ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3147/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul

Curții

de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție

obligarea pârâtei să

emită un act administrativ în care să arate, în scris, motivele care au

determinat încălcarea dispozițiilor alin. (1)

1

art. 264 C. proc.

civ., așa cum s-a solicitat prin petiția 29 ianuarie 2010 rămasă fără răspuns.

Prin sentința nr. 3537

din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a anulat cererea formulată de reclamantul R.M. în

contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, ca netimbrată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, deși

legal citat

reclamantul cu mențiunea de a face dovada achitării taxelor de timbru legal

datorate pentru corecta învestire a instanței cu soluționarea plângerii,

respectiv taxă de timbru în sumă de 43 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6

lei, sub sancțiunea anulării cererii sale ca netimbrată, acesta nu a făcut

dovada plății.

Reclamantul a depus

la dosar precizări prin care a arătat că acțiunea sa este supusă unei taxe de

timbru de doar 4 lei și nu de 43 lei, precum și necesității depunerii timbrului

judiciar în cuantum de 0,3 lei, fără a formula cerere de reexaminare și fără a

depune cel puțin aceste taxe.

Așa fiind,

judecătorul fondului a apreciat că

analiza timbrajului este o chestiune care

precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări

asupra drepturilor afirmate de parte implicând acte jurisdicționale, și

constatând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații

legale, a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

și dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul

R.M. criticând sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie pentru următoarele motive:

- Consideră

recurentul că instanța de fond în mod greșit i-a stabilit o taxă de timbru de

43 lei și deși a solicitat să plătească o taxă de 4 lei acest capăt de cerere nu

a fost observat de către instanță.

- În acest fel arată recurentul

i-a fost încălcat dreptul de apărare și principiul contradictorialității,

hotărârea fiind în acest sens, nulă conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În drept cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cererea de

recurs normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele

următoare:

- În ceea ce privește

cuantumul taxei de timbru de 43 lei stabilit de către instanța de fond se

observă că în mod corect aceasta a fost stabilită de instanța de fond, având în

vedere obiectul acțiunii reclamantului – obligația Președintelui Înaltei Curți

de Casație și Justiție de a răspunde recurentului la petiția din 29 ianuarie 2010

și plata de daune morale de 50 lei și penalități pe zi de întârziere de 100 lei

– și prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997. Pentru timbru judiciar

sunt aplicabile prevederile dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

32/1995. Astfel se calculează 4 lei pentru primul capăt de cerere și 39 lei

pentru prejudiciul solicitat de 50 lei deci în total 43 lei taxa de timbru.

De altfel, recurentul nu a formulat

nici o cerere de reexaminare în cauză.

- În mod corect instanța de fond

a făcut aplicarea dispozițiilor - sancționatorii cuprinse în art. 20 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (5) din Normele Metodologice,

excepția de netimbrare fiind o chestiune de investire a instanței.

- Referitor la încălcarea dreptului

la apărare și a principiului contradictorialității se reține că recurentul –

reclamant a solicitat la data de 8 iulie 2010 judecarea în lipsă, cum de altfel

a solicitat și la instanța de recurs (fila 6 dosar fond și fila 3 dosar recurs)

și din această perspectivă este nefondat acest motiv de recurs.

Față de cele arătate mai sus, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M.

împotriva sentinței nr. 3537 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.