ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3147/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție obligarea pârâtei să emită un act administrativ în care să arate, în scris, motivele care au determinat încălcarea dispozițiilor alin. (1) 1 art. 264 C. proc. civ., așa cum s-a solicitat prin petiția 29 ianuarie 2010 rămasă fără răspuns. Prin sentința nr. 3537 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, ca netimbrată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, deși legal citat reclamantul cu mențiunea de a face dovada achitării taxelor de timbru legal datorate pentru corecta învestire a instanței cu soluționarea plângerii, respectiv taxă de timbru în sumă de 43 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, sub sancțiunea anulării cererii sale ca netimbrată, acesta nu a făcut dovada plății. Reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că acțiunea sa este supusă unei taxe de timbru de doar 4 lei și nu de 43 lei, precum și necesității depunerii timbrului judiciar în cuantum de 0,3 lei, fără a formula cerere de reexaminare și fără a depune cel puțin aceste taxe.

Așa fiind, judecătorul fondului a apreciat că analiza timbrajului este o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de parte implicând acte jurisdicționale, și constatând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații legale, a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: - Consideră recurentul că instanța de fond în mod greșit i-a stabilit o taxă de timbru de 43 lei și deși a solicitat să plătească o taxă de 4 lei acest capăt de cerere nu a fost observat de către instanță.

- În acest fel arată recurentul i-a fost încălcat dreptul de apărare și principiul contradictorialității, hotărârea fiind în acest sens, nulă conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele următoare: - În ceea ce privește cuantumul taxei de timbru de 43 lei stabilit de către instanța de fond se observă că în mod corect aceasta a fost stabilită de instanța de fond, având în vedere obiectul acțiunii reclamantului – obligația Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție de a răspunde recurentului la petiția din 29 ianuarie 2010 și plata de daune morale de 50 lei și penalități pe zi de întârziere de 100 lei – și prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.

Pentru timbru judiciar sunt aplicabile prevederile dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/1995. Astfel se calculează 4 lei pentru primul capăt de cerere și 39 lei pentru prejudiciul solicitat de 50 lei deci în total 43 lei taxa de timbru. De altfel, recurentul nu a formulat nici o cerere de reexaminare în cauză. - În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor - sancționatorii cuprinse în art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (5) din Normele Metodologice, excepția de netimbrare fiind o chestiune de investire a instanței. - Referitor la încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității se reține că recurentul – reclamant a solicitat la data de 8 iulie 2010 judecarea în lipsă, cum de altfel a solicitat și la instanța de recurs (fila 6 dosar fond și fila 3 dosar recurs) și din această perspectivă este nefondat acest motiv de recurs.

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 3537 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.