legalitatea întocmirii actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere, acte emise de către Serviciul de Inspecție Fiscală și Control ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Apreciază că aspectele expuse de intimata-contestatoare în susținerea nelegalității actelor administrative fiscale emise de organul de control vamal ulterior sunt lipsite de echivoc iar simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare și iminenta producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării acestora. Cum Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a finalizat procedura administrativă prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal și, implicit aparența de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, apreciază că intimata-contestatoare SC U.H.

SA, în lipsa unei decizii de soluționare definitive în sistemul căilor administrative de atac, nu prezintă argumente care să evidențieze caracterul ilegal al actelor emise de organul de control vamal, justificând în acest sens și admisibilitatea cererii de suspendare a executării.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă prezintă succint evenimentele desfășurate (situația de fapt) ce au condus la stabilirea obligațiilor fiscale prin deciziile pentru regularizarea situației atacate, antamând fondul cauzei respectiv verificarea operațiunilor efectuate de intimata-reclamantă, susținând că aceasta nu putea beneficia de regimul de scutire de la plata accizelor la import, în temeiul art. 206 60 alin. (1) lit. b) din C. fiscal, atâta timp cât acest regim de scutire directă se aplică doar utilizatorilor finali ai produselor energetice (deținători de mijloace de transport agreate pentru navigația în apele comunitare și pe căile navigabile interioare), în condițiile impuse de lege pentru aprovizionarea și desfășurarea activităților de navigație.

Cât privește condiția pagubei iminente de asemenea, se consideră neîndeplinită deoarece paguba iminentă nu se prezumă ci trebuie dovedită iar simplul fapt că executarea sumelor stabilite de controlul vamal prin emiterea Deciziile pentru regularizarea situației în cauză, ar putea începe, nu reprezintă un motiv de fundamentare a cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale în cauză, întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actelor administrative atacate și restituirea sumelor încasate. 4. Apărarea intimatei-reclamante. Prin întâmpinarea înregistrată la 31 octombrie 2011, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Intimata a insistat asupra legalității soluției adoptate de Curtea de Apel, arătând că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege, atât cazul bine justificat cât și paguba iminentă la care se adaugă depunerea cauțiunii de aproximativ 100.000 RON. Aparența de nelegalitate și deci cazul bine justificat rezultă din grava inconsecvență de raționament a organului fiscal-vamal cât și din împrejurarea că s-a eliberat certificatul fiscal nr. 10049998 din 28 iunie 2011 din care rezultă că nu are nicio obligație de plată restantă. În ceea ce privește paguba iminentă arată că a făcut dovada prin înscrisurile depuse a condițiilor grave în care funcționează societatea iar executarea sumei de aproximativ 2.000.000 RON ar conduce la falimentul acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate. Prin actele administrative fiscale a căror suspendare a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligația de plată a sumei totale de 1.880.818 RON reprezentând accize și diferențe TVA, decizii pentru regularizarea situației (D.R.S.) privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168 din 01 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr. 6264 din 01 iulie 2011, D.R.S.

nr. 169 din 04 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr. 6355 din 04 iulie 2011, D.R.S. nr. 170 din 04 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr. 6356 din 04 iulie 2011 și D.R.S. nr. 174 din 06 iulie 2011 însoțită de Procesul-verbal de control nr. 6428 din 06 iulie 2011, emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța. Hotărârea Curții de Apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menționat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condițiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă. În speță, făcându-se dovada unui caz bine justificat, prin sentința recurată, în mod legal a fost admisă cererea de suspendare.

În privința primei condiții, legea nu conține reglementări, dar este evident că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia. Această condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actelor atacate, precum și inconsecvența de raționament a organului fiscal reținută de prima instanță, în interpretarea tranzacțiilor comerciale derulate de reclamantă, în condițiile în care uzitând de dispozițiile art. 7 intitulat „Rolul activ" alin. (5) din C. proc.

fisc., a beneficiat de răspunsul autorității, emis cu adresa nr. 19320/23 decembrie 2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe care a respectat-o întocmai, operațiunile fiind acceptate de autoritatea vamală și ca urmare, operațiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea liberului de vamă, în condițiile de scutire directă de la plata accizelor, iar ulterior, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169, nr. 170 și nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de instanța care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, decelate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența probelor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului pentru că, în caz contrar, s-ar prejudeca fondul cauzei - ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare suspendării de executare. Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezidă atât din împrejurările arătate în concret de intimata-reclamantă cât și din argumentele juridice, prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială serioasă în ceea ce privește actul contestat, emis de recurenta-pârâtă.

Art. 2 alin. (1) lit. ș) definește „paguba iminentă” ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public. În cauză, s-a conturat îndeplinirea acestei condiții și anume prejudiciul material viitor și previzibil, reclamanta făcând dovada că executarea actelor administrative la acest moment ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, respectiv plata celor aproximativ 150 salariați și rambursarea creditelor sau a datoriilor către furnizori. Aceste argumente vin în susținerea soluției recurate prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Lege nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței nr. 258/CA din 25 august 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.