ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față;
Prin sentința penală nr. 154 din 7 septembrie 2010
a Curții de
Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a
fost respinsă plângerea formulată de petenta M.Z. împotriva
rezoluției de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul
de pe lângă Curtea
de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, ca
nefondată.
A fost obligată petenta
la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că prin
rezoluția de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.
a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față pe prim
procurorul C.S.C., prim procurorul adjunct C.F.,
procurorul S.T. și subcomisarul
de poliție P.P.I.. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prev. de art. 246 C. pen.
La data de 06
decembrie 2009 persoana vătămată M.Z. din municipiul Timișoara, județul Timiș,
a formulat plângere penală împotriva procurorilor C.S.C., S.T. și C.F. de la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru și subcomisarului de poliție P.I. de la
Poliția Orașului Motru, sesizând că și-au exercitat abuziv atribuțiile de
serviciu cu ocazia cercetării și soluționării dosarelor penale nr. 133/P/2005
și nr. 255/P/2007, în care aceasta avea calitate de parte vătămată.
Verificând
plângerea, efectuând actele premergătoare a rezultat următoarea situație de
fapt:
Prin ordonanța
din 26 octombrie 2009 stată în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Motru, procurorul C.S.C. a dispus scoaterea de sub urmărire
penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuiții
D.G. și P.V. cercetați pentru infracțiunea prev.
de art. 246 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitului D.M.A.R. cercetat
pentru infracțiunea
prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) C. s
ilvic, față de acesta dispunându-se și neînceperea
urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 214 C. pen. și scoaterea de
sub
urmărire penală a învinuiților D.G. și P.V. pentru infracțiunea
prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea
materialului
de urmărire penală și trimiterea cauzei la poliția Motru
pentru
continuarea cercetărilor și
identificarea persoanelor care au tăiat în
mod nelegal arbori, de pe
terenul proprietatea părții vătămate M.Z.
Pentru a
dispune astfel, s-a reținut că, la data de 15 septembrie 2005 și 19 octombrie 2005
s-a început urmărirea penală față de învinuitul
D.M.A.R. pentru infracțiunea prev. de
art. 32 alin. (1), (3) și (4)
din O.G. nr. 96/98 și față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev.
de art. 249 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestora că, în perioada
august-
noiembrie 2004, învinuitul D.M.A.R.,
a
tăiat ilegal din terenul cu vegetație forestieră, proprietatea părții
vătămate M.Z., un volum de masă lemnoasă de 1.023,662 mc, cauzând un prejudiciu
de 233.018 lei iar învinuiții D.G. și P.V. și-au îndeplinit defectuos
atribuțiile de serviciu cu ocazia reprimirii parchetului exploatat de
învinuitul D.
In soluția
adoptată, procurorul a reținut că, învinuitul D.A.M.R., nu se face vinovat de
tăierea fără drept de arbori din pădurea părții vătămate M.Z. și că tăierea,
respectiv sustragerea de arbori s-a realizat ulterior, de alte persoane.
In ordonanța
cu nr. 133/P/2005, s-a reținut și faptul că în luna noiembrie 2004, B.C. și N.A.,
au tăiat un nr. de 19 arbori nemarcați, fiind cercetați într-un alt dosar al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 168/P/2005.
Referitor la
învinuiții D.G. și P.V., s-a apreciat că fapta acestora, nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiuni iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter
administrativ este de natură să contribuie la îndreptarea acestora, având în
vedere împrejurările în care au fost comise faptele, urmare produsă precum și
persoanei și conduita învinuiților.
