ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4476/2011

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.M.P. să fie obligat pârâtul să-i răspundă la cererea din 9 iunie 2010 și să-i plătească daune morale în cuantum de 50 RON în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești definitive în prezenta cauză. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 5153 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost anulată cererea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu D.M.P., ca netimbrată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2010, s-a stabilit - în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 - obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON pentru primul capăt de cerere și a unei taxe judiciare de timbru de 5 RON (reprezentând 10% din cuantumul de 50 RON al daunelor morale pretinse) și timbru judiciar de 0,30 RON pentru al doilea capăt de cerere (în total 9 RON taxa judiciară de timbru și 0,60 RON timbru judiciar) în sarcina reclamantului, care a fost legal citat, cu această mențiune, la domiciliul indicat în acțiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar.

La termenul de judecată din 8 noiembrie 2010, Curtea a constatat că reclamantul, în mod nejustificat, nu a înțeles să se conformeze dispoziției de a timbra, deși cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă irevocabil. 3. Recursul declarat de reclamantul R.M. Recurentul a criticat soluția dată de instanța de fond arătând că prin faptul respingerii cererii sale de chemare în judecată instanța i-a produs mult rău și i-a fost creat un prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale. Recurentul a solicitat casarea sentinței și obligarea președintelui instanței de judecată de a arăta în scris motivul pentru care a încălcat dispozițiile alin. (1) din art. 264 C. proc. civ., așa cum a solicitat prin petiția sa, cu obligarea la plata daunelor morale.

Recurentul a criticat soluția dată pe excepție cererii introductive, arătând că excepția nu a fost pusă în discuție, situație incompatibilă cu statutul de magistrat și inechitabilă. S-a arătat că procedând astfel instanța a încălcat principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare, invocând dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A precizat că dacă instanța i-ar fi comunicat prin citație faptul că are obligația de a depune taxa de timbru s-ar fi evitat anularea cererii sale. Recurentul a arătat că nu a primit citație pentru termenul din 9 decembrie 2010, când instanța i-a soluționat cererea de reexaminare a taxei de timbru, fiind astfel încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității dezbaterilor.

II. Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul de recurs invocat de recurent privind încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare nu poate fi admis de instanța de control judiciar, întrucât reclamantul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă și a depus la dosar cerere în acest sens la data de 27 iulie 2010, ulterior la datele de 9 noiembrie 2010 și 8 decembrie 2010, iar la termenul la care pricina a fost soluționată reclamantul a lipsit, astfel încât principiile de drept arătate nu au fost ignorate de instanța de judecată, hotărârea fiind dată cu respectarea principiului disponibilității.

De altfel, la dosarul instanței de primă jurisdicție se află și cererea reclamantului privind anularea citației prin care s-a solicitat depunerea taxei de timbru de 9 RON și cererea reclamantului privind reducerea taxei de timbru de la 9 RON la 4 RON. Cererea a fost calificată de instanța de fond ca fiind o cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilite pentru soluționarea acțiunii introductive, pe care instanța a respins-o, soluționând-o în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv de un alt complet, în camera de consiliu și fără citarea părților. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., a respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de R.M. împotriva sentinței nr. 5153 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.