ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 154 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petenta M.Z. împotriva rezoluției de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, ca nefondată. A fost obligată petenta la 10 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că prin rezoluția de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față pe prim procurorul C.S.C., prim procurorul adjunct C.F., procurorul S.T.

și subcomisarul de poliție P.P.I.. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. La data de 06 decembrie 2009 persoana vătămată M.Z. din municipiul Timișoara, județul Timiș, a formulat plângere penală împotriva procurorilor C.S.C., S.T. și C.F. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru și subcomisarului de poliție P.I. de la Poliția Orașului Motru, sesizând că și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia cercetării și soluționării dosarelor penale nr. 133/P/2005 și nr. 255/P/2007, în care aceasta avea calitate de parte vătămată. Verificând plângerea, efectuând actele premergătoare a rezultat următoarea situație de fapt: Prin ordonanța din 26 octombrie 2009 stată în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, procurorul C.S.C.

a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuiții D.G. și P.V. cercetați pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.M.A.R. cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) C. s ilvic, față de acesta dispunându-se și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 214 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și trimiterea cauzei la poliția Motru pentru continuarea cercetărilor și identificarea persoanelor care au tăiat în mod nelegal arbori, de pe terenul proprietatea părții vătămate M.Z.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, la data de 15 septembrie 2005 și 19 octombrie 2005 s-a început urmărirea penală față de învinuitul D.M.A.R. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98 și față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestora că, în perioada august- noiembrie 2004, învinuitul D.M.A.R., a tăiat ilegal din terenul cu vegetație forestieră, proprietatea părții vătămate M.Z., un volum de masă lemnoasă de 1.023,662 mc, cauzând un prejudiciu de 233.018 lei iar învinuiții D.G. și P.V. și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia reprimirii parchetului exploatat de învinuitul D. In soluția adoptată, procurorul a reținut că, învinuitul D.A.M.R., nu se face vinovat de tăierea fără drept de arbori din pădurea părții vătămate M.Z.

și că tăierea, respectiv sustragerea de arbori s-a realizat ulterior, de alte persoane. In ordonanța cu nr. 133/P/2005, s-a reținut și faptul că în luna noiembrie 2004, B.C. și N.A., au tăiat un nr. de 19 arbori nemarcați, fiind cercetați într-un alt dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 168/P/2005. Referitor la învinuiții D.G. și P.V., s-a apreciat că fapta acestora, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este de natură să contribuie la îndreptarea acestora, având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, urmare produsă precum și persoanei și conduita învinuiților. Soluția adoptată a fost comunicată părții vătămate M.Z., aceasta formulând plângere în conformitate cu prevederile art. 27 8 C. proc.

pen., ce a fost respinsă de procurorul ierarhic superior de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Împotriva ordonanței nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009 și ordonanței de respingere a plângerii nr. 893/11/2/2009 din 13 noiembrie 2009, partea vătămată M.Z., a formulat plângere la Judecătoria Motru, formându-se dosarul nr. 4146/263/2009 in care s-a pronunțat sentința penală nr. 75 din 09 martie 2010 prin care a fost admisă plângerea, fiind desființată ordonanța procurorului nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuiții D.G. și P.V., cercetați pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

și începerea urmăririi față de aceștia pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., respectiv redeschiderea urmăririi penale față de învinuitul D.M.A.R. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98 și începerea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prev. de art. 214 C. pen. De menționat este faptul că, în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru au mai fost adoptate anterior și alte soluții de scoatere de sub urmărire penală, după cum urmează: Astfel, prin ordonanța cu același nr. din 23 martie 2006, procurorul C.S.C.. de la Judecătoria Motru, a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul D.M.

pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98 și învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., respectiv disjungerea materialului de urmărire penală în vederea identificării autorilor tăierii și sustragerii materialului lemnos, proprietatea părții vătămate M.Z. Împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 133/P/2005, a formulat plângere partea vătămată, prin ordonanța nr. 263/ll/2/2006, prim procurorul S.T. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, respingând ca neîntemeiată plângerea. La data de 31 mai 2006 a fost redeschisă urmărirea penală față de învinuiții D.M.A.R., D.G. și P.V., iar prin ordonanța cu nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007, procurorul C.S.C..

