ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5309/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș, sub nr. 23124/06 decembrie 2010, revizuienta A.C.M.E. a

solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 325 din 27 aprilie 2004, pronunțată de

aceiași instanță, solicitând schimbarea în tot sau în parte a acestei hotărâri.

Prin Decizia nr. 170

din 4 iulie 2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, a anulat ca netimbrată

cererea de revizuire.

Prin Decizia civile nr.

1923/ R din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

anulat ca netimbrat recursul declarat de revizuentă împotriva hotărârii

tribunalului, reținând în motivarea acestei soluții că, deși citată pentru

termenul de judecată din data de 26 octombrie 2011 cu mențiunea achitării taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din dovada de

citare aflată la dosar, (fila 12), revizuienta nu s-a conformat acestei

obligații.

În conformitate cu art.

20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se

plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs revizuenta A.C.M.E.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 11 noiembrie 2011.

La termenul de la 21 septembrie

2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a

dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când

instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013,

când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând

că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de revizuenta A.C.M.E. împotriva Deciziei civile nr. 1923/ R

din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 noiembrie 2013.