ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin sentința penală nr. 154 din 7 septembrie 2010

a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

fost respinsă plângerea formulată de petenta M.Z. împotriva

rezoluției de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul

de pe lângă Curtea

de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, ca

nefondată.

A fost obligată petenta

la 10 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că prin

rezoluția de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față pe prim

procurorul C.S.C., prim procurorul adjunct C.F.,

procurorul S.T. și subcomisarul

de poliție P.P.I.. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

La data de 06

decembrie 2009 persoana vătămată M.Z. din municipiul Timișoara, județul Timiș,

a formulat plângere penală împotriva procurorilor C.S.C., S.T. și C.F. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru și subcomisarului de poliție P.I. de la

Poliția Orașului Motru, sesizând că și-au exercitat abuziv atribuțiile de

serviciu cu ocazia cercetării și soluționării dosarelor penale nr. 133/P/2005

și nr. 255/P/2007, în care aceasta avea calitate de parte vătămată.

Verificând

plângerea, efectuând actele premergătoare a rezultat următoarea situație de

fapt:

Prin ordonanța

din 26 octombrie 2009 stată în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Motru, procurorul C.S.C. a dispus scoaterea de sub urmărire

penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuiții

D.G. și P.V. cercetați pentru infracțiunea prev.

de art. 246 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului D.M.A.R. cercetat

pentru infracțiunea

prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. a) C. s

ilvic, față de acesta dispunându-se și neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 214 C. pen. și scoaterea de

sub

urmărire penală a învinuiților D.G. și P.V. pentru infracțiunea

prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea

materialului

de urmărire penală și trimiterea cauzei la poliția Motru

pentru

continuarea cercetărilor și

identificarea persoanelor care au tăiat în

mod nelegal arbori, de pe

terenul proprietatea părții vătămate M.Z.

Pentru a

dispune astfel, s-a reținut că, la data de 15 septembrie 2005 și 19 octombrie 2005

s-a început urmărirea penală față de învinuitul

D.M.A.R. pentru infracțiunea prev. de

art. 32 alin. (1), (3) și (4)

din O.G. nr. 96/98 și față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev.

de art. 249 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestora că, în perioada

august-

noiembrie 2004, învinuitul D.M.A.R.,

a

tăiat ilegal din terenul cu vegetație forestieră, proprietatea părții

vătămate M.Z., un volum de masă lemnoasă de 1.023,662 mc, cauzând un prejudiciu

de 233.018 lei iar învinuiții D.G. și P.V. și-au îndeplinit defectuos

atribuțiile de serviciu cu ocazia reprimirii parchetului exploatat de

învinuitul D.

In soluția

adoptată, procurorul a reținut că, învinuitul D.A.M.R., nu se face vinovat de

tăierea fără drept de arbori din pădurea părții vătămate M.Z. și că tăierea,

respectiv sustragerea de arbori s-a realizat ulterior, de alte persoane.

In ordonanța

cu nr. 133/P/2005, s-a reținut și faptul că în luna noiembrie 2004, B.C. și N.A.,

au tăiat un nr. de 19 arbori nemarcați, fiind cercetați într-un alt dosar al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 168/P/2005.

Referitor la

învinuiții D.G. și P.V., s-a apreciat că fapta acestora, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ este de natură să contribuie la îndreptarea acestora, având în

vedere împrejurările în care au fost comise faptele, urmare produsă precum și

persoanei și conduita învinuiților.