a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.M.A.R. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. 96/98 și D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus față de învinuiții D.G. și P.V. disjungerea materialului de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291 și art. 248 C. pen. și pentru identificarea autorilor ce au comis infracțiunile prev. de art. 97 alin. (1) și (3) și art. 98 alin. (1) și (3) din Legea 96/2006, formându-se dosarul penal nr. 255/P/2007. Î mpotriva soluției adoptate, a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., partea vătămată M.Z., prin ordonanța nr. 155/11/2/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F.

respingând plângerea. Prin sentința penală nr. 28 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Motru.a admis plângerea formulată de partea vătămată M.Z. și a desființat ordonanța nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007 și a trimis cauza la Parchetul de lângă Judecătoria Motru în vederea reluării cercetărilor. În cauza disjunsă nr. 255/P/2007 la data de 26 noiembrie 2007 procurorul C.S.C., a dispus scoaterea de sub urmărire venală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amenda, față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunile prev. de art. 289, art. 291 și art. 248 C. pen. respectiv disjungerea materialului de urmărire penală și trimiterea la poliția Motru pentru continuarea cercetărilor, împotriva soluției adoptate, partea vătămată M.Z.

formulând plângere, conform art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă prin ordonanța nr. 61/JI/2/2008 de prim procurorul C.F. Împotriva soluției, adoptată în cauza 255/P/2007, partea vătămată M.Z. a formulat plângere la Judecătoria Motru, conform art. 278 C. proc. pen., prin sentința penală nr. 253 din 18 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 882/263/2008, fiind admisă plângerea formulată, desființată ordonanța nr. 255/P/2007 din 26 noiembrie 2007 și ordonanța de respingere a plângerii nr. 61/11/2/2008 din 18 februarie 2008, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea reluării cercetărilor. După reluarea cercetărilor, prin ordonanța cu nr. 133/P/2005, din 10 martie 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 255/P/2007, la dosarul nr. 133/P/2005, la data de 26 octombrie 2009 fiind adoptată soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, cu privire la care s-au făcut mențiuni mai sus.

Referitor la subcomisarul de poliței P.P.I., s-a reținut că, la data de 13 martie 2009 i-a fost repartizat spre soluționare dosarul cu nr. 133/P/2005, fiind preluat de la inspectorul de poliție C.C. După finalizarea cercetărilor la data de 19 mai 2009, acesta a întocmit referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuiții sus menționați, propunere însușită de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, care a supravegheat cercetările penale. Din plângerea și declarația persoanei vătămate M.Z., s-a observat că, aceasta este nemulțumită de modul în care s-au efectuat cercetările și au fost soluționate cele două dosare penale, sus arătate.

Aspectul că magistrații procurori și organul de cercetare a poliției judiciare își îndeplinesc atribuțiile de serviciu, în lipsa unor probe certe care să ateste contrariul, nu poate constitui o faptă în sensul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. Criticile persoanei vătămate, cu privire la actele efectuate ori măsurile dispuse de aceștia și care nu reflectă altceva decât nemulțumirea subiectivă față de rezultatul unor demersuri juridice în care a fost implicată, nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, în lipsa indiciilor care să releve existența unor raporturi de drept penal.

Pe de altă parte, având în vedere că, împotriva actelor și măsurilor dispuse de organul de cercetare penală se poate face plângere la procurorul care supraveghează activitatea acestuia, iar soluțiile pronunțate de procurori, sunt rezultatul activității acestora de apreciere a probelor administrate și de aplicare în cauză a dispozițiilor legale relevante, iar cenzurarea acestora, se poate realiza doar în cadrul activității de control prin intermediul căilor de atac prevăzute de art. 278, art. 278 1 C. proc. pen., iar nu prin promovarea de plângeri penale împotriva celor care au adoptat soluțiile. Împotriva rezoluției de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin rezoluția din 26 aprilie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 519/11/2/2010, s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, apreciind că soluția dispusă de procurorul de caz răspunde cerințelor legale, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care a rezultat inexistența unor temeiuri de fapt ori de drept, care să contureze infracțiunea sesizată, privind independența magistraților în raport cu soluția pe care o pronunță. În baza art. 278 1 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva celor două acte ale procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea persoanei. Petenta a criticat-o pentru nelegalitate, arătând următoarele: potrivit dispoz.

art. 273 alin. (1) 1 C. proc. pen., atunci când judecătorul admite plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și trimite cauza procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale, dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce vor fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. A arătat că, procurorii și subcomisarul împotriva cărora a formulat plângere, deși știau de existența hotărârilor definitive, nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu ce le reveneau sau, le-au îndeplinit defectuos. A depus la dosar, prin procurator, copii ale unor înscrisuri precum și note privind precizări ale plângerii formulate și a solicitat redeschiderea urmăririi penale.

