ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4744/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3247 din 3 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării, a anulat acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești, ca netimbrată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la termenul de judecată din data de 3 septembrie 2010, constatând că reclamantul, deși legal citat cu mențiunea timbrării acțiunii cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 4 RON și cu timbru judiciar, în valoare de 0,3 RON - conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, respectiv, art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar - nu s-a conformat dispozițiilor instanței, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării acțiunii. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, se arată că, la data de 19 august 2010, așa cum rezultă din ordinul de plată anexat, Ministerul Justiției a achitat taxa de timbru anticipat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, dovadă însă care, dintr-o eroare, nu a ajuns la dosarul cauzei, la termenul din 3 septembrie 2010. Prin urmare, în mod greșit acțiunea a fost anulată pe considerentul că reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării, iar acesta nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererea se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a anulat cererea. Recurenta susține că a achitat taxa, dovada acesteia depunând-o în fața instanței de recurs, însă Ordinul de plată nr. 1825 din 19 august 2010 poartă doar ștampila și semnătura emitentului, fără a exista dovada depunerii și înregistrării lui la o unitate bancară pentru efectuarea plății. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 3247 din 3 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2011. Procesat de GGC - LM