Soluția adoptată a

fost comunicată părții vătămate M.Z., aceasta formulând plângere în

conformitate cu prevederile art. 27 8 C. proc. pen., ce a fost respinsă de

procurorul ierarhic superior de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva ordonanței

nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009 și ordonanței de respingere a plângerii

nr. 893/11/2/2009 din 13 noiembrie 2009, partea vătămată M.Z., a formulat

plângere la Judecătoria Motru, formându-se dosarul nr. 4146/263/2009 in care

s-a pronunțat sentința penală nr. 75 din 09

martie 2010 prin care a fost

admisă plângerea, fiind desființată

ordonanța procurorului nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009, cauza fiind

trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea redeschiderii

urmăririi penale față de învinuiții D.G. și P.V., cercetați pentru

infracțiunile prev. de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. și începerea

urmăririi față de aceștia pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C.

pen., respectiv redeschiderea urmăririi penale față de învinuitul D.M.A.R.

pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98

și începerea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prev. de art. 214

C. pen.

De menționat este

faptul că, în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Motru au mai fost adoptate anterior și alte soluții de scoatere de sub urmărire

penală, după cum urmează:

Astfel, prin

ordonanța cu același nr. din 23 martie 2006, procurorul C.S.C.. de la

Judecătoria Motru, a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul

D.M. pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 96/98

și învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C.

pen., respectiv disjungerea materialului de urmărire penală în vederea

identificării autorilor tăierii și sustragerii materialului lemnos,

proprietatea părții vătămate M.Z.

Împotriva

soluției adoptate în dosarul nr. 133/P/2005, a formulat plângere partea

vătămată, prin ordonanța nr. 263/ll/2/2006, prim procurorul S.T. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, respingând ca neîntemeiată plângerea.

La data de 31

mai 2006 a fost redeschisă urmărirea penală față de învinuiții D.M.A.R., D.G.

și P.V., iar prin ordonanța cu nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007, procurorul C.S.C..

a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.M.A.R. pentru

infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) și (4) din O.G. 96/98 și D.G. și P.V.

pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a

dispus față de învinuiții D.G. și P.V. disjungerea materialului de urmărire

penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291 și

art. 248 C. pen. și pentru identificarea

autorilor ce au comis infracțiunile

prev. de art. 97 alin. (1) și (3) și

art. 98 alin. (1) și (3) din Legea 96/2006, formându-se dosarul penal nr. 255/P/2007.

Î

mpotriva soluției adoptate, a formulat plângere

conform art.

278 C. proc. pen., partea vătămată M.Z., prin ordonanța nr.

155/11/2/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F.

respingând plângerea.

Prin sentința penală

nr. 28 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Motru.a admis plângerea formulată de

partea vătămată M.Z. și a desființat ordonanța nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007

și a trimis cauza la Parchetul de lângă Judecătoria Motru în vederea reluării

cercetărilor.

În cauza disjunsă nr.

255/P/2007 la data de 26 noiembrie 2007 procurorul C.S.C., a dispus scoaterea

de sub urmărire venală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ,

amenda, față de învinuiții D.G. și P.V. pentru infracțiunile prev. de art. 289,

art. 291 și art. 248 C. pen. respectiv disjungerea materialului de urmărire

penală și trimiterea la poliția Motru pentru continuarea cercetărilor,

împotriva soluției adoptate, partea vătămată M.Z. formulând plângere, conform

art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă prin ordonanța nr. 61/JI/2/2008 de

prim procurorul C.F.

Împotriva soluției,

adoptată în cauza 255/P/2007, partea vătămată M.Z. a formulat plângere la

Judecătoria Motru, conform art. 278 C. proc. pen., prin sentința penală nr. 253

din 18 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 882/263/2008, fiind admisă

plângerea formulată, desființată ordonanța nr. 255/P/2007 din 26 noiembrie 2007

și ordonanța de respingere a plângerii nr. 61/11/2/2008 din 18 februarie 2008,

cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea

reluării cercetărilor.

După reluarea cercetărilor, prin ordonanța cu nr.

133/P/2005,

din 10 martie 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 255/P/2007,

la dosarul nr. 133/P/2005, la data de 26 octombrie 2009 fiind adoptată soluția

de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ, cu privire la care s-au făcut mențiuni mai sus.

Referitor la subcomisarul

de poliței P.P.I., s-a

reținut că, la data

de 13 martie 2009 i-a fost repartizat spre soluționare

dosarul cu nr.

133/P/2005, fiind preluat de la inspectorul de poliție C.C.

