ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4744/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3247 din 3

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării, a anulat acțiunea

formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Apel Pitești, ca netimbrată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, la termenul de judecată din

data de 3 septembrie 2010, constatând că reclamantul, deși legal citat cu

mențiunea timbrării acțiunii cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 4 RON

și cu timbru judiciar, în valoare de 0,3 RON - conform art. 3 lit. m) din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, respectiv, art. 3 alin. (1)

din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar - nu s-a conformat dispozițiilor

instanței, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării acțiunii.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul Ministerul Justiției a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, se arată că, la data de 19 august 2010, așa cum rezultă din ordinul

de plată anexat, Ministerul Justiției a achitat taxa de timbru anticipat, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, dovadă însă care, dintr-o

eroare, nu a ajuns la dosarul cauzei, la termenul din 3 septembrie 2010.

Prin urmare, în mod

greșit acțiunea a fost anulată pe considerentul că reclamantul a fost citat cu

mențiunea timbrării, iar acesta nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 3

alin. (4) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3

alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererea se timbrează prin achitarea taxei

judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a anulat cererea.

Recurenta susține că

a achitat taxa, dovada acesteia depunând-o în fața instanței de recurs, însă

Ordinul de plată nr. 1825 din 19 august 2010 poartă doar ștampila și semnătura

emitentului, fără a exista dovada depunerii și înregistrării lui la o unitate

bancară pentru efectuarea plății.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite.

Prin urmare, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 3247 din 3

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.

Procesat de GGC - LM