ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4476/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4476/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.M. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâtul D.M.P. să fie obligat pârâtul să-i răspundă la
cererea din 9 iunie 2010 și să-i plătească daune morale în cuantum de 50 RON în
termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești definitive în
prezenta cauză.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin sentința nr.
5153 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost anulată cererea
formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu D.M.P., ca netimbrată.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut că
prin încheierea de ședință din 20
octombrie 2010, s-a stabilit - în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr.
146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 - obligația de a
achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON
pentru primul capăt de cerere și a unei taxe judiciare de timbru de 5 RON
(reprezentând 10% din cuantumul de 50 RON al daunelor morale pretinse) și
timbru judiciar de 0,30 RON pentru al doilea capăt de cerere (în total 9 RON
taxa judiciară de timbru și 0,60 RON timbru judiciar) în sarcina reclamantului,
care a fost legal citat, cu această mențiune, la domiciliul indicat în acțiune,
așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la
dosar.
La termenul de
judecată din 8 noiembrie 2010, Curtea a constatat că reclamantul, în mod
nejustificat, nu a înțeles să se conformeze dispoziției de a timbra, deși
cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă
irevocabil.
Recursul declarat
de reclamantul R.M.
Recurentul a criticat
soluția dată de instanța de fond arătând că prin faptul respingerii cererii
sale de chemare în judecată instanța i-a produs mult rău și i-a fost creat un
prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale.
Recurentul a
solicitat casarea sentinței și obligarea președintelui instanței de judecată de
a arăta în scris motivul pentru care a încălcat dispozițiile alin. (1) din art.
264 C. proc. civ., așa cum a solicitat prin petiția sa, cu obligarea la plata
daunelor morale.
Recurentul a criticat
soluția dată pe excepție cererii introductive, arătând că excepția nu a fost
pusă în discuție, situație incompatibilă cu statutul de magistrat și
inechitabilă.
S-a arătat că
procedând astfel instanța a încălcat principiul contradictorialității și cel al
dreptului la apărare, invocând dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A
precizat că dacă instanța i-ar fi comunicat prin citație faptul că are
obligația de a depune taxa de timbru s-ar fi evitat anularea cererii sale.
Recurentul a arătat
că nu a primit citație pentru termenul din 9 decembrie 2010, când instanța i-a
soluționat cererea de reexaminare a taxei de timbru, fiind astfel încălcat
dreptul la apărare și principiul contradictorialității dezbaterilor.
II. Decizia instanței
de control judiciar
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și
dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca
nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs
invocat de recurent privind încălcarea principiului contradictorialității și al
dreptului la apărare nu poate fi admis de instanța de control judiciar,
întrucât reclamantul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă și a depus la
dosar cerere în acest sens la data de 27 iulie 2010, ulterior la datele de 9
noiembrie 2010 și 8 decembrie 2010, iar la termenul la care pricina a fost
soluționată reclamantul a lipsit, astfel încât principiile de drept arătate nu
au fost ignorate de instanța de judecată, hotărârea fiind dată cu respectarea
principiului disponibilității.
De altfel, la dosarul
instanței de primă jurisdicție se află și cererea reclamantului privind anularea
citației prin care s-a solicitat depunerea taxei de timbru de 9 RON și cererea
reclamantului privind reducerea taxei de timbru de la 9 RON la 4 RON.
Cererea a fost
calificată de instanța de fond ca fiind o cerere de reexaminare a taxei
judiciare stabilite pentru soluționarea acțiunii introductive, pe care instanța
a respins-o, soluționând-o în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997, respectiv de un alt complet, în camera de consiliu și
fără citarea părților.
Având în vedere
aceste considerente, Înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de
instanța de fond este legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul
art. 312 C. proc. civ., a respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de R.M. împotriva sentinței nr. 5153 din 15 decembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2011.