După finalizarea

cercetărilor la data de 19 mai 2009, acesta a întocmit referat cu propunere de

scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ față de învinuiții sus menționați, propunere însușită de

procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, care a supravegheat

cercetările penale.

Din plângerea și

declarația persoanei vătămate M.Z., s-a observat că, aceasta este nemulțumită

de modul în care s-au efectuat cercetările și au fost soluționate cele două

dosare penale, sus arătate.

Aspectul că

magistrații procurori și organul de cercetare a poliției judiciare își

îndeplinesc atribuțiile de serviciu, în lipsa unor probe certe care să ateste

contrariul, nu poate constitui o faptă în sensul dispozițiilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen. Criticile persoanei vătămate, cu privire la actele efectuate ori

măsurile dispuse de aceștia și care nu reflectă altceva decât nemulțumirea

subiectivă față de rezultatul unor demersuri juridice în care a fost implicată,

nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, în lipsa

indiciilor care să releve existența unor raporturi de drept penal.

Pe de altă parte,

având în vedere că, împotriva actelor și măsurilor dispuse de organul de

cercetare penală se poate face

plângere la

procurorul care supraveghează activitatea acestuia, iar

soluțiile

pronunțate de procurori, sunt rezultatul activității acestora de apreciere a

probelor administrate și de aplicare în cauză a dispozițiilor legale relevante,

iar cenzurarea acestora, se poate realiza doar în cadrul activității de control

prin intermediul căilor de atac prevăzute de art. 278, art. 278

1

C.

proc. pen., iar nu prin promovarea de plângeri penale împotriva celor care au

adoptat soluțiile.

Împotriva rezoluției

de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul

nr. 16/P/2010, a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând,

în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin rezoluția din 26

aprilie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova în dosarul nr.

519/11/2/2010,

s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, apreciind

că soluția dispusă de procurorul de caz răspunde

cerințelor legale,

fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate

din care a rezultat inexistența unor temeiuri de fapt ori de drept, care să

contureze infracțiunea sesizată, privind independența magistraților în raport

cu soluția pe care o pronunță.

În baza art. 278

1

C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva celor două acte ale

procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după

calitatea persoanei.

Petenta a criticat-o

pentru nelegalitate, arătând următoarele: potrivit dispoz. art. 273 alin. (1)

1

C. proc. pen., atunci când judecătorul admite plângerea formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală și trimite cauza procurorului în vederea

deschiderii urmăririi

penale, dispozițiile instanței sunt obligatorii

pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce

vor fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.

A arătat că,

procurorii și subcomisarul împotriva cărora a formulat plângere, deși știau de

existența hotărârilor definitive, nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu

ce le reveneau sau, le-au îndeplinit defectuos.

A depus la dosar,

prin procurator, copii ale unor înscrisuri

precum

și note privind precizări ale plângerii formulate și a solicitat

redeschiderea

urmăririi penale.

Criticile formulate

de petentă sunt nefondate.

S-au invocat în cauză

dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

43/2002 și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, petenta susținând

că în cauză competența revine DNA, în raport cu dispozițiile menționate.

Dispoz.

art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, se raportează doar la

infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, care, în art. 13

2

asimilează infracțiunilor de corupție infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.,

însă numai în situația în care făptuitorul, obține pentru sine sau pentru altul

un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, condiție ce nu s-a constatat a fi

îndeplinită în cauză.

De altfel, DNA fiind

sesizată inițial cu plângerea formulată de petentă, a înaintat această plângere

spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

(fila 19, dosar 16/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova).

În privința soluției

de neîncepere a urmării penale, parchetul a apreciat corect că faptele

reclamate de petentă nu există.

Potrivit dispoz. art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul poate desființa

rezoluția și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale,

însă aceste dispoziții procedurale trebuie corelate cu dispoz. art. 273 alin.

(1)

1

și art. 270 alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare,

dispozițiile instanței, nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta

are obligația de a începere urmărirea penală întrucât, potrivit art. 273 alin.