Soluția adoptată a
fost comunicată părții vătămate M.Z., aceasta formulând plângere în
conformitate cu prevederile art. 27 8 C. proc. pen., ce a fost respinsă de
procurorul ierarhic superior de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Împotriva ordonanței
nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009 și ordonanței de respingere a plângerii
nr. 893/11/2/2009 din 13 noiembrie 2009, partea vătămată M.Z., a formulat
plângere la Judecătoria Motru, formându-se dosarul nr. 4146/263/2009 in care
s-a pronunțat sentința penală nr. 75 din 09
martie 2010 prin care a fost
admisă plângerea, fiind desființată
ordonanța procurorului nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009, cauza fiind
trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea redeschiderii
urmăririi penale față de învinuiții D.G. și P.V., cercetați pentru
infracțiunile prev. de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. și începerea
urmăririi față de aceștia pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C.
pen., respectiv redeschiderea urmăririi penale față de învinuitul D.M.A.R.
pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98
și începerea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prev. de art. 214
C. pen.
De menționat este
faptul că, în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Motru au mai fost adoptate anterior și alte soluții de scoatere de sub urmărire
penală, după cum urmează:
Astfel, prin
ordonanța cu același nr. din 23 martie 2006, procurorul C.S.C.. de la
Judecătoria Motru, a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul
D.M. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98
și învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C.
pen., respectiv disjungerea materialului de urmărire penală în vederea
identificării autorilor tăierii și sustragerii materialului lemnos,
proprietatea părții vătămate M.Z.
Împotriva
soluției adoptate în dosarul nr. 133/P/2005, a formulat plângere partea
vătămată, prin ordonanța nr. 263/ll/2/2006, prim procurorul S.T. de la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, respingând ca neîntemeiată plângerea.
La data de 31
mai 2006 a fost redeschisă urmărirea penală față de învinuiții D.M.A.R., D.G.
și P.V., iar prin ordonanța cu nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007, procurorul C.S.C..
a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.M.A.R. pentru
infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. 96/98 și D.G. și P.V.
pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a
dispus față de învinuiții D.G. și P.V. disjungerea materialului de urmărire
penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291 și
art. 248 C. pen. și pentru identificarea
autorilor ce au comis infracțiunile
prev. de art. 97 alin. (1) și (3) și
art. 98 alin. (1) și (3) din Legea 96/2006, formându-se dosarul penal nr. 255/P/2007.
Î
mpotriva soluției adoptate, a formulat plângere
conform art.
278 C. proc. pen., partea vătămată M.Z., prin ordonanța nr.
155/11/2/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F.
respingând plângerea.
Prin sentința penală
nr. 28 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Motru.a admis plângerea formulată de
partea vătămată M.Z. și a desființat ordonanța nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007
și a trimis cauza la Parchetul de lângă Judecătoria Motru în vederea reluării
cercetărilor.
În cauza disjunsă nr.
255/P/2007 la data de 26 noiembrie 2007 procurorul C.S.C., a dispus scoaterea
de sub urmărire venală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ,
amenda, față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunile prev. de art. 289,
art. 291 și art. 248 C. pen. respectiv disjungerea materialului de urmărire
penală și trimiterea la poliția Motru pentru continuarea cercetărilor,
împotriva soluției adoptate, partea vătămată M.Z. formulând plângere, conform
art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă prin ordonanța nr. 61/JI/2/2008 de
prim procurorul C.F.
Împotriva soluției,
adoptată în cauza 255/P/2007, partea vătămată M.Z. a formulat plângere la
Judecătoria Motru, conform art. 278 C. proc. pen., prin sentința penală nr. 253
din 18 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 882/263/2008, fiind admisă
plângerea formulată, desființată ordonanța nr. 255/P/2007 din 26 noiembrie 2007
și ordonanța de respingere a plângerii nr. 61/11/2/2008 din 18 februarie 2008,
cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea
reluării cercetărilor.
După reluarea cercetărilor, prin ordonanța cu nr.
133/P/2005,
din 10 martie 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 255/P/2007,
la dosarul nr. 133/P/2005, la data de 26 octombrie 2009 fiind adoptată soluția
de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter
administrativ, cu privire la care s-au făcut mențiuni mai sus.
Referitor la subcomisarul
de poliței P.P.I., s-a
reținut că, la data
de 13 martie 2009 i-a fost repartizat spre soluționare
dosarul cu nr.
133/P/2005, fiind preluat de la inspectorul de poliție C.C.
După finalizarea
cercetărilor la data de 19 mai 2009, acesta a întocmit referat cu propunere de
scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter
administrativ față de învinuiții sus menționați, propunere însușită de
procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, care a supravegheat
cercetările penale.