Criticile formulate de petentă sunt nefondate. S-au invocat în cauză dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, petenta susținând că în cauză competența revine DNA, în raport cu dispozițiile menționate. Dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, se raportează doar la infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, care, în art. 13 2 asimilează infracțiunilor de corupție infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., însă numai în situația în care făptuitorul, obține pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, condiție ce nu s-a constatat a fi îndeplinită în cauză. De altfel, DNA fiind sesizată inițial cu plângerea formulată de petentă, a înaintat această plângere spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (fila 19, dosar 16/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova).

În privința soluției de neîncepere a urmării penale, parchetul a apreciat corect că faptele reclamate de petentă nu există. Potrivit dispoz. art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul poate desființa rezoluția și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, însă aceste dispoziții procedurale trebuie corelate cu dispoz. art. 273 alin. (1) 1 și art. 270 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, dispozițiile instanței, nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta are obligația de a începere urmărirea penală întrucât, potrivit art. 273 alin. (1) 1 C. proc. pen., procurorul poate dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege, respectiv art. 270 alin. (2) C. proc.

pen., respectiv numai dacă nu a intervenit vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., fiind obligatorii pentru procuror numai dispozițiile privind faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă. Î n notele depuse la dosarul cauzei, petenta critică și faptul că în cauză instanța a fost „ghidată" spre singurul mijloc de probă favorabil, însă potrivit dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilite, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. S-a reținut în mod corect, prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, că nu există indicii privind săvârșirea de către intimați a infracțiunilor arătate în plângere.

Î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara M.Z. , solicitând să se efectueze cercetări pentru toate faptele cu care a sesizat Curtea de Apel Craiova și să se reia cercetările cu privire la infracțiunea prev. de art.246 C. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.S.C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, T.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu și P.P.I.

, subcomisar la Poliția orașului Motru pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. în dauna petentei M.Z., în legătură cu modul în care au fost soluționate dosarele penale nr. 133/P/2005 și 255/P/2007, în care aceasta a avut calitatea de parte vătămată. Această soluție a fost atacată în procedura prev. de art. 278/1 C. proc. pen.,iar pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță petenta a depus memorii și precizări în care a solicitat să se înceapă urmărirea penală față de intimați și pentru infracțiunile prev. de art. 260, art. 264 și art. 289 C. pen., arătând totodată că din cele două dosare de urmărire penală instrumentate de aceștia au dispărut de-a lungul anilor mai multe declarații de martor, în original.

Curtea reține că judecătorul investit cu soluționarea unei plângeri în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. este chemat să cenzureze exclusiv soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă prin actul atacat, prin raportare la infracțiunea (infracțiunile) ce a(u) făcut obiectul cercetărilor. În măsura în care petentul apreciază că intimații se fac vinovați și de alte infracțiuni, el are la dispoziție posibilitatea formulării unei alte plângeri penale, pe care să o adreseze organului de urmărire penală, nefiind în competența judecătorului să se pronunțe asupra noilor acuzații și nici să sesizeze Parchetul în vederea efectuării de cercetări cu privire la aceste noi învinuiri.

2. În ce privește infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., Curtea reține că procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în vedere cenzurarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluțiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu care a fost sesizat. În acest context, Curtea reține că procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc. pen. nu se substituie altor proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată.

Eventualele erori apărute în acest proces nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale,ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor. Prin urmare, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care a(u) soluționat cauza.

Trecerea în sfera ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite de intimat (și care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute de lege), fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credință a funcției deținute,ceea ce înseamnă că intimatul a cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Or,în speță, Curtea constată că atât motivarea plângerii penale,cât și cea plângerii adresate instanței cuprind în realitate critici aduse soluțiilor adoptate de către intimați, pe care petenta Ie-a putut invoca odată cu exercitarea căilor de atac, în procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc.

pen., cu referire însă la respectiva cauză. Î n consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală, cât și de către instanța de fond, că în cauză nu există faptele reclamate de către petentă, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.Z. împotriva sentinței penale nr.154 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.