(1)

1

C. proc. pen., procurorul

poate

dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de

lege,

respectiv art. 270 alin. (2) C. proc. pen., respectiv numai dacă nu a

intervenit vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., fiind

obligatorii pentru procuror numai dispozițiile privind faptele și împrejurările

ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă.

Î

n notele depuse la dosarul cauzei, petenta

critică și faptul că

în cauză instanța a fost „ghidată" spre

singurul mijloc de probă favorabil, însă potrivit dispoz. art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilite, iar aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată,

în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a reținut în mod

corect, prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, că nu există indicii privind săvârșirea de către

intimați a infracțiunilor arătate în plângere.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara

M.Z.

, solicitând să se efectueze cercetări pentru toate faptele cu care

a sesizat Curtea de Apel Craiova și să se reia cercetările cu privire la

infracțiunea

prev. de

art.246 C. pen.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

aflate la dosar rezultă că prin rezoluția nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de

intimații C.S.C., prim

procuror al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Motru, C.F., prim

procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, T.S., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu și P.P.I. , subcomisar la Poliția

orașului Motru pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 246 C. pen. în dauna petentei M.Z., în legătură cu

modul în care au fost soluționate dosarele penale nr. 133/P/2005 și 255/P/2007,

în care aceasta a avut calitatea de parte vătămată.

Această soluție a fost atacată în procedura

prev. de

art. 278/1

C. proc. pen.,iar pe parcursul

soluționării cauzei în primă instanță petenta a depus memorii și precizări în

care a solicitat să se înceapă urmărirea penală față de intimați și pentru

infracțiunile

prev. de

art. 260,

art. 264 și art. 289 C. pen., arătând totodată că din cele două dosare de

urmărire penală instrumentate de aceștia au dispărut de-a lungul anilor mai

multe declarații de martor, în original.

Curtea reține că

judecătorul investit cu soluționarea unei

plângeri

în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. este chemat

să

cenzureze exclusiv soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă

prin actul atacat, prin raportare la infracțiunea (infracțiunile) ce a(u) făcut

obiectul cercetărilor. În măsura în care petentul apreciază că intimații se fac

vinovați și de alte infracțiuni,

el are la

dispoziție posibilitatea formulării unei alte plângeri penale,

pe care

să o adreseze organului de urmărire penală, nefiind în competența judecătorului

să se pronunțe asupra noilor acuzații și nici să sesizeze Parchetul în vederea

efectuării de cercetări cu privire la aceste noi învinuiri.

infracțiunea

prev. de

art. 246 C. pen.,

Curtea reține că procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în

vedere cenzurarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluțiilor dispuse

de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi

penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu

care a fost sesizat.

În acest context, Curtea

reține că procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc. pen. nu se substituie altor

proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac

ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de

interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată.

Eventualele erori

apărute în acest proces nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor

de serviciu, în sensul legii penale,ele putând fi îndreptate în urma

exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta

fiind de altfel și justificarea existenței lor.

Prin urmare,

nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de

soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele

recunoscute de lege,neputându-se obține o suplimentare a gradelor de

jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților)

care a(u) soluționat cauza.

Trecerea în sfera

ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea

unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite

de intimat (și care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute

de lege), fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credință a

funcției deținute,ceea ce înseamnă că intimatul a cunoscut caracterul vădit

nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale

ale unei persoane.

Or,în speță, Curtea

constată că atât motivarea plângerii penale,cât și cea plângerii adresate

instanței cuprind în realitate critici aduse soluțiilor adoptate de către

intimați, pe care petenta Ie-a putut invoca odată cu exercitarea căilor de

atac, în procedura

înscrisă în art. 278/1 C.

proc. pen., cu referire însă la respectiva cauză.

Î

n

consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a

instrumentat plângerea penală, cât și de către instanța de fond, că în cauză nu

există faptele reclamate de către petentă, astfel încât recursul de față este

nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.Z. împotriva sentinței

penale nr.154 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.