Din plângerea și
declarația persoanei vătămate M.Z., s-a observat că, aceasta este nemulțumită
de modul în care s-au efectuat cercetările și au fost soluționate cele două
dosare penale, sus arătate.
Aspectul că
magistrații procurori și organul de cercetare a poliției judiciare își
îndeplinesc atribuțiile de serviciu, în lipsa unor probe certe care să ateste
contrariul, nu poate constitui o faptă în sensul dispozițiilor art. 10 lit. a) C.
proc. pen. Criticile persoanei vătămate, cu privire la actele efectuate ori
măsurile dispuse de aceștia și care nu reflectă altceva decât nemulțumirea
subiectivă față de rezultatul unor demersuri juridice în care a fost implicată,
nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, în lipsa
indiciilor care să releve existența unor raporturi de drept penal.
Pe de altă parte,
având în vedere că, împotriva actelor și măsurilor dispuse de organul de
cercetare penală se poate face
plângere la
procurorul care supraveghează activitatea acestuia, iar
soluțiile
pronunțate de procurori, sunt rezultatul activității acestora de apreciere a
probelor administrate și de aplicare în cauză a dispozițiilor legale relevante,
iar cenzurarea acestora, se poate realiza doar în cadrul activității de control
prin intermediul căilor de atac prevăzute de art. 278, art. 278
1
C.
proc. pen., iar nu prin promovarea de plângeri penale împotriva celor care au
adoptat soluțiile.
Împotriva rezoluției
de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul
nr. 16/P/2010, a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând,
în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.
Prin rezoluția din 26
aprilie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova în dosarul nr.
519/11/2/2010,
s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, apreciind
că soluția dispusă de procurorul de caz răspunde
cerințelor legale,
fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate
din care a rezultat inexistența unor temeiuri de fapt ori de drept, care să
contureze infracțiunea sesizată, privind independența magistraților în raport
cu soluția pe care o pronunță.
În baza art. 278
1
C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva celor două acte ale
procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după
calitatea persoanei.
Petenta a criticat-o
pentru nelegalitate, arătând următoarele: potrivit dispoz. art. 273 alin. (1)
1
C. proc. pen., atunci când judecătorul admite plângerea formulată în baza art. 278
1
C. proc. pen., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire
penală și trimite cauza procurorului în vederea
deschiderii urmăririi
penale, dispozițiile instanței sunt obligatorii
pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce
vor fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.
A arătat că,
procurorii și subcomisarul împotriva cărora a formulat plângere, deși știau de
existența hotărârilor definitive, nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu
ce le reveneau sau, le-au îndeplinit defectuos.
A depus la dosar,
prin procurator, copii ale unor înscrisuri
precum
și note privind precizări ale plângerii formulate și a solicitat
redeschiderea
urmăririi penale.
Criticile formulate
de petentă sunt nefondate.
S-au invocat în cauză
dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.
43/2002 și art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, petenta susținând
că în cauză competența revine DNA, în raport cu dispozițiile menționate.
Dispoz.
art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, se raportează doar la
infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, care, în art. 13
2
asimilează infracțiunilor de corupție infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.,
însă numai în situația în care făptuitorul, obține pentru sine sau pentru altul
un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, condiție ce nu s-a constatat a fi
îndeplinită în cauză.
De altfel, DNA fiind
sesizată inițial cu plângerea formulată de petentă, a înaintat această plângere
spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
(fila 19, dosar 16/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova).
În privința soluției
de neîncepere a urmării penale, parchetul a apreciat corect că faptele
reclamate de petentă nu există.
Potrivit dispoz. art.
278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul poate desființa
rezoluția și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale,
însă aceste dispoziții procedurale trebuie corelate cu dispoz. art. 273 alin.
(1)
1
și art. 270 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare,
dispozițiile instanței, nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta
are obligația de a începere urmărirea penală întrucât, potrivit art. 273 alin.
(1)
1
C. proc. pen., procurorul
poate
dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de
lege,
respectiv art. 270 alin. (2) C. proc. pen., respectiv numai dacă nu a
intervenit vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., fiind
obligatorii pentru procuror numai dispozițiile privind faptele și împrejurările
ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă.
Î
n notele depuse la dosarul cauzei, petenta
critică și faptul că
în cauză instanța a fost „ghidată" spre
singurul mijloc de probă favorabil, însă potrivit dispoz. art. 63 alin. (2) C.
proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilite, iar aprecierea
fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată,
în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
S-a reținut în mod
corect, prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, că nu există indicii privind săvârșirea de către
intimați a infracțiunilor arătate în plângere.
Î
mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara
M.Z.
, solicitând să se efectueze cercetări pentru toate faptele cu care
a sesizat Curtea de Apel Craiova și să se reia cercetările cu privire la
infracțiunea
prev. de
art.246 C. pen.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din înscrisurile
aflate la dosar rezultă că prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de
intimații C.S.C., prim
procuror al Parchetului de
pe lângă Judecătoria Motru, C.F., prim
procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, T.S., procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu și P.P.I. , subcomisar la Poliția
orașului Motru pentru săvârșirea infracțiunii
prev.
de
art. 246 C. pen. în dauna petentei M.Z., în legătură cu
modul în care au fost soluționate dosarele penale nr. 133/P/2005 și 255/P/2007,
în care aceasta a avut calitatea de parte vătămată.
Această soluție a fost atacată în procedura
prev. de
art. 278/1
C. proc. pen.,iar pe parcursul
soluționării cauzei în primă instanță petenta a depus memorii și precizări în
care a solicitat să se înceapă urmărirea penală față de intimați și pentru
infracțiunile
prev. de
art. 260,
art. 264 și art. 289 C. pen., arătând totodată că din cele două dosare de
urmărire penală instrumentate de aceștia au dispărut de-a lungul anilor mai
multe declarații de martor, în original.
Curtea reține că
judecătorul investit cu soluționarea unei
plângeri
în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. este chemat
să
cenzureze exclusiv soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă
prin actul atacat, prin raportare la infracțiunea (infracțiunile) ce a(u) făcut
obiectul cercetărilor. În măsura în care petentul apreciază că intimații se fac
vinovați și de alte infracțiuni,
el are la
dispoziție posibilitatea formulării unei alte plângeri penale,
pe care
să o adreseze organului de urmărire penală, nefiind în competența judecătorului
să se pronunțe asupra noilor acuzații și nici să sesizeze Parchetul în vederea
efectuării de cercetări cu privire la aceste noi învinuiri.
În ce privește
infracțiunea
prev. de
art. 246 C. pen.,
Curtea reține că procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în
vedere cenzurarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluțiilor dispuse
de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi
penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu
care a fost sesizat.
În acest context, Curtea
reține că procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc. pen. nu se substituie altor
proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac
ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de
interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată.
Eventualele erori
apărute în acest proces nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor
de serviciu, în sensul legii penale,ele putând fi îndreptate în urma
exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta
fiind de altfel și justificarea existenței lor.
Prin urmare,
nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de
soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele
recunoscute de lege,neputându-se obține o suplimentare a gradelor de
jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților)
care a(u) soluționat cauza.
Trecerea în sfera
ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea
unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite
de intimat (și care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute
de lege), fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credință a
funcției deținute,ceea ce înseamnă că intimatul a cunoscut caracterul vădit
nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale
ale unei persoane.
Or,în speță, Curtea
constată că atât motivarea plângerii penale,cât și cea plângerii adresate
instanței cuprind în realitate critici aduse soluțiilor adoptate de către
intimați, pe care petenta Ie-a putut invoca odată cu exercitarea căilor de
atac, în procedura
înscrisă în art. 278/1 C.
proc. pen., cu referire însă la respectiva cauză.
Î
n
consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a
instrumentat plângerea penală, cât și de către instanța de fond, că în cauză nu
există faptele reclamate de către petentă, astfel încât recursul de față este
nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat
conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.Z. împotriva sentinței
penale nr.154 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.